Noua Comisie Europeană a anunțat un „green deal“ pentru următorii ani și pentru viitorul exercițiu bugetar. Nici Parlamentul European nu s-a lăsat mai prejos și a adoptat o rezoluție în care proclamă starea de urgență în privința climei și a protecției mediului.
Schimbările climatice sunt acum pe agenda tuturor evenimentelor mondiale importante. Nu este vorba doar de conferințe dedicate mediului, precum reuniunea recentă de la Madrid, COP25 (mutată din Chile din motive legate de răscoala populară din această țară), ci și de evenimente economice. În multe dintre analizele și prognozele economice, tema schimbărilor climatice este prezentă.
Efectele economice. Motivul este destul de clar. Toată ofensiva „green“ are efecte asupra industriilor, în sensul creșterii costurilor și a nevoii de a face investiții tot mai mari. Iată doar câteva exemple. Industria auto se schimbă cu investiții mari prin trecerea către mașinile electrice. Agricultura, inclusiv cea românească, este sub impactul transformărilor.
Pe de o parte, din cauza schimbărilor climatice care fac necesare investiții în sisteme de irigații și în soiuri mai rezistente la noile condiții.
Pe de altă parte, prin presiunea constantă de a reduce substanțele chimice folosite pentru culturi. Recent, agricultura românească s-a confruntat cu o temă fierbinte, cea a neonicotinoidelor. Sunt substanțe pesticide folosite pentru a proteja culturile de dăunători, iar România are nevoie „ca de aer“ să obțină în continuare o derogare de la Comisia Europeană pentru folosirea neonicotinoidelor.
În același timp, la nivel european, 90 de organizații din 17 țări europene au lansat o campanie pentru interzicerea graduală a pesticidelor și pentru salvarea albinelor. Campania își propune să strângă un milion de semnături până în toamna anului viitor, situație în care Comisia Europeană și Parlamentul European vor trebui să ia în considerare introducerea cererilor petiției în cadrul legislativ.
Industria energetică are și ea multe probleme de mediu. Spre exemplu, există deja un pact european prin care statele membre își asumă înlocuirea producției de energie bazată pe cărbune cu cea din surse regenerabile. Este o temă importantă pentru România, care are o serie de producători de energie bazată pe cărbune și care vor trebui să treacă în următorii ani prin schimbări substanțiale, dacă nu chiar dramatice.
Necesitatea echilibrului. Este clar că „green deal“ poate să ducă la decizii extreme. Multă lume recunoaște importanța schimbărilor climatice și acceptă ideea că industriile trebuie să protejeze mediul înconjurător. Dar problema este de a se păstra un echilibru sănătos între temele de mediu și restricțiile aduse economiei. Este firesc să se găsească soluții pentru salvarea albinelor (este o temă fără îndoială importantă), dar, în același timp, trebuie avute în vedere și studiile care arată că o interzicere totală a substanțelor pesticide va duce în anumite zone agricole ale Europei la imposibilitatea de a mai cultiva porumb, de exemplu.
Iar această balanță echilibrată trebuie păstrată în toate industriile sau ramurile economice. Ca de obicei, în aceste situații, sunt tot mai vizibile extremele. Conferința COP25 de la Madrid a avut parte, ca și cu alte prilejuri, de manifestări de stradă ale organizațiilor care promovează protejarea naturii. Bine-venite, altfel. Manifestarea democratică este totdeaună utilă, doar că ar fi bine ca democrația să nu se transforme în „elan revoluționar“ de tip comunist.
Noua stea a luptei pentru protecția mediului, tânăra suedeză Greta Thunberg, a refuzat să folosească avionul, pe motiv că acest mijloc de transport este poluant, și a traversat Oceanul Atlantic cu o ambarcațiune, iar călătoria a fost susținută financiar de un investitor privat. Este de-a dreptul amuzant să vezi cum revendicările radicale de mediu, care sunt aproape de idealurile de extremă stângă, sunt susținute de investitori privați. Asta da uniune între extreme, una cu banii, cealaltă cu idealurile.
Problema este că abordarea extremă duce industria în zone complicate. Dacă industriașii nu vor fi măcar ascultați, dacă deciziile nu vor ține cont și de analizele industriale, costurile se vor îndrepta către consumatori. Companiile vor mai reduce profiturile, poate, până la un punct. Dar costurile mai mari ale unei producții „verzi“ vor fi plătite tot de către consumatorii finali.
Nota de plată va fi achitată nu doar de consumatori, ci și de companii (care vor vedea mai multă adversitate îndreptată împotriva lor) sau de politicienii echilibrați, care nu își vor mai găsi locul. În schimb, politicienii de la extreme se vor simți în această lume ca „peștele în apă“.
Va fi nevoie de investiții mai mari, dar mai ales de mai multă încredere. Fără încredere și predictibilitate, investițiile vor fi amânate. Este bine să avem un „green deal“. Doar că trebuie ca temele privind protecția mediului să țină cont și de economie. Altfel, există riscul să avem o economie foarte „verde“, dar și foarte aproape de colaps.
