Nesiguranța financiară și inflația au făcut ca unele state să se îndrepte către achiziția de cantități importante de aur

Când inflația și amenințarea războiului își dau mâna să-i facă pe oameni nesiguri în privința viitorului, aurul redevine me­talul preferat de cetățenii obișnuiți și de insti­tuții. Băncile centrale din toată lu­mea au cumpărat în ultimul an mai mult aur de­cât oricând. Ro­mâ­nia ră­mâne rezervată, într-o lume do­minată de dorința de a de­ține cât mai mult aur.

România are dintotdeauna o istorie com­pli­cată cu aurul. Despre comoara îngropată a lui Decebal, legendele rezistă, contra istoricilor, de două milenii. Iar despre tezaurul de 93,4 tone de „aur fin“ depozitat în Rusia, în mijlocul Primului Război Mondial, mai vor­bește din când în când și Banca Națio­nală a României (BNR). Nu că ar fi mai multe șanse să vedem vreo sclipire din tezaur mai mult decât din comoara antică.

Anul acesta, în martie, rezervele de aur ale Băncii Naționale a României erau practic identice cu cele din ianuarie 2000: 103,6 tone, față de 103,5 tone. Di­ferența semnifi­ca­tivă se regăsește însă la valoarea câști­gată de metalul stră­lu­citor în numai 23 de ani. De la 952,2 milioa­ne de do­lari, în 2000, aurul României a ajuns să valo­reze de aproape 7 ori mai mult: 6,06 mi­li­arde de euro (aproximativ 6,7 miliarde de dolari americani). Acum 23 de ani, metalul prețios reprezenta aproape jumătate din re­zervele totale ale României. Azi nu mai re­pre­zintă decât aproximativ 10%.

Stabilitate din superstiție

În toată această perioadă, România putea pune deo­parte mult mai mult aur. La un moment dat, înainte de intrarea în Uniunea Europeană, ajunsese la 105,4 tone. Nu a stat însă prea mult la acest nivel, a coborât treptat până la cantitatea deținută și azi, constantă deja de peste 15 ani.

Decizia i-a aparținut guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, și nu are, de fapt, mare lucru de-a face cu economia. Isărescu nu a fă­­cut un secret din hotărârea lui de a nu cumpăra mai mult aur și a vorbit în repetate rânduri despre motivul particular aflat la baza acestei hotărâri. O superstiție. „De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a pățit ceva. De data asta să rămânem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone“, spunea Isărescu acum 10 ani. O de­cla­rație menținută în fapt și în cuvânt de atunci încoace.

Fapt divers: după ce și-a pierdut tot aurul din tezaurul încredințat rușilor spre păs­trare în Primul Război Mondial, România a deținut cele mai consistente depozite în aur, 140 de tone, în 1940. Avea atunci mai mult aur decât Italia, Australia, Grecia, Brazilia sau Norvegia și doar ceva mai puțin decât Japonia. Iar asta se întâmpla chiar înainte să piardă Transilvania, prin Dictatul de la Viena, și să intre în cel de Al Doilea Răz­boi Mondial, printr-o acțiune menită să ducă la recuperarea Basarabiei.

Cumpărători grei

Cumpătarea Româ­niei, când vine vorba de aur, nu e o atitudine populară printre băncile centrale ale lumii. Războiul din Ucraina, temerile că și alte conflicte pot exploda oricând, plus presiunile puse de inflație asupra celor mai pu­ternice monede ale lumii, dolar și euro, i-au împins pe mulți președinți sau guvernatori de bănci naționale să caute un refugiu cu adevărat sigur.

Cererea pentru aur a urcat până la cer în ultimul an, iar cumpărările efective au crescut cu peste 150% față de anul anterior, po­trivit World Gold Council (Consiliul Mondial al Aurului). Cei mai mari cum­părători de pe piață au fost, în ultimul an, Turcia, China și Egipt.

Ankara a achiziționat aproape 148 de tone, astfel că rezervele Turciei au ajuns la un nivel-record de aproximativ 543 de tone. Beijingul a spart pușculița și a cum­părat în 2022 peste 62 de tone, plus alte peste 39 de tone la începutul acestui an, ceea ce duce re­zervele sale de aur la peste 2.000 de tone. Cu toate acestea, aurul re­prezintă mai puțin de 4% din rezervele in­ternaționale to­tale de­ținute de China.

