În timp ce Rusia este în ofensivă pe uscat, Ucraina a schimbat, în ultimul an, cursul războiului naval folosind drone și rachete cu rază lungă de acțiune

Mimi Noel 28/02/2024 | 10:07 Global
În timp ce Rusia este în ofensivă pe uscat, Ucraina a schimbat, în ultimul an, cursul războiului naval folosind drone și rachete cu rază lungă de acțiune

În ultimul an, Ucraina a schimbat cursul războiului naval, folosind drone și rachete cu rază lungă de acțiune, plus diverse teh­nici neconvenționale. Întrebarea este cum și dacă Ucraina va reuși de acum înainte să capitalizeze acest succes naval pentru a câștiga războiul cu Rusia.

Când Rusia a invadat Ucraina în 2022, șan­sele Kievului în războiul naval păreau destul de sumbre. La destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit o flotă mică, pe care Rusia a distrus-o în mare parte când a ocupat Crimeea, în 2014. În 2018, Rusia a capturat trei dintre vasele ucrai­nene rămase și a blocat navele civile să intre în Strâmtoarea Kerci, care separă Pe­ninsula Crimeea de Rusia continentală. Kremlinul a redeschis rapid strâmtoarea și, în cele din urmă, a returnat navele, dar tot exercițiul a devoalat impotența navală a Ucrainei.

La momentul următoarei invazii, 2022, nava-amiral a marinei ucrainene – o fre­gată învechită – s-a aflat în fruntea unei mici flote formate dintr-o singură navă de răz­boi, câteva nave modeste echipate cu rachete mici și câteva elicoptere. La două săptămâni de la începerea războiului, co­man­danții ucraineni au fost nevoiți să scu­funde nava-amiral, ca să nu cadă în mâinile Rusiei, iar forțele ruse au scufundat multe dintre navele mai mici ale Ucrainei.

După un an și jumă­tate s-a petrecut ceva incredibil – Ucraina a schimbat cursul războiului naval. Folosind drone, ra­chete cu rază lungă de ac­țiune și o varietate de tehnici neconven­țio­nale, a reușit, până în octombrie 2023, să împingă flota rusă din Marea Neagră de la baza sa principală din Crimeea până în țăr­mul estic. A reușit să scufunde nouă nave rusești mari și chiar să reocupe unele teritorii pierdute. Aceste victorii au contat mult pentru o țară aflată sub atac aerian conti­nuu și blocată într-o situa­ție de stagnare cos­tisitoare în războiul te­res­tru, comentează într-o analiză recentă revista ameri­cană Foreign Affairs.

Kievul nu poate câștiga războiul cu aceste succese maritime, dar sunt cu sigu­ranță vic­torii care vor conta mult în economia con­flictului în avantajul Ucrainei. Avansul mari­tim i-a permis de exemplu să mute trupele staționate de-a lungul coastei și să le trimită mai aproape de linia frontului (pentru a îm­piedica o debarcare aproape de Odessa, Ucraina a trebuit să amplaseze o brigadă de infanterie și o brigadă blindată puternică de-a lungul coastei, adică a scos din joc 5.000 de militari antrenați și 100 de tancuri). De asemenea, i-a permis să securizeze ru­te­le de transport maritim, cruciale pentru ex­portul de cereale. Nu în ultimul rând, succesul din Marea Neagră este un atu în vii­toarele negocieri de pace. În același timp, ca această stra­­­tegie să reușească, Kievul va avea nevoie să primească neîntrerupt ajutor militar din par­tea Occidentului.

Superputerea

Forța cu care Rusia a lovit la începutul războiului a fost copleși­toare – un crucișător (Moskva), cinci fregate, șase submarine moderne, 13 nave de debarcare de tancuri și multe alte vase mai mici destinate apărării de coastă. Avioanele de vânătoare, avioanele de patrulare și elicopterele au susținut toată această flotă.

Totuși, succesul timpuriu al Rusiei nu a du­rat. La o lună de la începerea invaziei, ra­chetele ucrainene lansate de drone au scufundat mai multe ambarcațiuni de patrulare rusești. Din povestea revenirii ucrainene, ră­mâne memorabil episodul în care două rachete antinavă lansate de pe coasta ucrai­­neană au lovit crucișătorul Moskva, în apri­lie 2022. Marina rusă a încercat să-l re­morcheze către baza sa din Crimeea, dar nava s-a scufundat pe parcurs. A fost cel mai mare vas de război scufundat în luptă din 1982 încoace, de la tor­pilarea crucișăto­ru­lui argentinian Belgrano, în timpul răz­boiului din Insulele Falkland.

Potrivit calculelor făcute de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, Rusia a pierdut aproximativ 40% din capacitatea sa navală din Marea Neagră, începând din februarie 2022. Pe lângă crucișătorul Moskva, rache­tele și dronele ucrainene au distrus sau au deteriorat grav două fregate, cinci nave de de­barcare de tancuri și un submarin. În plus, loviturile care au vizat centrele de comandă navale rusești, șantierele navale, aerodromurile și facilitățile de apărare antiaeriană din Crimeea au slăbit suportul terestru acor­dat flotei, suportul logistic și rețelele de comandă și control. Pentru a-și proteja flota rămasă, Rusia a fost nevoită să-și mute navele în baza de la Novorossiisk. Dar chiar și acolo s-a dovedit că nu sunt în siguranță – în august 2023, o dronă ma­ritimă ucrai­neană a lovit și avariat o navă de război rusească în respectivul port.

Rachete și drone letale

Multe dintre armele folosite de Ucraina împotriva flotei ruse, deși nu sunt noi, nu fuseseră testate într-o campanie navală prelungită. Iar acum s-a dovedit că pot fi remarcabil de eficiente. Două tipuri de rachete s-au dovedit în mod deosebit extrem de utile. Primul tip este ra­cheta antinavă cu rază lungă de acțiune (de 160 până la peste 300 de kilometri, suficient pentru a ține navele rusești departe de țărm). Ucraina produce intern o parte, dar pri­mește și din SUA. Deși aceste rachete au fost inițial proiectate să fie plasate pe nave, armata le-a adaptat pentru lansatoare teres­tre pentru a-și reduce vulnerabilitatea la con­traatacuri. Al doilea tip de rachete foarte efi­cient îl reprezintă o rachetă de atac cu lan­sare terestră cu rază lungă de acțiune – completează capacitățile antinavă ale Ucrai­nei. Produse în principal de Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Ucraina, rachetele vizează în mod normal ținte statice și au fost proiectate pentru operațiuni terestre, nu pen­tru lovirea țintelor navale extrem de mo­­bile. Ucrainenii le-au folosit însă pentru a elimina cinci dintre cele nouă nave stațio­nate în port, deci ținte fixe.

Forța maritimă amfibie

Ucraina va tre­bui să rămână cât mai creativă. Pentru a vâna submarinele inamice, nu-și permite să irosească timp și bani încercând să repro­ducă sistemele sofisticate de miliarde de do­lari care echipează marile flote occidentale. Lupta Ucrainei nu se compară totuși cu miza confruntării submarinelor din Atlan­ticul de Nord în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sau cu efortul NATO de a con­tracara sutele de submarine sovietice în timpul Războiului Rece. Kievul trebuie doar să exercite suficientă presiune pentru a determina cele cinci submarine rusești care operează în Marea Neagră să se retragă – un lucru pe care îl poate face cu armele anti­submarin și echipamentele de detectare ale Statelor Unite și ale altor țări NATO, adaptate navelor sale mai mici. Dacă reușește asta, poate reduce amenințările care vi­zează transportul maritim ucrainean, dar și presiunea economică asupra guvernului ucrainean de a face concesii în eventualita­tea unor negocieri de pace.

Kievul are nevoie de ajutorul aliaților săi pentru a-și menține aceste avantaje pe mare. În cele din urmă, Ucraina ar trebui să construiască o capacitate amfibie modestă care să poată amenința pozițiile rusești din Crimeea și zonele din spatele coastelor Mării Negre controlate de Rusia. Ambarca­țiu­nile mici, pe care le-ar putea primi rapid din Statele Unite și din alte țări partenere NATO, ar fi suficiente pentru a face ca for­țele ruse să stea mereu în alertă.

În plus, astfel de ambarcațiuni mici pot fi transportate rapid pe uscat, evitând submarinele rusești, precum și prevederi ale Convenției de la Montreux (Elveția), un acord diplomatic din 1936, care i-ar permite Turciei să blocheze trecerea navelor de răz­boi prin strâm­torile ce duc spre Marea Nea­gră. Nu în ultimul rând, Ucraina ar putea folosi această capacitate amfibie ca parte a unei campanii pentru recucerirea Peninsulei Crimeea.

Realist vorbind, un astfel de atac nu este posibil acum. Crimeea este puternic apă­rată, iar un asalt amfibiu asupra peninsulei ar fi extrem de complex. În schimb, raiduri periodice precum cele efectuate de ucrai­neni în regiunea vecină Herson ar face ame­nin­țarea amfibie credibilă și le-ar distrage rușilor atenția de la bătălii terestre cheie.

Așadar, succesul naval al Ucrainei cân­tă­rește mult în economia conflictului. Șansele victoriei ar putea scădea dacă Statele Unite și alți parteneri își reduc sprijinul. Dacă Ucraina nu va avea muniție și echipamente noi care să înlocuiască ce pierde în luptă, forțele ruse vor începe să câștige teren și vor anula avantajul obținut pe mare de Ucraina.

Războiul creativ

Tocmai pentru că are o poziție net inferioară militar, Ucraina va trebui să-și păstreze avan­tajul prin lovituri neconvenționale și surprin­zătoare.

  • DRONELE. Folosirea dronelor maritime în războiul naval este o mare noutate. Operate de la distanță și dificil de observat, aceste arme, echipate cu încărcături apreciabile, pot ajunge adânc în teritoriul maritim al unui adversar. Și pentru că militarii care le operează urmăresc video mișcările vaselor, pot ajusta traiectoria, pot observa manevrele de evitare și pot chiar schimba ținta, dacă cea inițială nu mai este accesibilă. Potrivit Ministerului Apă­rării din Ucraina, o astfel de dronă a reușit să scufunde în ianuarie o navă rusească stațio­nată în apropierea Crimeei.
  • PRECIZIA. Ucraina nu-și permite să piardă muniție. Informațiile precise privind țintele au fost cheia succesului sistemelor balistice folosite de Ucraina pe mare. Munițiile ghidate de GPS trebuie programate să lovească ținta corectă fix în momentul corect. De aceea, informațiile din satelit, supravegherea elec­tronică și alte capacități de urmărire pe care Statele Unite și alte țări partenere le furni­zează Ucrainei sunt extrem de importante.

Acest articol a apărut în numărul 182 al revistei NewMoney

FOTO: AFP/Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.