Inflația a sărit la jumătatea anului de 15%. Ce valori maxime estimează analiștii financiari pentru septembrie sau octombrie

În privința inflației, va fi mai rău înainte de a fi mai bine, avertizează Adrian Co­dîr­lașu, vicepreședinte al organizației CFA România. Ana­listul financiar se așteaptă la un ma­xi­mum de 17% în septembrie sau chiar octom­brie, urmat de o coborâre până la 14% la finele anului și la cel mult 9% anul viitor. Dacă totul merge bine.

NewMoney: Inflația a sărit la jumătatea anului de 15%, peste prognoza Băncii Națio­nale a României, de 14,3%. Acum, estimările BNR vorbesc de un punct maxim la începutul toamnei. Ce a fost calculat greșit?

Adrian Codîrlașu: Factorul care a surprins puternic este prețul produselor energetice. În special petrolul și gazele naturale, care au crescut peste așteptări în contextul răz­boiului din Ucraina. A fost o creștere dificil de anticipat.

– Rata inflației de la începutul anului (iunie 2022, comparativ cu decembrie 2021) este 10%. Cât de mult e asta, dacă ne uităm de pildă la contextul regional?

– România nu iese în evidență din acest punct de vedere, nici pe partea pozitivă, nici pe partea negativă, față de alte state din re­giune. Alte state europene au rate ale infla­ției chiar mai mari decât România. La nivelul comunității europene, rata medie a infla­ției este undeva puțin peste 8%. Doar în țările dezvoltate din vestul Europei e mai redusă rata creșterii prețurilor de consum.

– Indicele ROBOR e în creștere accentuată. Azi, când stăm de vorbă (în a doua jumătate a lunii iulie, n.r.), e 7,14%. Cât mai poate urca?

– Ciclul de creștere a ratei de dobândă de politică monetară încă nu s-a terminat. Vedem în prezent o rată a dobânzii-cheie de 4,75%, am putea să o vedem la 6% spre fi­nele anului. Asta va duce și la creșterea ROBOR, peste 7%. Doi factori influențează direct ROBOR: primul este dobânda de po­li­tică monetară, care afectează toate dobânzile de pe piața monetară, iar al doilea e po­­­litica băncii centrale, asumată, de control strict al lichidității.

– Nu e afectată piața creditelor de această creș­tere?

– Evident, crește costul creditului. E posibil ca, din acest punct de vedere, creditarea să se mai tempereze în următoarea perioadă. Pe de altă parte, vedem că, în ciuda creș­terii dobânzilor la credite, acestea rămân real-negative, chiar puternic real-negative, dacă ne uităm la rata de dobândă a creditelor comparativ cu inflația.

Așa se face că cine are veniturile în creștere, în baza in­fla­ției, cum ar fi de exemplu o companie care include inflația în prețul produsului final, sau o persoană fizică ce are veniturile inde­xate cu inflația… Aceste exemple consi­deră încă ieftin creditul. Iar dacă ne uităm la eco­nomie, salarii versus inflație: începând din aprilie s-a pierdut puterea de cumpărare, dar această pierdere e încă destul de mică. Ultima creștere a salariilor la nivel anual e, statistic, de 12%. Față de o inflație anuali­zată la 15%. Deci pierderea este de numai 3 procente, iar puterea de cumpărare rămâne încă destul de ridicată.

– Dar nu sunt afectate piețe care depind mult de credite, precum cea imobiliară?

– Dacă scade cererea de credite, din cauza ma­jorării ratei de dobândă, automat vor exista efecte. Pentru moment, cererea ră­mâne substanțială pe piață, mai ales că acti­vele imobiliare sunt o protecție la inflație. Mai degrabă, această piață e afectată de schimbările fiscale din domeniu. (Modifi­că­rile recente ale Codului Fiscal elimină facilitățile privind deductibilitățile la tranzacțiile imobiliare și restabilesc impozitarea la va­loa­rea reală, n.r.)

Ce hrănește inflația

– Schimbările fiscale deja adoptate de guvern vor aduce mai mulți bani la buget, peste zece miliarde de lei, în 2023?

– Orice creștere de taxe va ajunge până la urmă în prețurile plătite de consumatorul final. Adică de noi toți. Indiferent că taxele sunt puse pe salarii, indirect, sau pe profitul unei companii, orice majorare de taxe va fi plătită în final de consumator. De principiu, majorările de taxe lasă mai puțini bani pentru investiții sau pentru economii.

Majorări de TVA, cum am văzut în ultimele măsuri adoptate de guvern, se vor duce direct în creșterea de prețuri pentru anumite produse sau activități. Pe de altă parte, guvernul are mare nevoie de bani, deficitul bugetar e foarte ridicat, inclusiv din cauza cheltuielilor sociale, iar taxarea e una din mo­da­litățile prin care pot fi atrași bani rapid. Partea pozitivă a acestui pachet e că nu s-a înregistrat o creștere generalizată a taxelor. Guvernul a căutat doar să elimine excep­țiile. E drept și că România e o țară a excep­țiilor, avem pensii speciale, taxe speciale. Așa că, până la urmă, se mai reduce din ha­zardul moral din economie.

– În SUA, inflația a atins cel mai ridicat nivel din 1981, adică de peste 40 de ani, peste 9%. Cri­zele din America ajung să fie simțite, până la urmă, și la noi. Cum pot fi traduse aceste date pentru România?

– Nu cred că până la urmă vom vorbi de o criză financiară în Statele Unite. Fed (Fe­de­ral Reserve, banca centrală a SUA, n.r.) ridică agresiv dobânda de politică mone­tară, iar când dobânda la dolar crește, apar creșteri ale dobânzilor peste tot în lume. Do­larul rămâne moneda cu riscul cel mai mic, cea mai credibilă, la nivel global. Iar când randamentul la moneda cu cel mai mic risc crește, automat vor crește dobânzile pentru toate celelalte monede.

Unde nu se întâmplă acest lucru, monedele respective se depreciază, adică va crește cursul de schimb al monedei respective. În România va crește dobânda de politică monetară, ceea ce deja se întâmplă.

– Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene și prim-mi­nistru al Italiei, și-a dat demisia. De ce ar putea Italia să destabilizeze toată Zona Euro?

– Mario Draghi este un economist extrem de bun, el a scos UE din criza datoriilor când era președintele Băncii Centrale Europene, ar fi o pierdere pentru Italia să nu ră­mână prim-ministru. Nu cred însă că această situație politică va genera o criză în economia italiană, cu atât mai puțin în economia europeană.

Comisia Europeană are în pre­zent suficiente instrumente, mai ales după criza datoriilor, să intervină într-o țară, dacă acolo apar probleme. E drept, pe de altă parte, că economia europeană încetinește și că există o discrepanță între modul în care evoluează economia Uniunii Europene și cea a SUA. Economia americană e mult mai puternică și mai bine poziționată decât cea a Uniunii Europene. Ceea ce nu în­seamnă totuși că e iminentă o criză în UE.

– Șefa Fondului Monetar Internațional, Kris­talina Gheorghieva, avertizează: Nu putem exclude o posibilă recesiune globală anul viitor. La ce să ne așteptăm?

– Recesiunea e posibilă, dar deocamdată ră­mâne la stadiul de risc. Vedem și în prognozele Comisiei Europene, economia e încă pe creștere. Vinovate pentru creșterea riscului de recesiune sunt prețurile la energie, care au un impact major în economie, în prin­cipal în privința industriei.

Cadou de Crăciun

– Tot Gheorghieva spune că în 2023 ar trebui să vedem in­flația revenind sub control. E un scenariu în care putem avea în­credere?

– S-ar putea să vedem primele indicii încă din acest an. SUA sunt foarte aproape de maximul de inflație, dacă nu cumva l-au atins deja. Suntem în a treia lună în care in­flația „core“, inflația de bază, e în cobo­râre. Și atât prețul gazului natural, cât și cel al petrolului au scăzut substanțial în Statele Unite.

Mă aștept deci ca și mărfurile să înceapă să acționeze ca un factor deflaționist. Inclusiv la produsele agricole. Au atins un maxim, după care au început să coboare. La fel și la petrol, cred că a fost depășit ma­ximum de preț, suntem pe tendință de coborâre. Singura problemă rămâne la prețul gazelor naturale din Uniunea Europeană, va fi extrem de volatil până când Europa va găsi surse alternative de aprovizionare.

În România, încă nu am atins maximum de in­flație. Probabil, vom mai avea trei luni de creștere a inflației înainte să înceapă să scadă. Chiar și după această scădere, in­flația va rămâne semnificativ mai mare de­cât înainte de pandemie, nu vom mai vedea prea curând cifre anuale de 1-2%. Vârful va fi în acest an undeva în septembrie-octombrie și nu cred că va depăși 17%. La finalul anului va fi probabil undeva la 14%, iar la fi­nalul anului viitor cred că vom avea in­flație dintr-o singură cifră, undeva în jur de 9%.

– Ce investiții sunt mai sigure în această pe­ri­­oadă pentru cei care nu vor să-și vadă eco­no­miile măcinate de inflație?

– Din păcate, toate activele au înregistrat pier­deri, mai puțin activele imobiliare, care în ultimul an au crescut la același nivel sau peste rata inflației. Cât despre activele financiare, ideală e diversificarea cât mai bună. O diversificare pe țări, valute și active. Dacă vrem să ținem economiile în diverse valute, trebuie să ne uităm la rata inflației din țara unde circulă respectiva va­lută. La leu, vedem o inflație de peste 15%.

La euro e 8,6%, la dolar e 9%, la franc elve­țian e undeva în jur de 3%. La yenul japo­nez, în jur de 2%. În general, avantajul se găsește la moneda cu inflația cea mai mică. Monedele cu inflație ridicată se vor deprecia. Poate nu imediat, dar pe un orizont me­diu, inevitabil. Dacă ne uităm și la economiile acestor țări, vom observa că cea din SUA a preluat șocurile mult mai bine decât cea a Uniunii Europene, de pildă. Economia Australiei merge bine, cea din Canada e, de asemenea, într-o poziție bună. Important e să căutăm cât mai multă diversificare.