Pandemia COVID-19 a transformat venitul universal de baza din utopie într-o soluție salvatoare

Criza COVID-19 a readus în atenția pu­blică ideea venitului universal de bază – un sprijin acordat de guvern fără con­diții pentru asigurarea unui trai decent pentru toți cetățenii. Această reformă socială s-ar putea dovedi necesară, în special dacă angajații vor fi percepuți ca o vulnerabilitate și companiile vor începe să investească masiv într-un vii­tor automatizat.

Pandemia de COVID-19 ar putea rescrie manualele de economie prin prisma blo­cării fără pre­ce­dent a activității de la ni­vel mondial, dar și a măsurilor nemai­întâlnite în istoria modernă asumate de guverne și bănci centrale pentru evitarea unui colaps ge­ne­ralizat. Companii salvate din bani publici, ridicarea oricăror restricții de deficit bugetar sau „bani din elicopter“ sunt doar câteva dintre instrumentele folosite de autorități pentru a preveni o prăbu­șire economică cu efecte greu de imaginat asupra bunăstării oamenilor.

În lupta împotriva noului coronavirus a fost aruncat și venitul universal de bază, un concept cu care teoreticienii au cochetat în ultimii ani, în special în contextul impactului pe care l-ar putea avea automatizarea asupra pieței forței de muncă.

Spania, una dintre cele mai afectate țări europene de pandemie, a decis să in­­troducă un venit minim garantat – simi­lar unui venit universal, prin prisma faptului că acesta nu este condi­ționat de lipsa unui loc de muncă.

Toți cetățenii spanioli cu venituri lunare de sub 462 de euro ar urma să aibă dreptul de a primi acest ajutor social. Pentru o fa­milie, în funcție de numărul membrilor, ve­nitul minim poate ajunge până la 1.015 euro pe lună. De asemenea, persoanele care au o avuție mai mică de aproximativ 16.000 de euro, excluzând locuința și împrumuturile pe termen scurt, se califică pentru a încasa venitul minim garantat, po­trivit informațiilor comunicate de auto­ri­tățile spaniole.

Guvernul speră ca prin această măsură să protejeze 2,3 milioane de persoane de să­răcie, efortul bugetar fiind estimat la circa trei miliarde de euro. Temerea este legitimă, având în vedere că Banca Mon­dială estimează că pandemia de COVID-19 va arunca 71 de milioane de oameni în sărăcie (venituri de sub 1,9 dolari pe zi), iar numărul acestora se va menține până la sfârșitul anului viitor. Discuții privind ne­cesitatea introducerii unui astfel de venit au apărut în toate colțurile lumii, din Ca­na­da și Marea Britanie până în Coreea de Sud.

Experimentul finlandez

Cel mai amplu experiment în acest sens a fost realizat în urmă cu câțiva ani în Finlanda, iar rezultatele programului (derulat într-o perioadă de creștere economică) au dezamăgit. În perioada 2017-2019, campionul nordic al bunăstării sociale a distribuit, fără a impune nicio condiție, o sumă lunară de 560 de euro unui grup de 2.000 de șomeri cu vârste cuprinse între 25 și 58 de ani. Acest lucru a dus la îmbunătățirea nivelului de trai al persoanelor vizate, dar nu pare să fi avut un impact semnificativ asupra perspectivelor lor de angajare.

Scopul experimentului a fost de a explora noi căi de distribuire a ajutoarelor sociale, într-o lume în care automatizarea amenință tot mai multe locuri de muncă. Sistemul actual al ajutoarelor de șomaj este considerat prea birocratic, deseori descurajându-i pe oameni să-și caute un loc de muncă temporar sau cu jumătate de normă, deoarece ar pierde sprijinul financiar. „Pe baza datelor analizate, putem spune că beneficiarii venitului de bază nu s-au descurcat mai bine sau mai prost de­cât grupul de control în găsirea unui loc de muncă pe piața liberă“, a declarat Ohto Kanninen, de la Labour Institute for Econo­mic Research, coordonatorul cercetării.

Finlanda este considerată un trendsetter de politici sociale, sistemul său de edu­ca­ție, dar și alte programe publice fiind ade­sea date drept exemple de bune practici la nivel internațional. Criza COVID-19 a afec­tat însă chiar și acest bastion al pro­tecției sociale, agenția de asigurări de șo­maj fiind copleșită de solicitări.

Mai mulți econo­miști, printre care și un laureat al pre­miu­lui No­bel pentru Economie, Angus Deaton, au argumentat că o for­mă de venit de bază ar ajuta la comba­terea inegalită­ților care tind să destabilizeze societățile moderne.

