Miliardele secrete din paradis. Care este insula unde bogații lumii își ascund banii

Mimi Noel 19/08/2019 | 10:41 Global
Miliardele secrete din paradis. Care este insula unde bogații lumii își ascund banii

După Panama Papers, Insulele Virgine Britanice rămân una dintre destinațiile preferate ale celor care vor să-și ascundă averea, să facă evaziune sau să spele bani. Situația s-ar putea schimba dramatic în urma unor modificări legislative pe care Regatul Unit al Marii Britanii încearcă să le impună. 

Acest articol a apărut în numărul 71 (5 – 25 august 2019) al revistei NewMoney

În Insulele Virgine Britanice (BVI) sunt înregistrate peste 400.000 de firme care, cumulat, controlează active de 1.500 de miliarde de dolari. Nu ar bănui nimeni asta, plimbându-se prin Road Town, capitala arhipe­la­gului. Găinile și cocoșii se iau la întrecere cu mași­nile pe singura stradă principală a orașului. Firmele de avocatură care se ocupă de miile de companii offshore își au sediul în clădiri modeste, în ve­ci­nătatea cărora se află case văruite în culori aprinse. În afara străzii principale, celelalte drumuri nici nu sunt marcate în vreun fel.

Firmele și cei 32.000 de localnici folosesc cu toții cutii poștale. Este motivul pentru care mii de companii din toată lumea figurează la o adresă unică. Dacă în alte paradisuri fiscale precum Luxemburg, Monaco sau zone din Insulele Cayman, prosperitatea este la vedere, aici ea trece neobservată.

Într-una dintre clădirile de patru etaje situată în car­tierul Tobacco Wharf se află și sediul firmei inter­na­ționale de contabilitate BDO Ltd. Directorul general, Ryan Geluk, se mândrește cu o bază de date – Beneficial Ownership Secure Search System (BOSS) – folo­sită din 2017, pentru a acoperi cererile clienților inter­na­ționali. Geluk caută un nume în baza de date – Al­mi­ghty Dollar, o companie înregistrată la căsuța poștală 9272 pe Road Town în decembrie 2007. Sunt afișate instantaneu data nașterii și numărul pașapor­tului proprietarului – John Zykov-Wumu.

BAZA DE DATE. Almighty Dollar nu este o companie reală, ci o companie-paravan – și doar aceste infor­mații au putut fi dezvăluite de Geluk. Chiar dacă el a creat practic sistemul, Geluk nu are permisiunea de a scana întreaga bază de date. De fapt, doar doi angajați ai Agenției de Investigații Financiare a Insulelor Virgine Britanice, a căror identitate nu poate fi făcută pu­blică, au acces la toată baza de date, care conține detalii despre aproape 600.000 de proprietari, care dețin direct sau prin intermediari companii în aceste insule. Și esti­mările indică faptul că aproape o treime din toate com­paniile offshore din lume sunt înregistrate în BVI. Geluk susține că BOSS folosește un soft de criptare care nu a fost niciodată spart până acum. „Dacă dintr-un loc neobișnuit, să zicem din Coreea de Nord, cineva îl accesează, sistemul se închide automat“, explică Geluk, adăugând că serverele pe care sunt stocate datele se află într-un loc știut doar de el și de echipa lui. „Tot ce pot spune este că se află într-o țară din G7, dar nu în SUA.“

Doar că schimbarea vine peste BVI. Anul trecut, parlamentul britanic a votat pentru a forța trans­pa­rența BVI și a altor 13 teritorii britanice, foste colonii unde este arborat steagul Marii Britanii, regina nu­mește guvernatorul și controlează politica externă, iar sistemul juridic se bazează pe cel britanic. A fost un rar moment de consens la nivelul parlamentarilor brita­nici, care din 2016 se află într-o permanentă disensiune în privința Brexitului. Cel mai important aspect al legislației privind transparența obligă ca toate teritoriile britanice din lume să dispună de ceva similar cu BOSS și să-l facă public.

