La peste 20 de ani de la privatizare, Cramele Recaș mizează pe export și pe turismul viticol

La o distanță de peste 20 de ani de la pri­­vatizare, Cramele Recaș merg în linie dreaptă cu exportul și mizează pe turismul viticol.

Într-o vizită scurtă prin București, cu mici chestiuni de pus la punct, Gheorghe Iova (foto), coacţionar la Cramele Recaș, jucător important în piața locală a vinului, bifează și o discuție tête-à-tête cu NewMoney, într-o pauză de cafea. Dialogul este nuanțat de toate proiectele pe care compania și le-a pla­nificat pe termen mediu și lung, cu accent pe export, creșterea su­pra­feței de viță-de-vie și turismul viticol. În paralel, se pregătește terenul pentru 70 de angajați pe care-i aduce tocmai din Vietnam. „Noi am ajuns la acest nivel cu foarte multă muncă“, spune Iova despre afacerea de la Recaș, estimată să atingă anul acesta un volum de 50 de milioane de euro la nivel de grup.

PRIVATIZAREA. Deși s-a născut în Bihor, unde „țuica se află la loc de cinste prin­tre băuturi“, Gheorghe Iova a prins dra­goste de vița-de-vie încă din adoles­cență. „În anul trei de liceu am făcut o vi­zită de studii la Recaș și mi-a plăcut atât de mult tot ce se întâmpla acolo, încât mi-am dorit ca după facultate să revin. Po­vestea mea cu Recaș a început în 1983“, își amintește acesta. În business a intrat 15 ani mai târziu, când, împreună cu alți doi antreprenori – Ioan Georgiu și Philip Cox (un investitor britanic, parte­ner de business mai vechi al companiei) –, a cumpărat vechiul IAS de la Recaș.

„După privatizarea din 1998, trebuia să alegem varianta spre care să ne îndrep­tăm cu vinificația de la Recaș: spre cea clasică, europeană, cu Franța purtător de stindard, sau spre cea a Lumii Noi, cu Afri­ca de Sud, Australia, Noua Zeelandă, California. Și am decis să ne îndreptăm spre vinificația Lumii Noi. Iar acum, după 20 de ani, am ajuns la concluzia că decizia a fost bună“, punctează Gheorghe Iova. Un rol important în acest sens l-a avut experiența anterioară a lui Philip Cox pe piețele externe. „Pe Philip îl cunoșteam din 1993, când Recaș începuse deja să dea vin la export prin firma la care el era director, o firmă româno-germană. Era școlit la Londra, cunoștea bine tot ce se în­tâmpla în acest domeniu și ne-a spus: «Voi știți să produceți, eu voi fi cel care va vinde»“.

Astăzi, Grupul Cramele Recaș este format din mai multe companii active în industria vinului, printre care Cramele Recaș SA (care deține crama), Cramele Recaș Prod (care deține podgoria) și Cramele Recaș Group SRL (care se ocupă de comerț și distribuție).

INVESTIȚII ANUALE. Cum vor evolua lu­crurile mai departe? Dacă în ultimii ani au fost investiții anuale de 3,5 milioane de euro în diferite proiecte, multe dintre acestea având legătură cu eficientizarea mijloacelor de producție și cu intensificarea exportului, valoarea investițiilor pre­conizate pentru anii următori va crește la aproximativ cinci milioane de euro/an. Potrivit spuselor lui Iova, de-a lungul timpului, numai în complexul de vinificație s-au investit circa 30 de mili­oane de euro.

În momentul de față, compania nego­ciază cu o firmă italiană cumpărarea a 60 de hectare de teren, pe care ar urma să cul­tive noi plantații viticole. Cu o capacitate de producție de aproximativ 32 de milioane de litri pe an, compania exploa­tează în prezent o suprafață de peste 1.150 de hectare din podgoriile Recaș și Miniș, situate în județele Timiș și Arad. Din cele 25 de soiuri de struguri cultivate, se produc vinuri pentru 45 de mărci comer­ciale. Anual, la Cramele Recaș se vând 22 de milioane de sticle de vin, jumătate pe piața internă și jumătate la export, din toate categoriile, de la retail la premium.

VINURILE DE LA RECAȘ. Pe piața internă, vinul produs la Recaș este prezent în aproape toate rețelele de supermarketuri, dar și în majoritatea restaurantelor. Ciprian Roșca, directorul comercial al companiei pentru piața internă, spune că partea de HoReCa a crescut de la an la an, odată cu educarea publicului și orientarea acestuia spre produsele de calitate.

„În ultimii ani, odată cu disponibilitatea noastră de a călători, a crescut și gradul de cultură viti­colă“, punctează acesta.

În ceea ce privește exporturile, vinurile producătorului se vând în 25 de țări, printre care Germania, Olanda, Anglia, SUA, Coreea de Sud, Japonia și Rusia.

„Odată cu Brexitul, în Anglia au apărut mici pro­bleme. Unii dintre partenerii noștri și-au dorit deja să-și protejeze afacerea din cauza eventualelor taxe ce ar putea să apară după Brexit și cu câțiva dintre ei s-a întrerupt colaborarea. Chiar și așa, Anglia rămâne un partener important. În același timp, Philip caută noi piețe“, rezumă Iova unul dintre primele efecte cu rezonanțe de business ale ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Până la descoperirea de noi piețe, compania se dezvoltă pe cea locală, mizând pe viitor și pe turismul viticol. „Vrem să scoatem în evidență și să poziționăm la un nivel superior ceea ce înseamnă Dea­lul Țiganului. E o zonă cu istorie în Recaș și intenționăm să o aducem la un nivel foarte ridicat în ceea ce înseamnă prezentarea vinului, relația cu consumatorii. Pe viitor, vrem să investim și în spații de cazare. Sunt mulți turiști care vin acolo. De exemplu, anul trecut am avut peste 15.000 de vizitatori“, detaliază Gheorghe Iova.

LIPSA FORȚEI DE MUNCĂ. Numai că între planurile de pe hârtie și realitatea din podgorie se află și câteva probleme. Una dintre ele este cea a lipsei forței de muncă pentru lucrările manuale din viticultură, pe fondul bine cunoscut al exodului personalului calificat către țările din Vest. Pentru a compensa minusurile interne, în vara acestui an s-a luat decizia aducerii în România a 70 de lucrători din Vietman. „Probabil, aceștia vor ajunge undeva în jur de 15 noiembrie. E un prim pas, o încercare. Chiar autorizăm o can­tină și aducem doi bucătari de-ai lor, în­cercăm să le creăm toate condițiile. Peste tot e deficit de forță de muncă. Noi avem astăzi circa 250 de angajați, în grup“, deta­liază Iova.

La nivelul industriei locale a vinului, estimată de analiști la aproape o jumătate de miliard de euro, pe lista marilor pro­ducători se află, alături de Cramele Recaș, companii precum Vincon Vrancea, Mur­fatlar, Cotnari, Jidvei și Domeniile Tohani. Potrivit reprezentanților din piață, afacerea cu vinuri are în conti­nuare un po­tențial substanțial de creș­tere. O con­fir­mă și o statistică a consumului de vin în România, de 20 de litri per capita/an. Pe piețele dezvoltate, în schimb, cum ar fi cea franceză, valorile sunt de trei ori mai mari.