Pro și contra venit universal de bază

În teorie, introducerea unui astfel de venit ar putea avea mai multe beneficii. Persoanele fără loc de muncă ar avea timp să-și găsească un job mai bine plătit sau chiar să își completeze studiile, ori să se orienteze către un alt domeniu.

Un nivel rezonabil al acestui venit ar putea ajuta la evitarea „capcanei să­ră­ciei“, generată de actualele sisteme de ajutor so­cial care nu au resursele de a oferi un spri­jin financiar consistent și care ra­reori se pot cumula.

Costurile administrative ale implemen­tării unui astfel de sistem ar fi relativ reduse. Ti­ne­rii ar avea mai multe resurse financiare pentru a-și întemeia o familie, un aspect im­portant în special în statele cu un nivel scăzut al natalității. În plus, plățile acestea directe ar putea ajuta la stabilizarea eco­no­miei în timpul unor recesiuni, susțin sim­patizanții venitului universal de bază.

Pe de altă parte, există și riscuri. Sub­ven­țiile guvernamentale ar putea duce la creșterea inflației, ceea ce ar eroda în timp nivelul de trai al beneficiarilor. Dacă programul nu este bine calibrat și nivelul venitului nu este corespunzător, impactul asupra sărăciei ar fi nesemnificativ. În plus, programul ar putea descuraja ocuparea forței de muncă și ar crea un hazard moral între cei care sunt remunerați pentru munca lor și beneficiarii venitului universal, care nu prestează nimic în schimbul acestuia.

Un viitor incert

Discuțiile legate de oportunitatea introducerii unor scheme de venit universal de bază au fost purtate până acum în contextul avansului tehnologic și al temerilor legate de creșterea ratei șomajului ca urmare a automatizării. Un studiu realizat de Oxford Economics arăta că roboții ar putea înlocui 20 de mili­oane de angajați până în anul 2030, agra­vând inegalitățile sociale, dar fiind, în ace­lași timp, un real motor de creștere econo­mică.

Criza actuală ar putea genera, la rândul său, o accelerare a digitalizării și automa­tizării. Economistul Radu Crăciun nota pe blogul său că sintagma „salariații sunt cel mai prețios activ“ este pe cale de a se trans­­­forma în „salariații sunt principala vulne­rabilitate“. „Asta va face ca reacția naturală a capitalului să fie scăderea de­pendenței față de această verigă slabă, pentru a nu se mai confrunta cu pierderile semnificative asociate unei stopări totale a activității economice“, puncta el.

Ca multe idei radicale, conceptul venitului universal de bază riscă să fie o sursă de conflict. Dincolo de costuri, retorica popu­listă care a câștigat tot mai mult teren în ultimii ani a generat ample dezbateri despre cine ce merită. Un alt aspect important care trebuie luat în calcul este cel al impactului psihologic pe care l-ar putea genera o lume fără angajați, având în vedere în special aspectele consemnate de specialiști în contextul carantinei de la ni­vel mondial.

O alternativă vehiculată acum este cea a in­sta­u­rării unor servicii universale de bază (lo­cuință, transport, educație etc.). Criza ar pu­tea deschide calea unor discuții seri­oase despre oportunitatea regândirii sistemelor sociale.

O criză a inegalității

Specialiștii avertizează că actuala criză va exacerba inegalitățile dintre bogați și săraci, crizele sanitare generând, istoric, astfel de consecințe.

• Sărăcie. Venitul mediu global pe cap de locuitor ar putea scădea cu aproximativ 4%, potrivit estimărilor făcute de Banca Mondială. Instituția averti­zează că, în cel mai sumbru scenariu, circa 100 de mili­oane de persoane ar putea fi aruncate în sărăcie, cele mai expuse fiind acelea ale căror venituri erau deja la limita subzistenței.
• Muncă. Organizația In­ter­națională a Muncii esti­mează că jumătate din an­ga­jații de la nivel mondial riscă să rămână fără venituri. Mai exact, este vorba despre mun­citorii care lucrează la negru. În jur de 1,6 miliarde de persoane acti­vează în economia informală și sunt complet descoperiți în fața acestei crize.
• Inegalitate. Specialiștii avertizează că actuala criză a avut cel mai semnificativ impact asupra persoanelor cu venituri mici, cum sunt, spre exemplu, angajații din indus­tria HoReCa. De altfel, cer­cetări de specialitate con­firmă că și marile epidemii din trecut i-au afectat în special pe muncitorii slab cali­ficați.

Acest articol a apărut în numărul 93 al revistei NewMoney. FOTO: Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper