Prețul de după: Vulnerabilitățile economiei încep să producă primele efecte

Corzile economiei sunt întinse la maxi­mum, iar lucrurile care ar putea detensiona situația sunt taxe și dobânzi mai mari.

Acest articol a apărut în numărul 38 (16-29 aprilie) al revistei NewMoney

Deși la prima vedere veniturile statului au avut o evoluție pozitivă în primele două luni ale anului, înregistrând o creș­­tere de peste 20%, la o privire mai atentă a execuției bugetului general con­solidat se constată o serie de slăbiciuni care îi fac pe specialiști să creadă că o creștere a taxelor este aproape inevitabilă.

În primul rând, la capitolele impozit pe profit și accize, încasările au fost mai mici decât cele din 2017. În ceea ce pri­vește TVA-ul, veniturile au fost mai mari (cu circa opt procente), în condițiile în care Guvernul se aștepta ca acestea să consemneze un avans de peste două ori mai mare. „Pe partea de venituri merge foarte slab, dar există îngrijorări și pe partea de cheltuieli“, spune Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, ins­tituție independentă înființată la solicitarea expresă a creditorilor interna­ționali ai României, în perioada de criză, când si­tuația bugetului a făcut necesară accesarea unui împrumut extern.

Dumitru atrage atenția că, dacă din execuția pe primele două luni din 2018 ar fi eliminate elementele one-off, cum ar fi plata sub­ven­țiilor pentru agricultori sau achizițiile militare, evoluția cheltuielilor recurente care ar rămâne indică un ritm de creștere mult superior celui anticipat. Asta în condițiile în care bugetul pe ianuarie și februarie nu reflectă o serie de creșteri salariale din sectorul bugetar care vor intra în vigoare în martie, precum și creș­terile de pensii planificate pentru a doua parte a anului.

ANUL DIN OGLINDA CRIZEI. „E necesară o ajustare rapidă a bugetului“, spune președintele Consiliului Fiscal. În anii anteriori, acest lucru s-a realizat prin reducerea masivă a investițiilor pu­blice. Această opțiune nu mai este foarte la îndemână în acest moment, deoarece noi scăderi ar duce cheltuielile de capital ale statului (exceptându-le pe cele legate de înzestrarea armatei) aproape de zero, cu efecte catastrofale asupra economiei. În special dacă luăm în considerare faptul că prognozele oficiale indică o creștere de 7,9% a formării brute de capital fix (inves­tiții), aceasta urmând să fie principalul motor al dezvoltării economice din acest an.

Specialiștii consultanți de NewMoney au arătat că o astfel de creștere este impo­si­bilă fără sprijinul statului pe zona de in­vestiții publice. „Riscurile în direcția creș­terii taxelor sunt foarte mari“, este concluzia lui Dumitru.

„Istoria este o simplă cutie cu surprize. Tot ce poate face este să ne pregătească să fim surprinși din nou“, scria la un moment dat romancierul american Kurt Vonnegut. Nimic mai adevărat. Specialiștii au făcut calcule, au formulat prognoze și au avertizat asupra consecințelor pe care le vor avea politicile economice din ultimii ani. Pierderea echilibrelor macroecono­mice a reprezentat principala preocupare. În perioade de creștere e bine să fii cum­pătat, pentru ca atunci când economia suferă să poți aloca resursele acumulate în perioadele bune. Aceasta a fost lecția celei mai recente crize. Deși învățăturile au fost clare, România a reconstruit cu pași siguri tabloul de acum mai bine de un deceniu.

Anul 2018 seamănă tot mai bine cu 2007. Deficitul structural al României este de peste 5%. Deficitul de cont curent, generat în principal de diferența dintre exporturi și importuri, este și el aproape de cel de dinainte de criză. Ca procent din PIB, salariile din sectorul bugetar sunt aproape de nivelul din 2009, cel mai ridicat din istoria recentă a României.

Ponderea facturii sociale în totalul cheltuielilor bugetare este la maxime istorice. Spre deosebire însă de acea perioadă, in­vestițiile publice sunt la minime istorice, de 2,3% din PIB față de 4-7% din PIB în pe­rioada de dinainte de criză.

PERICOLUL NEVĂZUT. Inflația, poate cel mai dureros „impozit“, este o altă conse­cință a lipsei de viziune pe termen lung a politicilor publice. Banca Națională a Ro­mâ­niei (BNR) se așteaptă ca aceasta să urce până la 5% înainte de a se stabiliza și de a o lua în sens opus. Principalele cauze ale inflației sunt măsurile care au stimulat consumul, cum ar fi scăderile de taxe și creșterile de salarii. Iar de inflație se leagă multe altele, cum ar fi dobânzile. BNR a demarat deja ciclul de întărire a politicii monetare. Vremea banilor ieftini a încetat, a fost mesajul băncii centrale, care a majorat dobânda-cheie de politică monetară de două ori consecutiv în acest an. La a treia ședință, BNR a decis să ia o pauză, surprinzându-i pe experți.

