Maimuțele strategice. Ce rol au primatele în cercetările legate de funcționarea creierului uman

Vrem să înțelegem cum ne funcționează creierul, vrem să vindecăm bolile neurodegenerative, dar toate cercetările cu adevărat revelatoare au nevoie de creiere vii. Cum voluntari umani nu prea se găsesc, primatele au devenit obiectul acestor demersuri, dar și cauza unei controverse mondiale.
Cu ale lui 85 de miliarde de celule nervoase și peste 100.000 de miliarde de sinapse, creierul uman rămâne printre cele mai complexe structuri de pe Pământ. Celulele procesează informația, iar oamenii pot avea conștiință și pot gândi. Mai mult, este cu atât mai misterios cu cât creierul poate fi analizat doar când este viu (disecția unui creier mort furnizează informații limitate). Și cum, pentru a înțelege cu adevărat creierul, trebuie examinat cât timp este activ în organism, apare imensa problemă – ce om în toate mințile s-ar oferi voluntar să lase chiar și cel mai modern și mai puțin invaziv echipament medical să îi fie introdus în creier pentru a i-l examina. Riscurile aferente sunt de necontestat – infecție sau o dereglare a bunei funcționări cerebrale.
Așa se face că specialiștii care vor să înțeleagă creierul uman s-au orientat spre rudele noastre cele mai apropiate – primatele. Numai că apare controversa, remarcă revista britanică The Economist. Utilitatea maimuțelor ca model pentru neurologia umană ridică miza în cazul experimentelor făcute pe ele – și ele suferă la fel de mult ca un om, nu?! Diferența majoră este că maimuțele nu-și pot da acordul să fie astfel tratate și, dacă ar putea, sigur nu ar accepta.
Pentru că suntem foarte diferiți, și controversa a avut impact diferit în diverse colțuri ale lumii. În Europa și în America, la presiunea activiștilor, volumul de cercetare neuroștiințifică făcută pe maimuțe a scăzut sau stagnează – sunt deja legi în discuție pentru suspendarea acestor cercetări. Există însă și locuri unde aceste cercetări explodează – China și Japonia.
Acum, rămâne ca America și Europa să recupereze decalajul creat. Lăsând China să continue acest gen de cercetări fără a avea un program accelerat comparabil, ar fi o prostie din punct de vedere strategic, apreciază publicația britanică. Un laborator de acest gen din Shanghai a atras deja o echipă întreagă de cercetători de vârf care caută noi modalități de a accesa și manipula creierul (de pildă, medicul Nikos Logothetis, neurolog la Institutul Max Planck din Tübingen, înainte de a se muta în China în 2020).
Pericolul
O mai bună cunoaștere a creierului uman nu este întotdeauna o forță a binelui. Dat fiind că în China granițele între civil și militar nu mai există în anumite sectoare, nu prea pot fi făcute multe pentru a o împiedica să obțină capacitatea de a construi la un moment dat niște neuroarme, pe baza programelor actuale de cercetare în zona neuroștiințelor. De aceea, democrațiile lumii dezvoltate trebuie să țină pasul pe cât posibil și să aibă programe similare asupra cărora să aibă deplin control pentru a nu ajunge să depindă de China.
Dacă laboratoare din China sau din Japonia vor reuși să vină cu tratamente pentru afecțiuni neurologice precum Alzheimer, va fi aproape imposibil pentru Occident să refuze să le achiziționeze pentru cetățenii săi. Cercetările pe maimuțe (în special, macaci) sunt tot mai nepopulare în Europa și în Statele Unite ale Americii. Europa s-a angajat să revizuiască legislația privind aceste cercetări o dată la cinci ani și intenționează să le stopeze definitiv într-un viitor nespecificat.
Numai că, lăsându-i pe alții să facă treaba murdară pentru a genera cunoaștere și progres folosind mijloace pe care vesticii le consideră imorale, dar în același timp încurajând pe viitor demersurile prin cerere, nu este deloc etic. Este ipocrizie.
Menținerea supremației Americii și a Europei în cercetare trebuie să fie un argument pentru asumarea responsabilității privind suferința pe care aceste cercetări o provoacă. Un alt argument – China nu trebuie să se detașeze în câștigător al acestor cercetări. Cercetătorii ar trebui și ei să fie mai curajoși când își apără munca, iar guvernele să le-o protejeze cu cadre legale. În plus, unele experimente pot fi azi evitate apelând la simulări pe computer.
Este adevărat însă că, fiind atât de puțin cunoscut creierul uman, cercetarea pe viu va rămâne esențială și în următorii ani. O alternativă la maimuțe pot fi voluntarii umani, dar nu există o masă critică suficientă, deși sunt tot mai mulți de acord să participe la studii biomedicale.
Introducerea senzorilor în creier, în preajma neuronilor, rămâne extrem de dificilă. Dar instrumentele cu care creierul este azi examinat sunt tot mai mici și mai puțin invazive. Vor putea fi injectate la un moment dat, dar mai e ceva până acolo. Iar până atunci, maimuțele rămân singura variantă să… ne studiem.
Cele mai reputate laboratoare din China, precum Institutul de Neuroștiință din Shanghai, se concentrează pe creșterea maimuțelor al căror genom a fost modificat pentru ca fiziologic să semene cât mai mult cu oamenii și astfel să fie cât mai utile în cercetare.
Modificările genetice în cercetarea biomedicală pe animale (dar exclusiv la șoareci) au devenit comune peste tot în lume. Însă niciun laborator din SUA sau din Europa nu are maimuțe modificate genetic, doar câteva laboratoare din China și din Japonia.
De la an la an, China devine centrul global al cercetării neuroștiințifice care folosește maimuțe. Mizele sunt tot mai mari – tulburările neuronale (Parkinson, Alzheimer, demența) sunt a doua cauză de mortalitate după bolile cardiace.
Companiile de tehnologie speră și ele ca, înțelegând mai bine creierul, să poată crea programe tot mai inteligente. Iar generalii se uită foarte atent la progresele neuroștiinței pentru a dezvolta arme mai puternice. Mai mult, pandemia actuală pare să fi consolidat avansul pe care China îl are deja. În februarie 2020, guvernul de la Beijing a interzis exportul tuturor animalelor sălbatice, într-un efort de a descuraja comerțul cu acestea. Excepțiile pentru laboratoarele de cercetare au nevoie de aprobarea autorităților.
Până recent, cele mai multe maimuțe folosite în laboratoarele americane erau importate de la ferme din China. Acum, suspendarea exporturilor a oprit totul în SUA. China păstrează primatele pentru propriile cercetări. Are un obiectiv ambițios setat încă din 2015 în planul „China 2025“ – înțelegerea creierului uman este una dintre zonele prioritare de cercetare științifică incluse în respectivul plan, spune Kirk Leech, de la Asociația Europeană pentru Cercetarea pe Animale. Iar pentru a-l atinge, are nevoie de cât mai multe maimuțe, declarate de altfel de guvernul chinez resursă strategică.
Consecințe
Atitudinile diferite față de cercetarea pe maimuțe vor avea trei consecințe, rezumă cei de la The Economist. America și Europa își vor dori progresele obținute prin mijloace considerate de ele neetice și vor trebui să împace asta. Potrivit cifrelor Organizației Mondiale a Sănătății, circa un miliard de oameni suferă azi de diverse afecțiuni neurologice. Tratamentele pentru ele vor implica inevitabil rezultate ale cercetărilor pe maimuțe, care vor deveni, iată, extrem de valoroase.
Competiția pentru controlarea lanțurilor de aprovizionare se va adânci și ea – pandemia a expus deja importanța lanțurilor chineze de aprovizionare în cazul echipamentelor medicale. Iar dacă cele mai avansate cunoștințe în materie de neuroștiință vor fi concentrate în China, implicit și cele mai noi tratamente vor apărea tot acolo. Și cum deja guvernele lumii se tem să introducă echipamente de rețea made in China în casele cetățenilor lor, vor fi la fel de reticente să bage tehnologie medicală chinezească în creierele acestora.
Deși există o singură maimuță în fiecare din cele 2.000 de laboratoare cu animale, potrivit neuroexpertului Stefan Treue, care lucrează la Universitatea Göttingen din Germania, controversa este aprigă. Motivul – viața lor socială și inteligența fac ca testele pe maimuțe să fie tulburătoare comparativ cu cele făcute pe orice alt animal. Dincolo de controverse însă, pentru oamenii de știință sunt de neînlocuit.
Misiune imposibilă?
Cât de aproape sau cât de departe se află cercetarea științifică, de fapt, de înțelegerea propriului creier?
- TEHNOLOGIE. Institutul de Neuroștiințe din Shanghai (China) este cel mai mare cumpărător de Neuropixel, o nouă sondă mai puțin invazivă și mult mai ușor de inserat în creierul macacilor. Institutul a cumpărat 3.000 de astfel de sonde chiar când au fost lansate pe piață, ceea ce i-a permis să colecteze informații la o scară fără precedent. Plasarea unor senzori în creierul unei maimuțe continuă să aibă, totuși, riscuri considerabile chiar și în cazul sondei Neuropixel.
- EXPERIMENTE. Cercetătorii de la institutul central pentru animale experimentale din Kawasaki (Japonia) au dezvoltat o linie modificată genetic de maimuțe marmoset, de mici dimensiuni și care natural trăiesc în America și în America Centrală. Împreună cu cercetătorii de la Centrul pentru Neurologie, tot din Japonia, au creat un atlas 3D care cartografiază funcțiile cognitive unice la primate și la oameni, dar și bolile neurodegenerative care afectează aceste funcții.
- PROGRES. Sondarea și examinarea modului în care funcționează creierul sunt echivalentul din secolul al XXI-lea al explorării celor mai îndepărtate locuri ale Pământului. Cercetătorii nu au reușit încă să înțeleagă complet nici creierul unui vierme rotund – care are doar 302 neuroni și cam 7.000 de sinapse –, dar muncesc și speră să reușească asta cu creierul uman.
Acest articol a apărut în numărul 122 al revistei NewMoney.