O fostă actriță și-a găsit rolul în business: face un milion de euro pe an din prăjituri și plăcinte

Cristina Dobreanu 19/02/2018 | 11:05 Special
O fostă actriță și-a găsit rolul în business: face un milion de euro pe an din prăjituri și plăcinte

După o scurtă carieră în teatru, Nicoleta Hrițcu s-a lăsat fascinată de arta cofetăriei și patiseriei. Dar, ca să ajungă aici, a trebuit să treacă Prutul.

Acest articol a apărut în numărul 34 (19 februarie – 4 martie) al revistei NewMoney

„Trebuie să muncim, trebuie să muncim“, spune Sofia Aleksandrovna (Sonia), personajul din piesa „Unchiul Vania“, a lui Cehov. Pentru Nicoleta Hrițcu (36 de ani), fondatoarea Cuptorul Moldovencei, un mic lanț de patiserie și cofetărie din Iași, care după doar cinci ani a ajuns la afaceri de aproape un milion de euro, nu este doar replica pre­­fe­­rată a unui personaj pe care l-a interpretat cu ma­­re drag, ci și ideea care parcă i-a ghidat întreaga viață.

Născută în Republica Moldova, la Soroca, orășel aflat pe malul Nistrului, tânăra Nicoleta a știut asemenea personajului cehovian că, muncind, nimic nu îi poate sta în cale. Dar, pentru ea, succesul a venit după ce a trecut Prutul, în România. Așa s-a împletit o emigrare cu un început de carieră în actorie și, în cele din urmă, cu o minte construită pentru un business cu plăcinte și prăjituri ca la mama acasă.

ÎNCEPUTURILE. Libertatea este cuvântul care i-a mar­­cat copilăria, căci a fost mereu lăsată să ia pro­­prii­­le decizii. La 14 ani, de exemplu, a hotărât că vrea să fa­­­­că liceul în România. Tocmai câș­­ti­­ga­­se un concurs de limba și literatura română al că­­rui premiu fusese o excursie la Ciric, zonă de agrement situată în estul Iașiului. Mai fusese în excursii la Durău și la Bicaz, însă atunci i s-a părut că vede România cu alți ochi. Gra­nițele Sorocăi o „strângeau“ și vedea dincoace de Prut mai multe posibilități de dezvoltare. A primit o bursă de la statul român și a fost repartizată la Ba­­cău. Visul său era să ajungă la Iași, unde și reu­­șeș­­te să se mute du­­pă un an, la un liceu cu profil econo­­mic.

După absolvire, a vrut să dea la Medicină, dar s-a răzgândit în ultima clipă. A ajuns astfel la Universitatea de Arte pe care a absolvit-o în 2005, după care a început să lucreze ca actriță. În paralel, s-a înscris și la Facultatea de Economie și Administrarea Aface­­rilor din cadrul Universității Al.I. Cuza, la specializarea Marketing (pe care a fost pe punctul de a o abandona, însă de această dată, mama a fost cea care a intervenit și a impulsionat-o să nu renun­­țe). Fără să știe, se pregătea pentru rolul vieții sale, cel de antreprenor. Mai ales că avea și „antecedente“ în familie. Părinții săi – tatăl, inginer constructor, și mama, eco­­no­­mistă – au avut, spre sfârșitul anilor ’90, în Repu­­blica Moldova, un business în construcții, pe care l-au închis după aproa­­pe un de­­ceniu de activitate. „Când ești corect, ești luat par­­că de prost“, rezumă cu amără­­ciu­­ne această ex­­periență Nicoleta Hrițcu.

După trei ani de teatru, a simțit că a sosit timpul să schimbe scena. A fost, pe rând, asistent de marketing și asistent financiar. Apoi, dintr-o combinație între dorința de independență și dorul de prăjiturile de acasă – „în Moldova se gătește fabulos“ – s-a înfiripat ideea unui business cu plăcinte și prăjituri. Dar până să o și pună în practică, a urmat un curs de antreprenoriat, iar apoi a depus un proiect pentru o finanțare guvernamentală nerambursabilă.

FOTO: Cuptorul Moldovencei

 

A ob­­ținut 10.000 de euro, a mai pus și ea încă pe atât și a des­­chis prima unitate din viitorul lanț Cuptorul Mol­­do­­vencei în fe­­bruarie 2013, într-un mic spațiu de 52 de metri pă­­trați. A vrut ca produ­­se­­le ei (plă­­cin­­te cu brânză, cu varză sau vișine, dar și pră­­ji­­tu­­ri precum lapte de pa­­săre sau Albinuța) să semene cu cele făcute în ca­­­­să. „Indiferent în ce bu­­siness m-aș aventura, nu aș crea un produs pe care să nu îl consum personal“, mărtu­­ri­­seș­­te ea. Chiar dacă mult timp a crezut că este doar un hobby, a acționat mereu sub umbrela unui business plan. La cinci ani distanță de acel moment, a ajuns la patru unități de comercializare și două laboratoare. De crescut au crescut și sumele investite, până la aproa­­pe o ju­­mă­­tate de milion de euro, asigurate din fonduri nerambursabile, credite și profitul reinvestit. Rezultatul? Afaceri de un milion de eu­­ro, peste estimările sale. „Ne așteptam să fim pe la 800.000 de euro“.

DILEMELE. Numai că din acest punct au apărut și dilemele legate de creștere: poate fi acest model re­­plicat și dincolo de granițele Iașiului? Astăzi, Nicoleta Hrițcu își recalculează opțiunile. Într-o variantă ipotetică, dacă locul Cuptorului ar trebui să fie și în țară, știe că cel mai bine ar funcționa cu unități proprii. Dar, pentru ea, Iașiul este cartierul ge­­neral și nu vrea să plece departe de casă, mai ales acum când este mama a trei copii. Tot în acest scenariu, nici concurența – foarte mare pe această nișă unde peste 5.300 de companii activau, în 2016, în domeniul producției de pâine, pa­­ti­­serie și cofetărie – nu ar reprezenta o problemă în opinia sa.

În București, de pildă, mai există un business în domeniul restaurantelor, venit tot din Republica Moldova – La Plăcinte – care a avut o ex­­pan­­siune rapidă în Capitală. Nicoleta Hrițcu nu îl consideră însă un competitor, pentru că La Plă­­cin­­te este restaurant, în timp ce Cuptorul Moldovencei are un model de tip to go, concentrându-se pe pro­­duc­­ție, fără a dezvolta și partea de servire la mese. „Este un alt business. Pentru mine important este să fie produsul bun și omul să meargă să îl mănânce acasă cu cei dragi“.

Pe de altă parte, nici diversificarea către zona de restaurant nu o atrage, deoarece i-ar trebui oameni mai mulți, spațiu mai mare, ar fi nevoită să intre și pe alte categorii de produse (cafea, băuturi răcori­­toa­­re) – pe scurt, mai multe bătăi de cap și o deviere de la scopul inițial al businessului.

GREU DE FRANCIZAT. În forma actuală – vânzare de pră­­jituri și produse de patiserie în unități proprii –, Cuptorul Mol­­do­­vencei este greu și de francizat. „Plă­­cin­­tele sunt greu de făcut“. Dincolo de munca labo­­ri­­oasă și de presiunea pe preț, faptul că are laolaltă și produse de cofetărie, și de patiserie presupune existența a două laboratoare – pentru fiecare nișă în parte, iar investiția este și ea pe mă­­su­­ră. În plus, un alt motiv pentru care nu ar putea să francizeze Cuptorul Moldovencei constă în faptul că brandul este mult prea legat de ea. „Oamenii asociază businessul cu mine și eu sunt pre­­zentă peste tot. Și în formula în care este acum nu cred că ar merge fiindcă este un business greoi cu foarte multe variabile“.

Privind sec, doar la cifre, Cuptorul pare doar că „mer­­ge binișor, nu extraordinar“ pentru ambițioasa moldoveancă. Cu alte cuvinte, marjele sunt mici pen­­­­tru domeniul în care activează (circa 7-8%), dacă ar fi să le compare cu alte businessuri similare din in­­dus­­trie, unde se poate ajunge și la 25%. „Aici este o grămadă de muncă și oamenii (potențialii francizați, n.r.) nu se mul­­­­țumesc cu o marjă mică. Eu mă mulțumesc, fiind­­că este mun­­ca mea, îl simt ca pe un copil“. În aces­­te condiții crede că nu ar atrage suficienți fran­­ci­­zați care mai degrabă și-ar dori un business la cheie, cu investiții cât mai mici și marje cât mai mari. Nu vrea nici să facă o franciză doar de dragul de a se extinde și își gândește cu prudență fiecare pas. Iar în momentul de față vede viitorul Cup­­torului Moldovencei în consolidarea pe plan local. Deja este prezentă pe site-uri locale care vând mâncare și pregătește lansarea site-ului propriu.

ȘI TOTUȘI, EXTINDEREA. Pe de altă parte, nu îi iese din minte ideea că ar putea să rămână prinsă doar în granițele Iașiului și își conturează un model care să fie replicat la nivelul întregii țări. Soluția pe care o vede e simplificarea businessului.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close