Povestea de 20 de ani a restaurantului care la început făcea coadă la intrare

Senica Micu 01/03/2019 | 16:07 Oameni
Povestea de 20 de ani a restaurantului care la început făcea coadă la intrare

Cătălin Mahu, proprietarul celui mai longeviv lanț de restaurante din Bucu­rești, La Mama, povestește astăzi, într-un dialog cu NewMoney, despre cele mai intense evenimente din istoria de 20 de ani a companiei, dar și despre unde ar fi pu­tut ajunge afacerea dacă nu s-ar fi rupt de Dragoș Petrescu, fondatorul lanțului City Grill.

Acest articol a apărut în numărul 60 (4 – 17 martie 2019) al revistei NewMoney

NewMoney: Cum era piața locală a restau­rantelor în urmă cu două decenii?

Cătălin Mahu: Goală. Atât din punctul de vedere al restaurantelor, cât și al clien­ți­lor. Dacă îmi aduc bine aminte, erau vreo patru sute de restaurante, baruri, cafenele, unități cărora azi le zicem HoReCA, în tot Bucureștiul, față de 3.000 acum. Și atunci existau restaurante care nu mergeau și alergau după clienți. Faptul că La Mama a fost primul restaurant cu coadă la intrare se datorează faptului că noi, în acel moment, am creat o inovație. Însă noi, prin 2014-2015, am intrat într-un mic con de umbră din cauză că am întârziat renovarea restaurantelor. Din secunda când am început renovarea restaurantelor, lucrurile s-au schimbat. De exemplu, în res­taurantul acesta mic, unde suntem acum (Barbu Văcă­rescu, n.r.), am investit 30.000 de euro, dar restaurantul de la Ate­neu, care este mult mai mare, a costat vreo 150.000 de euro. Dar nu contează cât au costat, ci contează că fără aceste reno­vări nu mai eram noi. A fost un refresh, iar clienții au văzut asta. Și cifra de afaceri a început să crească. Anul trecut, am avut 4,4 milioane de euro, un plus de 10% față de 2017.

 

– Pe de o parte, ați făcut renovări, pe de alta, ați renunțat, în ultimii ani, la unele restaurante.

– Da! De exemplu, am renunțat la cele două restaurante de pe litoral, deși erau foarte bune. Și astăzi mă mai ceartă câte un client: „Domn’e, de ce ai închis restaurantele?“. Asta e viața, nu am avut ce să fac. Noi plecam cu circa 100 de oameni de la București la mare, în sezon. Le asiguram cazare, masă, salarii. Evident că treaba mer­gea. Toată lumea era mulțumită la mare. Dar, după o perioadă, oamenii nu mai vor doar bani, ci vor și timpul lor, să petreacă timp cu familiile lor. Nemaivrând, nu ai cu cine să pleci. Nu poți obliga oamenii, să le zici: „…că altfel te dau afară!“. E cea mai proastă idee. Iar nouă ne-a fost imposibil să angajăm oameni acolo, la mare. De ce? Veneau să ne bată la ușă, dar în secunda când încercai să-i pui cât de cât să res­pecte procedurile interne, de servire, de gătit, de curățenie etc., ei răbuf­neau și plecau. Pentru că, trebuie să fim sinceri, ma­rea majoritate a oamenilor care vin de peste tot din țară să lucreze la mare vin să facă bani rapid și cu muncă puțină. Asta înseamnă, scuzați-mă, furăciune. În Bucu­rești, am renunțat la două restaurante, unul era în complexul comercial Carrefour Feeria, din Băneasa, iar celălalt, în Piața Alba Iulia. S-au terminat contrac­tele și nu ne-am mai înțeles cu proprietarii spațiilor la chirii. Acum, din nefericire, mai sunt șase restaurante La Mama, dar o să le creștem înapoi numărul.

 

– Să înțelegem că plănuiți o extindere?

– Da. Căutăm spații, vrem restaurante noi. Mă interesează foarte mult partea de nord a Capitalei, chiar dacă e destul de scumpă. Și chiar dacă sunt mai multe branduri de restaurante în zonă. Mie nu mi-a fost nicio­dată frică de alte branduri. Nu am nicio problemă în a mă duce în mijlocul lor, pur și simplu facem de 20 de ani asta. Alte branduri ar trebui să se gândească: „Aoleu, vine La Mama“, decât La Mama să se gândească: „Ce branduri sunt acolo?“. Sper să deschidem două restaurante anul acesta, în nord sau în orice alt spațiu din Capitală care îmi spune ceva. Ca investiție, depinde de spațiu, dar un restaurant normal de 200 și ceva de metri pătrați, cu o capacitate de 90 de locuri, plus o terasă, înseamnă în jur de 200.000 de euro, bani cheltuiți echilibrat, nu să arunci cu ei pe fereastră. Mai mult, în viitorul nu foarte îndepărtat, intenționez să ieșim cu acest brand și în restul țării. Și, la un moment dat, mai mult de atât (pe plan extern, n.r.).

 

– Unde credeți că ar fi fost acum La Mama, dacă nu v-ați fi despărțit de Dragoș Petrescu?

– Eu chiar i-am zis lui Dragoș, într-o zi, stând total întâmplător de vorbă: „Dacă noi nu ne-am fi despărțit, La Mama ar fi fost astăzi mult mai mare și mult mai bine decât suma restaurantelor La Mama și a res­taurantelor tale“ (După ieșirea din La Mama, Dragoș Petrescu a fondat City Grill, în momentul de față cel mai mare grup ro­mânesc de restaurante, n.r.). Și el a fost de acord cu treaba asta. O cred liniștit în continuare, iar motivul este unul singur: doi oameni care se completează – iar noi, cât am fost împreună, ne-am completat – sunt mai mult decât suma lor. E un fapt ade­vărat, pe care nu l-am inventat eu. Unde poate aș fi derapat eu, ar fi fost el să-mi zică: „Stai, nu e bine în direcția aia!“. Unde ar fi derapat el, aș fi fost eu care să-i spun același lucru.

 

– Cum s-au reflectat în piață măsurile de relaxare fiscală?

– TVA-ul de 5% a fost și este mană cerească pentru proprietarii de restaurante. Azi trebuie să fii fraier să nu ai toate încasările pe casă. Pentru că, dacă ai profit, 16% este un impozit rezonabil. TVA-ul era cel care te omora, care te durea să-l dai statului, dar 5% nu te mai doare. Să ne imaginăm că nici măcar azi nu sunt toți cu toate încasările pe acte. Și e deranjant, e frustrant de-a binelea.

 

– De ce ați renunțat la brandul de cafenele Cafepedia? Era o concurență mare, odată cu expansiunea Starbucks în piața locală?

– Cafepedia fost un pariu foarte frumos. A fost un succes din multe puncte de vedere și, în același timp, un mic insucces. În Cafepedia s-a pierdut sau s-a investit enorm energie, care dacă ar fi fost folosită în dezvoltarea restaurantelor, poate că am fi avut astăzi 20. Începutul sfârșitului pentru Cafepedia a fost momentul când am dat Cafepedia Iași în franciză, după un an de funcționare. Din nefericire, au apărut pro­bleme, s-au acumulat datorii și am decis să închidem franciza, dar răul fusese făcut. Au mai fost trei cafenele în București: pe cea de la Universitate am transformat-o în restaurant, în Piața Alba Iulia, am închis în același timp cu restaurantul, iar cafeneaua din Verona a fost închisă pentru că s-a terminat contractul și proprietarul își dorea o anumită chirie. Legat de concurența cu Starbucks, Starbucks a umplut de fapt o nișă. Un astfel de operator nu are cum să facă lucrurile decât bine în piața cafenelelor. Creează un standard de la care să te duci în sus.

 

– Intenționați să investiți într-un brand nou?

– În acest moment, experiența brandurilor în care am mai investit mă face să nu mai vreau să mă duc în altă zonă decât de restaurant. Că va mai fi un restaurant cu alt nume e posibil. Investițiile în La Mama trebuie să fie o prioritate pentru că s-a do­vedit că în 20 de ani La Mama a rezistat la proba timpului. Se creează o energie po­ten­țială, cum îmi place mie să spun, pe care nu ai cum să o egalezi sau să o învingi.

 

SCURT CV 

În 1999, Cătălin Mahu, alături de Dragoș Petrescu, punea bazele lanțului de res­tau­rante La Mama, într-o piață săracă atunci în branduri pentru clasa medie.

 

  • Istorie. La o distanță de 20 de ani de la primul restaurant, deține o rețea de șase restaurante, în care lucrează 230 de angajați.
  • DESPĂRȚIRE. În 2005, Dragoș Petrescu decide să meargă pe cont propriu și să dezvolte lanțul de restaurante City Grill.
  • Carte. În calitate de autor, a lansat recent prima carte antreprenorială din HoReCa „Povestea de la colțul mesei“.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Senica Micu are o experiență de peste zece ani în presa de business. A scris pentru mai multe publicații, precum Forbes, Money Express și Capital, realizând interviuri cu lideri de companii și antreprenori. În paralel, a coordonat diverse proiecte editoriale și s-a implicat în organizarea unor evenimente. În 2011, a câștigat unul dintre marile premii ale concursului „Tânărul Jurnalist al Anului”, inițiat de Freedom House România.
d