În 2016, BVI ajungeau pe harta întunecatei economii offshore, odată cu scandalul internațional Panama Papers, în care 11,5 milioane de documente ale firmei de avocatură Mossack Fonseca au fost făcute publice de un consorțiu internațional al jurnaliștilor de inves­tigație. Dezvăluirile au aruncat în spațiul public infor­mații privind spălarea de bani, încălcarea unor sanc­țiuni, evaziunea fiscală de proporții uriașe, practicate de mii de companii din toată lumea. Nu a scăpat aten­ției faptul că mai bine de jumătate din aceste companii erau înregistrate în BVI (de fapt, scandalul ar fi tre­­buit să se numească BVI Papers, au sugerat unii).

Localnicii sunt conștienți de furia pe care o stârnesc peste tot în lume ascunderea averilor și evaziunea fiscală, practici găzduite și înlesnite de țara lor. Unii nu înțeleg de ce sunt arătați cu degetul, iar alții neagă că țara lor ar fi un paradis fiscal. În realitate, BVI re­prezintă unul dintre cei mai vocali opozanți ai demersului global de a face transparente businessurile.

POLARIZAREA. Dacă te plimbi pe prăfuita Road Town, devine imediat clar de ce localnicii ar trebui implicați în efortul pentru asigurarea transparenței. Companiile înregistrate aici nu plătesc niciun impozit. Din întreg arhipelagul, toate cele 60 de insule sunt deținute de bogați din diverse țări – Richard Branson deține Necker Island, Larry Page deține Eustasia. Și nu prea se vede nicăieri că bogații lumii ar investi sume importante în economia locală. Dimpotrivă, mult mai vizibile și omniprezente încă sunt doar pagubele produse de uraganul Irma, care a măturat arhipelagul în 2017. Localnicii văd altfel lucrurile. În discuții, aproape toți au spus același lucru – fără industria financiară, BVI ar fi mult mai sărace.

Ca să înființezi o firmă, te costă 450 de dolari și alți 450 de dolari pe an pentru a o ține deschisă. Oricât ar părea de puțin, din aceste sume se hrănește economia locală. Serviciile financiare au o pondere de 62% în formarea unui produs intern brut de 372 de mili­oane de dolari. Este adevărat că, dacă va fi adoptat un registru public al proprietarilor de companii, veni­tu­rile la buget vor scădea.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a amenințat că va pune pe lista neagră BVI și alte teritorii, dacă acestea nu vor adopta o legislație care să împiedice compa­niile globale să mai facă evaziune fiscală mutând pro­fiturile în companii-paravan înregistrate în juris­dicții cu fiscalitate zero. Fondul Monetar Internațional esti­mează că mutarea profiturilor duce la pierderi anuale din taxe de circa 600 de miliarde de dolari, la nivel interna­țional.

Odată cu noile legi care vor intra în vigoare anul acesta, orice companie care se declară rezidentă a BVI trebuie să justifice consistent rezidența – să aibă birou local, angajați și cheltuieli aferente. Impactul noii legislații va fi cel mai vizibil în cazul BVI, comparativ cu alte paradisuri fiscale, fiind de așteptat ca mii de companii să închidă sau să se extindă în Road Town, unde însă infrastructura este precară.

TRANSPARENȚĂ CU FORȚA? Demersul spre transpa­rență pornit de Regatul Unit este perceput de localnici drept cea mai mare amenințare. Legea adoptată deja de parlamentul de la Londra solicită guvernului să le ceară teritoriilor britanice de peste mări să creeze un registru public până în 2020. Preocupat să nu stâr­nească o revoltă a fostelor colonii, guvernul britanic a găsit o portiță și a interpretat că legis­lația ambiguă adoptată de parlament oferă ca termen-limită anul 2023.

„Atât timp cât se află sub jurisdicția noastră, trebuie să accepte valorile noastre“, spune Andrew Mitchell, parlamentar conservator care a făcut presiuni pentru adoptarea noii legislații. „Dacă nu dai dovadă de transparența pe care un astfel de registru public o con­feră, nu poți da de urma banilor mur­dari și a altor fapte de încălcare a legii“, adaugă el.

Pe fondul noii legi, tensiunile dintre Londra și teritoriile britanice de peste mări au escaladat. Parlamentul britanic poate legifera pentru teritorii, dar localnicii, care sunt cetățeni britanici, nu pot vota în scruti­nele din Regatul Unit, dacă nu locuiesc acolo. Au­to­ri­tățile locale din teritorii văd impunerea noii legi drept o încălcare a relației constituționale cu Marea Britanie.

Vicepremierul Insulelor Virgine Britanice, Kedrick Pickering, a mers până acolo încât a declarat „război deschis Marii Britanii“. Andrew Fahie, noul premier al acestor insule, a fost ales în februarie, după ce a condus un grup de lucru care susținea demersul ca teritoriile britanice de peste mări să obțină drept de veto cu privire la legile adoptate de parlamentul britanic și care le privesc.

În discuția cu Bloomberg, Fahie a mărturisit că nu va introduce registrele publice până când nu vor fi adop­tate la nivel global. „Nu ne supunem când pre­sează Regatul Unit, ci când devine un standard glo­bal“, a formulat el cât se poate de ferm.

Există și argumente legitime pentru a păstra anonimatul unor proprietari care au active sau firme înre­gis­trate în BVI. Potrivit dezvăluirilor Panama Papers, actrița britanică Emma Watson și-a cumpărat casa din Londra printr-o companie înregistrată în BVI pentru ca admiratorii ei fanatici să nu afle unde locuiește.

Totodată, BVI sunt un teritoriu neutru convenabil pentru companiile de tip joint-venture. Investitorii din Silicon Valley, de pildă, se simt mai confortabil să in­ves­tească într-un startup rusesc înregistrat în BVI, aflat sub jurisdicție britanică, decât în Rusia, unde justiția este profund viciată de corupție.

Legea transparenței afectează însă cel mai mult rolul crucial al Insulelor Virgine Britanice în legătură cu eforturile celor care urmăresc să mascheze identitatea proprietarilor reali ai unor active. Caz în care devine aproape imposibil să iei urma banilor, în contextul unor dispute comerciale, anchete fiscale sau de spălare de bani.

Implicațiile sunt cu bătaie lungă. Industria offshore este un soi de turn Jenga (joc cu 54 de piese, n.r.), în care fiecare paradis fiscal este un etaj care susține structura elaborată a finan­țelor globale ținute la secret. Demersurile din ultimul an echivalează cu încercarea de a scoate cu forța și dintr-odată mai multe etaje din această structură. BVI se află foarte aproape de temelia acestui turn și, dacă pot fi mișcate dincolo de un anumit punct, întregul eșafodaj al industriei offshore, așa cum o știm, s-ar putea prăbuși.

ÎNCEPUTURILE. Cel care a contribuit semnificativ la inventarea industriei mo­derne offshore este avocatul educat la Oxford, azi în vârstă de 81 de ani, Michael Riegels, care s-a mutat în BVI la în­ceputul anilor ’70 pentru a scăpa de re­voltele civile din Tanzania.

La acel moment, dacă o companie americană se în­registra în BVI, reducerea de taxe și impozite era con­­siderabilă – de la 30% la 15%. Riegels, partener al firmei de avocatură Harneys, a ajutat artiști precum Bob Marley, Cat Stevens și alții să-și facă firme în BVI pentru a nu mai plăti impozite pe veniturile obținute din drepturi de autor.

Doar că, în 1981, guvernul american a dat publici­tății un raport critic la adresa paradisurilor fiscale, arătând că tratatul cu BVI aducea pierderi de sute de mi­lioane de dolari. Prin urmare, la scurt timp, a decis să-l anuleze. A fost momentul în care Paul Butler, par­tener al fir­mei americane de avocatură Shearman & Sterling, a sugerat rescrierea legislației Insulelor Virgine Britanice, astfel încât aceasta să devină atrac­tivă pentru investitorii internaționali. Cinci avocați, inclusiv Riegels, au conceput legislația nouă, inspi­rându-se din diverse legislații din lume, dar mai ales din cea a sta­tului american Delaware, care a făcut din vânzarea de companii-paravan un mare business. În 1984, BVI au adoptat legea – International Business Companies Act. Ulterior, insulele Bahamas și Cay­man au adoptat legislații similare. Totul a decolat. „După doar doi ani, ajunsesem să înregistrăm într-o lună sute de companii, adică mult peste cele mai în­drăz­nețe visuri ale noastre la acel moment“, mărtu­risește Riegels.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.