Cristian Păun, profesor la ASE: „Am ratat și ratăm sistematic să fim o destinație pentru capitaluri care se relochează din China spre alte părți ale lumii”

Noul război din Orientul Mijlociu ame­nin­ță nu doar viețile oamenilor din regiune, ci și întreaga economie a planetei, a avertizat Fondul Monetar Internațional (FMI). Ca să putem înțelege ce urmează, ne uităm la primele efecte vizibile. Profesor la Academia de Studii Economice, Cristian Păun (47 de ani) se așteaptă totuși la consecințe limitate.

NewMoney: Încă din primele zile ale răz­boiului, prețul petrolului a crescut la bursele internaționale. Se va stabiliza prețul petrolu­lui sau riscăm să plătim din nou foarte mult pentru carburant?

Cristian Păun: Războaie în regiune am mai avut și ele au avut adesea un efect clar asupra creșterii prețului petrolului, având în vedere că două surse de petrol globale importante, Rusia și Orientul Mijlociu, s-ar afla în mijlocul unor conflicte. Este un risc pe care lumea globală și l-a asumat. Țările dez­voltate au luptat mereu și au reușit să îl țină, în bună măsură, sub control, prin dezvoltări tehnologice de amploare și prin diversificarea surselor de aprovizionare.

De data aceasta, efectul va fi mult mai redus decât în cazul agresiunii rusești asupra Ucrainei. Pentru că, de data aceasta, nici Israel și nici Fâșia Gaza nu sunt jucă­tori importanți pe piața petrolului. Nu produc petrol, nu prelucrează petrol, nu vând petrol în cantități semnificative. În plus, rutele petrolierelor sau conductele importante din Golf nu se află în regiunea posibil afectată de conflict.

Singurul risc care există este cel de extindere a conflictului, prin implicarea unor state din zonă, precum Iran sau Turcia, dar este puțin probabil să se întâmple așa ceva. Intenția Israelu­lui este să izoleze acest conflict și să îl men­­țină strict la nivelul Fâșiei Gaza. În opinia mea, orice creștere a prețului petrolului va fi conjuncturală și de scurtă durată și va îmbogăți ceilalți furnizori, din nordul Africii sau din zona Americii Latine.

Europa, mai pregătită de iarnă

– O altă întrebare vizează piața gazelor na­turale. Egiptul, care a asigurat iarna trecută 5% din consumul Europei, se vede în situa­ția de a deveni un consumator net de gaz pe­trolier lichefiat. Ce va însemna asta pentru pre­țul gazelor naturale pe care îl vom plăti cu toții în următoarele luni?

– Europa se află astăzi și ea într-o situație complet diferită de iarna trecută. Are re­zer­voarele mult mai pline, chiar dacă nu s-au făcut investiții semnificative în ca­pa­cități de stocare mai mari. Este mai bine pre­gătită de iarna care vine. În acest moment, depozitele sunt aproape de 100% și acoperă lejer trei luni de consum. Dacă vom avea o iarnă normală, nu vom avea fluc­tuații mari de prețuri.

În plus, la nivelul Uniunii Europene s-au deschis rute noi și surse noi de aprovizionare cu gaz petrolier lichefiat dinspre America de Nord, mai ales din SUA. Evident, lucrurile se pot com­plica semnificativ, dar numai dacă vom avea o iarnă dificilă. Deocamdată, prognozele meteo anunță o iarnă caldă în prima sa treime, cu posibilitate de răcire în ulti­mele două luni de iarnă.

Excursii reorientate

– Evident, turismul este un sector extrem de afectat de ceea se întâmplă în Israel. Cum vor resimți agențiile din România evenimen­tele din Orientul Apropiat?

– Evident că țara cea mai afectată e Israel, angajată direct în conflict. Oricum, turismul în zonă a pierdut câteva destinații de top și cu războiul din Siria. Pierderi din tu­rism vor fi în întreaga regiune, inclusiv în Emiratele Arabe Unite și Egipt. Zona este de ceva ani percepută ca nesigură pen­tru turiști, mai ales de cei din Uniunea Euro­peană și din America de Nord.

Cu sigu­ranță nu va fi o idee bună să mergi într-o excursie în următoarele luni în Israel și nici nu cred că va fi posibil. Riscul de război este unul asigurabil, inclusiv pentru age­n­țiile de turism de top din România, care, sunt sigur, și-au luat măsuri și și-au protejat turiștii care au plătit pachete de călă­torie în avans. Sunt soluții: să ofere în com­pensație alte destinații sau să-și reorienteze rapid activitatea de turism spre re­giuni mai sigure.

Pericolul mai mare pentru tu­rism îl poate reprezenta însă reactivarea celulelor teroriste din țările europene. Nu este exclus să vedem din nou atentate în UE, mai ales în perioada Crăciunului.

„Criza“ mai așteaptă

– Războiul nu va afecta doar Israel și teritoriile palestiniene. Deja se văd efecte în ță­rile limitrofe precum Liban, Iordania, Egipt. Ar putea da naștere unei crize globale?

– Cu excepția Israelului, au un rol marginal în economia globală. Mai exact, nu con­tează. Nici ca piețe de consum, nici ca pro­ducători globali de bunuri esențiale pentru lanțurile de valoare. Și nici ca resurse naturale. Nu va fi o criză globală care să aibă în spate acest motiv, cu atât mai mult cu cât Israelul are resurse militare și financiare impresionante pentru a răspunde cu brio agresiunii Hamas.

Nu va cere ajutoare militare, așa cum a cerut, pe bună dreptate, Ucraina, pentru a duce la bun sfârșit ceea ce și-a propus din punct de vedere militar. Criza globală poate fi declanșată, mai degrabă, de problemele economice reale ale Chinei, care se văd deja în falimente răsunătoare ale giganților chinezi. Deo­camdată, criza e izolată în sectorul de construcții/imobiliar, dar are răsfrângeri asupra piețelor financiare.

– Indicii bursieri din toată lumea au avut de asemenea de suferit imediat după izbucnirea conflictului. Indicele S&P a pierdut 500 de puncte. Vor fi bursele afectate de război, chiar dacă acesta nu se va extinde în regiune?

– Este foarte bine că indicii reacționează la orice știre sau la orice situație din piață. Asta demonstrează că piața este „vie“, este eficientă, are lichiditate suficientă și are jucători raționali și informați. Ar fi pro­ble­matic să nu fie așa. Totuși, privind poza pe termen lung, cu pandemie, război din Ucra­ina și toate celelalte probleme globale din ultimii ani, S&P 500 a avut o creștere cumulată în ultimii cinci ani (din care cel puțin trei au fost marcați de crize) de 51,2%, adică 10% pe an.

Este un randament bun, care arată robustețea fenomenală a economiei private americane și ritmul extraordinar de bun cu care se mișcă. Nu putem însă exclude din această dinamică și efec­tul monetar al acestei creșteri: inflația mo­ne­tară se vede prima dată în activele finan­ciare, neincluse în calculul ratei inflației.

Investiții de aur

– Cum vor fi afectate investițiile în România și în toată lumea?

– Problemele pe care noi le avem nu au sau nu ar trebui să aibă o legătură sem­ni­ficativă cu lumea din jurul nostru. Dacă noi ne facem treaba, facem reforme, dezvol­tăm infrastructura mai accelerat, punem bariere mai puține mediului privat, vin și investițiile. Este clar că aceste crize multiple pe care le trăim de ceva ani au dus la o reașezare a investițiilor și o repoziționare evidentă a capitalurilor în lumea largă.

Din păcate, am cam ratat și ratăm sistematic să fim o destinație pentru capitaluri care se relochează dinspre China spre alte părți ale lumii. Din diferite motive. Ei bine, în acest caz, nu ai cum să fii rezilient și nici nu ai cum să ai o creștere economică sănă­toasă ori robustă. Degeaba depășești la PIB/locuitor țări din jurul tău dacă acest in­dicator se formează cu foarte puține investiții, pe deficit excesiv și datorie, tractat de un consum pentru care nu avem sufi­cientă producție internă.

Investițiile pri­vind gazul din Marea Neagră ar fi trebuit să le avem de mult în funcțiune. Nu pandemia sau războaiele din ultimii ani ne-au făcut să pierdem această oportunitate imensă, asta este sigur.

– Aurul a avut o creștere de preț bruscă de aproximativ 3% după izbucnirea conflictului, ulterior s-a domolit. Credeți că va fi din nou căutat ca refugiu de investitori?

– Pentru că în ultimii ani s-au produs foarte mulți bani din nimic, Bani Fiat (valută fără acoperire în bunuri prețioase, precum aurul sau argintul, n.r.), această lichiditate care băltește în sistemele financiare, în con­turile investitorilor mai mici sau mai mari, își caută mereu refugii când apar probleme. Aurul este mereu un astfel de re­fugiu, la fel ca și terenurile, având o ca­rac­teristică importantă în astfel de momente: raritatea și imposibilitatea de a le multiplica în cantități impresionante pe termen scurt.

Este tot o situație conjuncturală, o valoare care nu are cum să se degradeze, peste 95% din rezerva de aur a lumii fiind cantonată în băncile centrale. La nevoie, se poate tempera ușor acest apetit.

În plus, piața privată a aurului este destul de regle­mentată și încărcată cu costuri care men­țin atractivitatea investițiilor în așa ceva la un nivel temperat. Un exemplu ar fi că lingourile de aur, de pildă, au lichiditate scă­zută, prețurile pe piața paralelă nu sunt la fel de atractive, comparativ cu cele oficiale, stabilite prin mecanisme de piață.

Acest articol a apărut în numărul 175 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly