Inteligența artificială demonstrează că e pregătită și pentru război. Se întâmplă chiar acum, în Ucraina

„Vostok, sunt Sneg 02. Pe autostradă trebuie să facem stânga, fir-ar a naibii!“ „Am în­țeles. Nu este nevoie să mergeți mai departe. Intrați în defensivă. S-a terminat.“ „Yug 95, ai luat legătura cu superiorul tău direct? Avertizează-l că autostrada e bom­bardată. Nu mergeți în coloană! Mișcați-vă cu grijă!“ O transmisiune radio între câțiva militari ruși detașați pe frontul din Ucraina, interceptată luna trecută de pe un canal ne­protejat, oferă imaginea unor camarazi panicați și confuzi, care se retrag haotic după ce au fost prinși sub focul artileriei. La distanță de iureșul frontului, o inteli­gență artificială îi asculta și ea.

Frontul open source

Schimburile de replici au fost înregistrate, transcrise, traduse și analizate automat de un algoritm dezvoltat de compania americană Primer, după cum scriu cei de la DefenseOne.com. Primer vinde deja algoritmi de inteligență artificială antrenați să transcrie și să tra­ducă apelurile telefonice, dar și să recu­noască termeni sau expresii-cheie prede­finite.

CEO-ul Sean Gourley spune că, odată cu invazia din Ucraina, inginerii companiei au modificat aceste instrumente pentru a îndeplini patru sarcini noi: să identifice și să colecteze transmisiuni militare din flu­xuri web care difuzează interceptări ale aces­tora (o mulțime de transmisiuni neprotejate ale trupelor ruse au fost și con­tinuă să fie publicate, traduse și analizate pe diferite canale online; la fel alte surse de informații, inclusiv clipuri video înre­gistrate de smartphone-uri sau postări pe rețelele sociale); să elimine toate zgomotele de fundal; să transcrie și să traducă discuțiile purtate în limba rusă; să eviden­țieze declarațiile-cheie relevante pentru si­tuația frontului. În unele cazuri, această reconversie a implicat reinstruirea mode­lelor de învățare automată pentru a recu­noaște termenii colocviali pentru vehicule sau arme, de exemplu.

Tocmai această abilitate de a antrena și reinstrui din mers algoritmii de inteligență artificială este cea care va deveni un avantaj critic în războaiele viitoare, crede Gourley. Întrebat dacă softul este folosit în momentul de față și în afara companiei, acesta răspunde afirmativ, dar refuză să ofere de­talii. În timp ce alte câteva companii ame­ricane au recunoscut că au pus la dis­poziția Ucrainei tehnologii, informații și know-how, CEO-ul Primer e ferm: „Nu vom spune cine îl folosește sau pentru ce“.

Faptul că unele trupe rusești folosesc canale radio i-a surprins și pe analiștii mi­litari. „Pare să indice o operațiune cu re­surse limitate și insuficient pregătită“, crede Peter W. Singer, politolog și analist al think tankului New America, specializat în războiul modern. „Rusia a folosit intercep­tări de comunicații deschise pentru a-și supraveghea inamicii în conflicte trecute, precum Cecenia, așa că, dintre toți, ei ar fi trebuit să cunoască riscurile“, adaugă el.

„Este un indiciu al defecțiunilor echipamentului de comunicații, al unei oarecare aroganțe și, posibil, al stadiului de dispe­rare de la nivelurile superioare ale armatei ruse“, comentează și generalul australian Mick Ryan, specialist în strategie și tehno­lo­gie militară avansată.

Calder Walton, assistant director la Harvard Kennedy School’s Applied History Pro­ject, istoric al spionajului, spune că in­vazia rusă în Ucraina arată cât de valo­roase au de­venit informațiile open-source pentru agențiile de specialitate. „Ne aflăm într-un punct de referință absolut în ceea ce pri­vește natura colectării informațiilor și a dis­ponibilității acestora“, spune Walton, adăugând că războiul din Ucraina a evi­den­­­țiat importanța „săpării“ după date re­levante în cele mai diferite și neconven­țio­nale surse.

