Fenomenul care spulberă topurile muzicale concertează în România pe 16 mai

Oana Borviz 06/04/2018 | 15:15 Timp Liber
Fenomenul care spulberă topurile muzicale concertează în România pe 16 mai

Stilul vintage de a interpreta cele mai cunoscute piese de pop, rock sau hip-hop pe acorduri suave de jazz și swing se regăsește și în show-urile lor, care sunt ca niște petreceri din anii 20. Dacă vrei să te distrezi ca pe vremea marelui Gatsby, nu rata concertul Postmodern Jukebox din 16 mai, de la Sala Palatului, din București!

Acest articol a apărut în numărul 37 (2-15 aprilie) al revistei NewMoney

„Muzică de gramofon într-o eră a smart­phone-ului“, cu acest motto, Postmodern Jukebox – bandul-feno­men care spulberă topurile muzicale gen Billboard și platforme de tipul iTunes și care-și desfășoară aproape toate turneele cu casa închisă – își definește stilul de a interpreta, în cheie vintage, cântece moderne. Face acest lucru încă din 2011, când pianistul ame­rican Scott Bradlee se amuza ală­turi de câțiva prieteni făcând coveruri după piese celebre chiar în sufrageria lui și postând apoi videoclipurile pe YouTube. Postările săptămânale au devenit rapid virale, Postmodern Jukebox, alcătuit acum din 70 de muzicieni, ajungând să aibă în prezent 912 mili­oa­ne de vizualizări pe YouTube și 3,2 milioane de followers.

Cum s-a ajuns la acest „succes postmodernist“, după cum îl numește pu­blicația Buffalo News? Prin talent indiscutabil, entertainment la cel mai înalt nivel și un fel unic de a interpreta pop, rock, R&B în notă swing, doo-wop, ragtime sau Motown.

Citiți și: „Fără ziduri”: Roger Waters, geniul creator de la Pink Floyd, vine în Europa de Est cu o nouă serie de concerte

Tradiție vie. „Gândește-te la Motown și Berry Gordy: au luat cântăreții pe care și-i doreau, le-a oferit o melodie și muzi­cieni buni, i-au pus pe toți într-o cameră pentru a face o înregistrare minunată“, își com­pară Scott Bradlee bandul cu ceea ce fă­cea, în anii ’60, Berry Gordy Jr. la casa lui de înregistrări, Motown (una dintre cele mai cunoscute afaceri afro-americane). „Asta este o tradiție pe care încercăm să o păstrăm în viață“, recu­noaște liderul Postmodern Jukebox, care visa să facă asta încă din anii ’90, pe când studia jazzul la Universitatea din Hartford, și când s-a decis să încerce să transforme cântece moderne în ver­siuni mu­zicale retro.

Ceea ce a și făcut câțiva ani mai târ­ziu. Așa încât, hituri precum „Stacy’s Mom“, al trupei rock Fountains of Wayne, „All About That Bass“, al lui Meghan Trainor, „Closer“, al celor de la The Chainsmokers și Halsey sau „Creep“, al rockerilor de la Radiodead au fost transformate în coveruri jazzy fermecătoare, pe care le-au „adoptat“ rapid mili­oane de ascul­tători. Varianta retro a piesei lui Miley Cyrus, „We Can’t Stop“ a adunat, spre exemplu, peste 16 milioane de vizualizări, în timp ce versiunea hitului „Creep“ a intrat în topul People al celor mai bune coveruri virale din 2015.

Rețetă sigură. „Viziunea lui Scott în legătură cu ceea ce înseamnă Postmo­dern Jukebox nu este doar despre voce, ci despre talent și distracție, despre prezență scenică“, spunea, într-un interviu cu publicația Billboard, rapperul Blake Lewis, unul dintre colaboratorii bandului. Fără această viziune, care nu cunoaște granițe muzicale, nu ar fi exis­tat, probabil, în repertoriul Postmodern Jukebox coveruri după piese precum „Nothing Else Matters“, a celor de la Metallica (interpretată de vocea puternică și modulată a unei puștoaice de doar 15 ani, Caroline Baran) sau videoclipuri precum „Thriller“, după cel al lui Michael Jackson (ce face trimitere la mu­zi­ca anilor ’30, în special la cluburi new­yorkeze precum Cotton Club, vestit în vremea prohibiţiei graţie muzicienilor care cântau aici: Cab Calloway, Duke Ellington, Louis Armstrong).

Unele sunt atât de bine lucrate pe alte teme muzicale încât nu mai știi sigur cui îi aparține originalul (cum este, spre exemplu, cazul piesei „My heart will go on“, a lui Celine Dion).

Să transformi total o piesă cunoscută, schimbând astfel și percepția publicului despre acel cântec, este ceea ce defi­niște rețeta Postmodern Jukebox, o re­țe­tă ce pare a funcționa de minune.

Surprize. Soliști precum Maiya Sykes, Sara Niemietz, Robyn Adele Anderson (ca să amintim doar câțiva), dansatoare de step precum Anissa Lee, ins­trumen­tiști ca pianis­tul Scott Brad­lee sau contra­basistul Adam Kubota fac din fiecare concert o senzațio­nală petrecere. „Te ţine în priză prin ritm, prin muzica bine lucrată şi cântată cu pasiune, prin veselia perfor­me­ri­lor…“, scria, pe life.ro, jurnalista Stela Nadoleanu care a trăit experiența concertului Postmodern Jukebox de anul trecut, de la Sala Palatului.

Îmbrăcați după moda anilor ’20, muzi­cienii cântă cu frenezie pe ritmuri de jazz și ragtime, râd mult și gesticulează, dan­sează, iar în pauzele dintre cântece glu­mesc. Și, nu uită, ca la fiecare spectacol să ofere publicului o surpriză. În concertul de anul trecut de la Bucu­rești au interpretat la pian celebra „Vre­muri“, a celor de la Pasărea Colibri. Oare ce vor scoate din joben la show-ul din 16 mai?

 


FOTO: Guliver / Getty Images