Economiștii ridicaseră deja semne de întrebare în legătură cu intențiile BNR, une­le decizii fiind contradictorii. Dobânda-cheie de politică monetară este dobânda la care băncile comerciale se împrumută de la banca centrală. Aceasta dă, în mod normal, „tonul dobânzilor“ din piață. De aceea, când BNR mărește această do­bândă, rezultatul ar trebui să fie o creș­tere generalizată a dobânzilor din sis­temul bancar și, implicit, o creștere a dobânzilor la credite, dar și la depozite.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Explicația constă în excesul de lichiditate foarte mare din sistemul bancar. Instituțiile financiare au bani și preferă să se împrumute între ele, mai ieftin în unele cazuri decât de la BNR. Ca urmare, ROBOR-ul, indicatorul care reflectă acest nivel al costurilor percepute de bănci între ele, s-a menținut, pe anumite scadențe, sub dobânda-cheie a băncii centrale.

„Cele mai multe împrumuturi (ale popu­lației și companiilor, n.r.) sunt ancorate la ROBOR, acesta fiind un subiect sensibil pentru politicieni“, nota Ciprian Dascălu, economist-șef la ING, înaintea deciziei BNR de a pune on hold ciclul de întărire a poli­ticii monetare. În opinia sa, banca centrală va încerca să întârzie creșterea ROBOR-ului și implicit a ratelor la bancă ale popu­la­ției și companiilor. Acest lucru e posibil fie prin majorarea dobânzii-cheie și men­ți­nerea lichidității abundende în sistem (BNR are instrumente de a „steri­li­za“ această lichiditate, astfel încât băncile să nu aibă încotro și să fie nevoite să ia bani mai scumpi de la BNR), fie prin păs­trarea dobânzii-cheie la nivelul actual, de 2,25% pe an, adică exact ce a decis board-ul BNR la ultima ședință.

BUTONUL DE PAUZĂ. Presiunile ca ROBOR-ul să rămână jos nu sunt deloc puține. Recent, întregul Consiliu de Admi­nistrație al BNR s-a prezentat în fața comi­siei de specialitate din Parlament pentru a da explicații. „Creşterea inflaţiei a necesitat majorări ample ale ratei politicii mone­tare, cu efecte asupra mediului economic“, a spus Mugur Isărescu.

Guvernatorul a atras atenţia că, spre deosebire de alte ţări din regiune, România s-a confruntat cu o creştere semni­fi­cativă atât a deficitului de cont curent, cât şi a deficitului bugetar, evoluţii care au pus presiune pe deprecierea monedei naţio­nale. „Presiunea pe deprecierea monedei naţionale este încă un argument pentru întărirea politicii monetare. Stabilizarea cursului de schimb nu se poate face la orice dobândă“, a explicat Isărescu în Parlament.

Întrebat dacă decizia de a pune o pau­ză creșterii dobânzii-cheie a venit pe fondul unor presiuni politice, guvernatorul a precizat că „sunt discuții în socie­tatea româ­nească. Nu pot să spun că ne ușurează situația și procesul de luare a deciziilor, dar pot să vă spun cu certitudine că noi, CA-ul BNR, luăm deciziile de politică mo­netară pe bază de date economice, financiare și în conformitate cu mandatul nostru“.

Butonul de pauză, a explicat Isărescu, a fost acționat din mai multe motive, unele legate de incertitudinile de la nivel european, unde Banca Centrală Europeană a decis să amâne încheierea programului de relaxare cantitativă, cel care a ținut do­bân­zile din zona euro sub sau aproape de zero în ultimii ani. Dacă România mărește prea mult dobânzile, leul ar putea fi ținta unor intrări speculative de capital, lucru pe care banca centrală încearcă să-l evite.

În ciuda faptului că BNR încă analizează cum să lupte eficient cu inflația, cert este că aceasta va lovi în businessurile de la nivel local, în dobânzi, dar și în cheltuieli­le sta­tului. Suntem deci pregătiți. Urmează să fim surprinși.

O problemă de bani

Specialiștii se tem că, după doi ani de creștere economică robustă, taxele ar putea fi majorate, iar banii s-ar putea scumpi.

• Buget. Bugetul țării nu arată prea bine. Cheltuielile cresc de două ori mai repede decât veniturile, în contextul în care în acest an factura socială ar urma să mai fie majorată. Specialiștii se tem că supapa investițiilor publice a dispărut, acestea fiind deja la un nivel atât de scăzut încât nu mai există spațiu pentru a le reduce în așa fel încât România să se încadreze în ținta de deficit. Singura soluție ar putea fi majorarea unor taxe, în condițiile în care impozitul „nevăzut“, inflația, crește la rândul său. BNR se așteaptă ca inflația să ajungă la nivelul de 5%, înainte de a se stabiliza și de a coborî către ținta băncii centrale.
• Răspuns. BNR a decis să amâne o nouă creștere a dobânzii-cheie de politică monetară. Majorarea acestei dobânzi este necesară pentru a ține în frâu inflația. Motivele care au determinat banca centrală să ia o pauză au legătură atât cu incertitudini externe, dar și cu evoluții interne. Guvernatorul Mugur Isărescu a explicat că dobânzile din piață nu au urmat cursul dobânzii BNR, banca centrală așteptând ca acestea să ajungă la nivelul dobânzii de politică mone-tară, de 2,25% pe an. Guvernatorul a cerut totodată ca băncile comerciale să majoreze și dobânzile la depozite pentru a evita eventuale crize de lichiditate.

FOTO: Guliver / Getty Images