Unul dintre exemplele date în acest sens de către analiști este cel al numărului mare de ofițeri superiori ruși uciși în conflict, ofi­țeri identificați de ucraineni cu ajutorul imaginilor surprinse nu doar de sateliți și drone specializate, ci și de camere foto di­gi­tale sau telefoane inteligente.

Mit vs Tehnologie

Estimările de la sfâr­șitul lunii martie vorbesc despre eliminarea a cel puțin 15 ofițeri superiori ruși, printre care și 8 generali – mai mulți decât au fost uciși în cei nouă ani de conflict în Cecenia, precum și în campaniile din Afga­nistan, Georgia și Siria.

Comentând acest bilanț, Jeffrey Edmonds, fost director pentru Rusia în Consiliul de Securitate Națio­nală (NSC) – principalul organism care îl asistă pe preșe­din­tele Statelor Unite în probleme de se­­cu­ritate na­­țio­nală și poli­tică externă –, spunea pentru The Washington Post că for­țele ucrainene par să vizeze „orice per­soană cu păr grizonant care stă în apro­pierea unor antene, semn că ar putea fi vorba de­spre un comandant de trupe“.

Oleksii Arestovici, consilierul președin­telui ucrainean Volodimir Zelenski, explica recent că armata ucraineană și-a concentrat eforturile pe „încetinirea ritmului“ invaziei ruse, în parte prin „decapitarea“ pos­­turilor de comandă avansate, adău­gând că „serviciile excelente de informații și numeroasele vulnerabilități rusești“ au fost cheia succesului acestui gen de ope­ra­țiuni. Soldații ruși, de exemplu, au început să își folosească telefoanele mobile pentru a comunica între ei, dezvăluind astfel nu doar nemulțumirile și moralul lor scăzut, ci și detalii despre misiunile vii­toare sau în desfășurare.

Autor al unei cărți în curs de apariție despre ultimii 100 de ani ai războiului de (contra)informații al Rusiei cu Occidentul, Calder Walton spune că NSA, principala agenție de informații din SUA, precum și GCHQ, echivalentul britanic al acesteia, au cel mai probabil versiuni ale algoritmilor creați de Primer.

Un alt algoritm folosit în Ucraina a fost dezvoltat de compania americană de recunoaștere facială Clearview AI. „Îmi amintesc că am văzut videoclipuri cu sol­dați ruși capturați, despre care Rusia pre­tindea că ar fi de fapt actori. M-am gândit atunci că, dacă ucrai­nenii ar putea folosi Clearview, ar putea obține mai multe in­formații pentru a le ve­rifica și confirma iden­titatea“, povestea CEO-ul Hoan Ton-That într-un interviu pen­tru BBC.

Aplicația companiei poate identifica instantaneu pe cineva doar dintr-o fotogra­fie, fiind folosită deja de poliția și de agen­țiile federale din Statele Unite în re­zolvarea cazurilor penale. Pentru aceasta, explică Hoan Ton-That, algoritmul de in­te­ligență artificială al companiei folosește o bază de date de 20 de miliarde de imagini colectate din webul public, inclusiv de pe „site-uri sociale rusești, cum ar fi VKontakte“.

Compania și-a oferit gratuit serviciile guvernului ucrainean, iar aplicația a fost folosită până acum de cinci agenții guvernamentale din Ucraina (și) pentru a-i identifica pe soldații morți, cu scopul de a le anunța familiile despre soarta lor. Demersul este parte a unei campanii prin care, potrivit unei postări pe Telegram a vice­premierului Mihail Fedorov, Ucraina vrea „să risipească mitul unei operațiuni speciale în care nu există recruți și nimeni nu moare“, aducând la cunoștința publicului rus costul pe cât de real, pe atât de tragic al conflictului.

Fețele nevăzute ale războiului

Recunoașterea facială a avansat în putere și acuratețe în ultimii ani, devenind tot mai accesibilă publicului. În timp ce Clearview AI spune că își pune baza de date exclusiv la dispoziția forțelor de ordine, alte servicii de recunoaștere facială care fac iden­ti­ficări cu ajutorul imaginilor de pe web, cum ar fi PimEyes sau FindClone, sunt dis­ponibile pentru oricine dorește să plă­tească pentru ele.