Cu turismul afectat de pandemie, iar acum, și de războiul care l-a lăsat fără vizi­tatori din Rusia și din Ucraina la piramide, Egiptul a decis să pună la adăpost ceea ce are deja și a cumpărat 44,41 tone de aur în ultimul an. Rezervele sale de metal prețios au ajuns astfel la 125,32 tone, iar contribuția aurului la rezervele totale egiptene s-a du­blat, de la 11,8% la 22,9%.

Rezervele României

În timp ce mulți se luptă pe aur la preț umflat, România nu își propune, nici pentru 2023, o schimbare de tactică sau de strategie. „Considerăm că mixul dintre clasele de active prezente în re­zerva BNR este adecvat la acest moment. Astfel că nu intenționăm să operăm schim­bări în modelul de alocare a rezervelor“, spune, pentru NewMoney într-un interviu acordat pe 27 aprilie, Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

El precizează că, la nivelul băncii centrale de la București, nu există nicio decizie cu privire la creș­te­rea stocului de aur în acest moment. Cristian Popa remarcă, în context, că stocul de aur deținut de România „nu este deloc mic“. „Este o deținere consistentă, în ierarhia băn­cilor centrale avem chiar o poziție bună, atât în valoare absolută, cât și ca procent din rezerve“, adaugă el.

La nivel global, România e pe locul 36, la egalitate cu Coreea de Sud, privind cantita­tea de aur deținută. Lumea aurului e domi­nată în continuare de Statele Unite ale Ame­ricii, care au 8.133 de tone, urmate la mare distanță de Germania, cu 3.355 de tone, și Italia, cu 2.452 de tone. Nu departe e Franța, cu 2.437 de tone, în timp ce Rusia cu 2.299 de tone, aproape că a fost prinsă din urmă de China, ajunsă la puțin peste 2.000 de tone.

Cumpărarea de aur de către băncile centrale este, de fapt, la cel mai ridicat nivel din ultimii 55 de ani, arată datele culese de World Gold Council. Băncile centrale s-au consolidat anul trecut cu nu mai puțin de 1.136 de tone de aur, în valoare de aproximativ 70 de mili­arde de dolari, mult peste tot ce s-a înregistrat pe această piață de mai bine de o jumă­tate de secol încoace, arată Consiliul Mondial al Aurului.

Sclipici suficient

Nu doar România strâmbă din nas când vine vorba de cum­părat aur. Statele Unite nu și-au mai mărit rezervele de la jumătatea anilor 2000. Germania mai mult a vândut decât a cumpărat. Anul trecut, rezervele sale erau la un minim istoric de 3.355,14 tone. Italia, locul 3 în lume, n-a mai făcut nicio schimbare în ultimii trei ani.

E poziția unor state cu economii suficient de stabile încât să nu fie luate pe sus de va­lul unei mode economice. Cei care cum­pără spun însă că nu fac altceva decât să se pună la adăpost de eventuale probleme eco­nomice apărute din cauza conflictelor existente sau iminente. E poziția băncii centrale a Poloniei, care și-a întărit rezervele cu peste 100 de tone în ultimii 10 ani, până la un total de peste 230 de tone.

„Băncile centrale sunt și investitori, ad­mi­­nistrează rezervele pe care le dețin“, ex­plică specialistul BNR Cristian Popa. „Există cicluri în care anumite bănci centrale decid să investească ori să diversifice portofoliul de rezerve internaționale. De data aceasta, factorii critici pare că au fost războiul și sanc­țiunile ulterior impuse Rusiei, lucru ce a determinat anumite bănci centrale să creas­că rezervele de aur.“ Contextul actual nu a dat motive BNR să ridice nivelul rezervei de aur la peste 103,6 tone, precizează Cristian Popa.

Campioană regională

Cu rezervele sale de peste 6 miliarde de euro în aur, România e statul din sud-estul Europei cu cele mai sănătoase rezerve. În clasamentul mondial, Ungaria e imediat după noi, dar cu 10 tone de aur mai puțin. Bulgaria e cu 13 locuri mai jos decât România, cu doar 40,8 tone de aur. Serbia e cu două poziții sub Bul­garia, cu 38 de tone, în timp ce Moldova deține un stoc modest, de numai 4,6 mili­oane de dolari americani.

Furia aurului, ce pare să fi cuprins mare parte din lume, ne ocolește deocamdată, dar niciun pariu nu poate fi exclus, în con­di­țiile în care noua polarizare a lumii pare să împiedice multe state să se mai bazeze pe dolarul american, moneda forte a lumii din ultima sută de ani. Într-o lume nouă, în care suntem încercați de tot felul de provo­cări, aurul rămâne la fel de strălucitor ca în­totdeauna.

Acest articol a apărut în numărul 163 al revistei NewMoney

FOTO: Getty