Giorgi Gobronidze, un investitor din Tbilisi, Georgia, care a cumpărat PimEyes în decembrie 2021, declara recent că a interzis Rusiei să folosească site-ul după începerea invaziei, invocând îngrijorarea că acesta va fi utilizat pentru a identifica ținte ucrainene. „Nu vrem ca serviciul nostru să fie folosit pentru crime de război“, a mai spus acesta.

Implicarea companiilor private de teh­no­logie în conflicte armate ridică însă și semne de întrebare, criticii avertizând că acestea ar putea profita de o criză pentru a se extinde relativ nestingherite și că orice greșeală făcută de un software sau de cei care îl folosesc ar putea avea con­secințe grave într-o zonă de război.

Evan Greer, director adjunct al grupului de advocacy Fight for the Future, merge chiar mai departe și spune că tehnologia de recunoaștere facială ar trebui interzisă peste tot în lume, deoarece guvernele au folosit-o pentru a persecuta grupurile minoritare și a suprima disidența. Rusia și China, printre altele, au implementat re­cu­noașterea facială avansată în camerele de supraveghere din orașe. „Companii precum Clearview sunt dornice să exploateze criza umanitară din Ucraina pentru a normaliza utilizarea software-ului lor dăunător și invaziv. Zonele de război sunt adesea folosite ca terenuri de testare nu doar pentru arme, ci și pentru instrumente folosite ulterior pentru supravegherea populației civile sau pentru controlul mulțimilor în nu­mele aplicării legii“, este de părere Evan Greer.

Albert Fox Cahn, fondator al Surveillance Technology Oversight Project, con­si­deră la rândul său că introducerea re­cu­noașterii faciale în război ar putea fi de­zastruoasă, chiar dacă Ucraina o folosește pentru a le spune adevărul cetățenilor ruși. „Aceasta este o catastrofă, în curs de dezvoltare, a drepturilor omului. Când recunoașterea facială face greșeli în timp de pace, oamenii sunt arestați. Când face greșeli într-o zonă de război, oameni nevi­novați sunt împușcați“, declara el pentru ediția americană a revistei Forbes.

În replică, australianca Hoan Ton-That spune că zonele de război pot fi pericu­loase atunci când nu există nicio modalitate de a-i deosebi pe comba­tanții inamici de civili. „Tehnologia de recu­noaștere facială poate ajuta la reducerea incertitudinii și la creșterea siguran­ței în astfel de situații“, explică ea. Teste finanțate de guvernul SUA au arătat că algoritmul Clearview are o rată de precizie de 99,85%, a adău­gat ea, rată despre care spune că „va preveni o identificare greșită pe teren“.

În momentul de față, Clearview se con­fruntă cu mai multe procese civile în Sta­tele Unite pentru încălcarea unor drepturi, iar utilizarea de către companie a fotografiilor oamenilor fără consimțământul acestora a fost declarată ilegală în Canada, Marea Britanie, Franța, Australia și Italia.

Părerea generală este însă că, pe termen lung, colectarea și analiza datelor cu ajuto­rul algoritmilor ar putea deveni esențiale pentru operațiunile de pe câmpul de luptă. Un program al armatei americane, de exemplu, numit Tactical Intelligence Targeting Access Node, propune crearea unei stații terestre capabile să interpreteze in­formațiile provenite de la senzori și alte surse de date, inclusiv de la arme inteligente, aflate în zonele de conflict.

Dacă invazia rusă în Ucraina s-a bazat, în cea mai mare parte, pe tactici vechi, precum manevre ale tancurilor și bombardamente de artilerie, viitoarele războaie s-ar putea baza pe noile tehnologii, inclusiv algoritmi de inteligență artificială.

Numai că, în același timp, utilizarea inte­li­genței artificiale în conflictele militare s-ar putea transforma și într-un joc de-a șoa­recele și pisica, spun experții, eforturile de a deruta sau induce în eroare algoritmii devenind la fel de importante. O spune, de altfel, și CEO-ul Primer: „Filosofia noastră privind inteligența artificială și apărarea este că, oricare ar fi algoritmul cu care vei porni la război, acesta nu va fi neapărat și cel cu care vei ajunge la sfârșit“.

Acest articol a apărut în numărul 139 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty