Cum au contribuit tehnologia și inteligența artificială la revenirea din criza financiară

După anii teribili din criza financiară, angajații din țările bogate trăiesc o adevărată epocă de aur. Paradoxal, tehnologia și mai ales inteligența artificială (AI) vor contribui la creșterea salariilor.

Pe la mijlocul anilor 2010, părerea era unanimă – an­ga­jații treceau printr-o perioadă teribilă. Atât de urâtă, încât David Graeber, antropolog la London School of Eco­nomics, a inventat sintagma „joburi de rahat“ pentru a descrie munca lipsită de sens. În timp ce re­ve­nirea după criza financiară globală din 2007-2009 s-a lăsat așteptată, ponderea din forța de muncă a celor fără job se ridica în țările bogate din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) la apro­ximativ 7%. Salariile creșteau lent, iar inegalita­tea veniturilor părea să se adâncească implacabil.

Ei bine, sunt alte vremuri acum. În țările bogate, an­gajații trăiesc o adevărată epocă de aur. Pe măsură ce populațiile acestor țări îmbătrânesc, munca devine tot mai rară și mai bine remunerată, în special acea muncă manuală greu de înlocuit cu tehnologia. Guver­nele cheltuie masiv și susțin cererile de salarii mai mari, iar tendința este de așteptat să continue.

Inteligența artificială crește productivitatea anga­ja­ților, în special în zona celor mai puțin calificați, ceea ce iarăși ar putea avea drept consecință salarii mai mari. Unele dintre aceste tendințe se vor consolida reciproc – acolo unde munca manuală se găsește greu, de exemplu, uti­li­zarea tehnologiei este mai probabil să ducă la creș­terea salariilor. Rezultatul – vom asista la o transformare a modului în care funcționează piața muncii, cred cei de la revista britanică The Economist.

Valoarea muncii

Pentru a înțelege de ce, să ne în­toarcem la perioada teribilă. În 2015, în momentul său de apogeu, forța de muncă a Chinei era de 998 de milioane de oameni. Companiile occidentale aveau două pârghii pentru a forța scăderea salariilor – ame­nin­țarea cu relocarea sau presiunea din partea competitorilor chinezi. David Autor, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), crede că acest fenomen a afectat negativ salariile americanilor între 2000 și 2007, cu un impact mai mare pentru cei cu lefuri mai mici. Cum era de așteptat, politicienii populiști, în special Donald Trump, ajuns și președinte al Statelor Unite, au profitat, promițând să stopeze „furtul de locuri de muncă“ de către China.

Revenind în prezent, populația activă a Chinei scade, țări mai sărace se luptă să-și dezvolte capacitatea industrială, iar instabilitatea geopolitică face externalizarea mai puțin atractivă. Lumea bogată, la fel, se confruntă cu un deficit major de angajați. De fapt, numărul celor cu vârsta cuprinsă între 20 și 54 de ani (care probabil sunt capabili de muncă fizică) este constant. Potrivit unui sondaj realizat de firma de recrutare ManpowerGroup în 41 de state, 77% dintre companii se luptă să ocupe posturile vacante, un număr dublu comparativ cu 2015.

Două treimi dintre firmele industriale poloneze spun că lipsa forței de muncă este una dintre principalele frâne în producție. În Germania, serviciile de tran­sport public au fost reduse din cauza lipsei șo­fe­rilor de autobuz și a mecanicilor de tren. În Coreea de Sud, persoanele în vârstă rămân tot mai mult la locul de muncă pentru a evita deficitul – aproximativ 59% dintre cei cu vârste cuprinse între 55 și 79 de ani con­tinuă să lucreze, față de 53% acum un deceniu.

Noul val

Forța de muncă a devenit atât de valo­roasă, încât afacerile încep să o păstreze cu mare grijă. Un sondaj realizat în rândul întreprinderilor mici și mijlocii din Statele Unite ale Americii arată că peste 90% dintre acestea își propun să-și păstreze angajații, dacă este posibil. În Germania, unde economia stag­nează de la începutul anului trecut, sunt disponibile aproximativ 730.000 de po­ziții în centrele de ocupare a forței de muncă, aproape de record. Rata șomajului este de doar 3%.

Pe fondul lipsei de forță de muncă, țările bogate se văd nevoite să accepte creșterea imigrației – populația acestor țări care s-a născut în afara lor crește într-un ritm-record. Chiar și așa, dimensiunile viitorului deficit de forță de muncă este atât de mare, încât nici mă­car imigrația la această scară nu-l va acoperi.

Ar fi, așadar, un moment bun să fii angajat, chiar și fără intervenția politicienilor. Totuși, nu stau cu mâi­nile în sân – cele mai multe țări din OECD, inclusiv Statele Unite și Franța, au reușit să mențină sau chiar să crească salariul minim în termeni reali în timpul contextului inflaționist actual. Întreaga lume bogată cheltuie mii de miliarde de dolari pentru a accelera tran­ziția verde, pentru a reduce dependența de China și pentru a crea locuri de muncă. Deși aceste subvenții ajung în mare parte în buzunarele companiilor, iar ta­ri­fele sunt suportate de consumatori, totuși le oferă an­gajaților din industriile protejate o pârghie de nego­ciere.

Și tot în favoarea angajaților lucrează și mixul de po­­litici macroeconomice pe care pariază azi politicienii și factorii de decizie. La mijlocul anilor 2010, in­flația în lumea bogată era la cele mai scăzute cote, dar pu­ține țări au optat pentru stimulente. Asta a fost par­țial din cauza analizelor care sugerau că economia era la capacitate maximă. În 2013, Rezerva Federală a Statelor Unite credea că șomajul se va stabiliza în jur de 5,6% pe termen lung. Până în 2019, estimarea scă­zuse la 4,1%. Apoi, Fondul Monetar Internațional (FMI) credea că Germania era aproape de ocuparea com­pletă a forței de muncă în 2012, numai că ulterior eco­no­mia a mai creat 2,8 milioane de noi locuri de muncă, fără o creștere neobișnuită a salariilor.

Gulerele albastre

Situația arată foarte diferit as­tăzi. În pofida inflației mari, țările Uniunii Europene vor avea media deficitului bugetar de peste 3% din pro­dusul intern brut (PIB) în acest an, estimează Comisia Europeană. Deficitul Statelor Unite va atinge 8,2%, con­form așteptărilor FMI. Îmbătrânirea populației, schimbările climatice și instabilitatea geopolitică nu le vor permite prea curând guvernelor să strângă cureaua. Factorii de decizie vor urmări ceea ce Janet Yellen a numit, înainte de a deveni secretar al Trezoreriei Statelor Unite, o „economie sub presiune mare“ (adică una care funcționează foarte aproape de po­ten­țialul său). În plus, liderii occidentali doresc să se asi­gure că pot lupta în următoarele alegeri, evidențiind o ocupare a forței de muncă sănătoasă și o creștere a salariilor, în special pentru cei cu venituri mai mici. Din acest punct de vedere, par să fi învățat lecția ani­lor 2010.

Este o abordare care deja le aduce beneficii angaja­ților. Într-un studiu recent, Autor demonstrează că piața saturată a forței de muncă din Statele Unite duce la o creștere rapidă a salariilor, deoarece lucrătorii își schimbă locurile de muncă pentru salarii mai bune, iar angajații mai săraci beneficiază cel mai mult. Cer­ce­tă­torii estimează că, din 2020, creșterea ine­galității sa­lariale din ultimele patru decenii a scăzut cu aproxi­mativ două cincimi.

O tendință similară se consumă la nivelul tuturor statelor bogate. Agenția germană pentru recrutare are un registru al pozițiilor care se confruntă cu deficite se­vere de forță de muncă. Până acum, anul acesta au fost adăugate 48 de profesii la o listă de 152 existente deja. Cele mai multe poziții necesită educație tehnică, nu academică – cele mai accentuate deficite fiind în construcții și în sistemul medical. Japonia oferă vize cu durată limitată pentru lucrători din anumite domenii, inclusiv producția de piese de mașini și cons­truc­ția navală, iar salariile la nivelul întregii țări cresc mai rapid decât oricând comparativ cu ultimele trei decenii. Prima suplimentară de care beneficiază cei cu edu­cație universitară se tot micșorează și chiar într-un ritm alert.

Revoluția

Piețele saturate ale forței de muncă în­curajează și sindicatele să solicite mai mult timp liber, spre groaza firmelor care se lovesc deja de deficitul de personal. De pildă, sindicatele muncitorilor din in­dustria siderurgică din Germania vor cere o săptă­mână de lucru de 32 de ore în viitoarele negocieri, față de 35 de ore. În Spania, noul guvern dorește să reducă săptămâna de lucru de 40 de ore cu două ore și jumă­tate. Așa cum arată sondajele și datele despre orele petrecute la locul de muncă, și americanii doresc să lucreze mai puțin.

Mulți șefi speră că, în unele cazuri, computerele vor prelua sarcinile suplimentare. Inteligența artificială poate îndeplini sarcini care presupun creativitate, im­provizație și învă­țare și care erau anterior inaccesibile mașinilor. În plus, companiile au motive puternice să recurgă la noul ajutor. Un studiu preliminar realizat de Dean Alderucci, de la Carnegie Mellon University (din Pittsburgh, Pennsylvania), utilizând date pri­vind brevete americane din perioada 1990-2018, a re­le­vat că fir­mele care au inovat chiar și cu forme inci­piente de AI au avut o creștere a angajărilor cu 25% mai rapidă și o creștere a veniturilor cu 40% mai ra­pidă decât com­paniile care nu au făcut asta.

Dacă tehnologia îi ajută pe angajații din zona de ser­­vicii (cum ar fi cei din call centere) să fie mai utili, în­seamnă că va îmbunătăți și productivitatea și, poate, chiar satisfacția muncii. De fapt, un studiu recent rea­lizat de Erik Brynjolfsson, de la MIT, arată că angajații asistați de boți reușesc să rezolve cu 14% mai multe probleme pe oră, iar cei cu performanțe mai scă­zute beneficiază cel mai mult de acest ajutor. Potrivit unui sondaj realizat în țări din OECD, aproximativ 80% dintre lucrătorii din sectorul manufacturier și al servicii­lor financiare care utilizează AI raportează că le îm­bună­tățește rezultatele. O majoritate semnificativă afirmă și că le ameliorează chiar mediul și condițiile de muncă.

Ajustarea

Este evident că, în primă fază, unele ca­te­gorii de angajați vor beneficia mai mult decât altele. Cei din serviciile profesionale, cum ar fi medicii sau avo­cații, iau decizii cu risc ridicat și în situații neo­biș­nuite. Deoarece pentru acestea adesea nu există un răspuns corect, acest lucru necesită atât judecată, cât și o formare extensivă. Inteligența artificială îi poate ajuta pe oameni să atingă nivelul necesar de cunoș­tințe – de pildă, ne pu­tem imagina cum asistente me­dicale ajutate de AI pot prelua sarcini de la medici. Sau mulți programatori vor fi capabili să preia sarcini mai com­plexe. „Partea bună este că AI poate duce mai mulți oameni în zona muncii de expert, care este mai bine plătită“, notează Autor.

Pe de altă parte, una dintre primele observații ale free­lancerilor care editează sau scriu texte este că apli­cația ChatGPT le-a redus veniturile lunare cu 5,2%. De altfel, aceste constatări trebuie luate cu o doză de scep­ticism, deoarece indică un impact al inteligenței artificiale înainte ca piețele muncii să se fi adaptat. Foarte multe vor depinde de modul în care progre­sează ajustarea.

Dacă cererea crește puternic pe măsură ce prețurile scad, cei aflați în locuri de muncă afectate de AI ar pu­tea beneficia de productivitate mai mare – pot deservi mai mulți clienți, chiar dacă sunt plătiți un pic mai puțin per sarcină. Și vestea bună e că o productivitate mai mare duce la o cerere mai mare. Dacă un ro­bot este mai bun în a fabrica telefoanele decât oamenii, folosirea lui duce la producția de telefoane mai ieftine, ceea ce va crește cererea și deci producția. În con­tinuare, asta înseamnă o cerere mai mare pentru designerii de telefoane și programatorii de aplicații. În urma unei analize pe companii olandeze în peri­oada 2009-2020, economistul Daron Acemoglu, de la MIT, a constatat că utilizarea roboților a dus la salarii mai mari pentru angajații care nu au fost înlocuiți.

O economie mai productivă este o economie mai bo­gată, care generează cerere de forță de muncă, precum și pentru bunuri și servicii. Între 1980 și 2010, apro­ximativ jumătate din creșterea gradului de angajare a fost asigurată de crearea de joburi noi, conform analizei aceluiași Acemoglu, împreună cu Pascual Re­s­trepo, de la Boston University. Acest proces va conti­nua și s-ar putea accelera. Deși inteligența artificială îi va înlocui pe muncitori, vor fi create noi sarcini în jurul său și în alte părți ale economiei. Abilitățile necesare pentru aceste noi sarcini nu vor fi neapărat digitale, ci cele care com­­pletează cel mai bine AI. Spitalele pot căuta asistente exemplare cu pacienții pentru a lu­cra alături de echipamente dotate cu inteligență ar­ti­­ficială.

„Până acum, progresul tehnologic a înlocuit sarcini care implicau multă rutină – mai întâi, cele fizice, în anii 1970, apoi sarcinile de birou, în anii 1990“, re­marcă Melanie Arntz, de la Universitatea Heidelberg (Germania). „Cei înalt calificați au stat pe partea com­ple­mentară a progresului, iar salariile le-au crescut.“ Cu re­voluția AI, tocmai cei mai puțin calificați vor beneficia. Este de fapt categoria care beneficiază deja de sa­larii mai mari, în contextul în care companiile se luptă să atragă personal pentru a avea grijă de popu­lațiile îmbătrânite sau pentru a lucra în noile industrii verzi.

Forțele care transformă piețele muncii – schimba­rea demografică, politica și AI – vor interacționa dife­rit în condiții diferite. De exemplu, în țările cu popu­lații care îmbătrânesc rapid, deficitul de forță de muncă va fi mare, în special în profesii care necesită muncă fizică.

În Statele Unite, unde presiunea demografică nu este atât de mare, impactul inteligenței artificiale este mai dificil de anti­cipat. Cum s-a întâmplat la Hollywood, ar putea însemna o scădere a salariilor, ducând la greve.

Cu toate acestea, istoria sugerează că economia va genera noi jocuri ca răspuns la prosperitatea pe care AI se presupune că o va aduce. Politicienii vor căuta să-și cizeleze pledoaria în favoarea angajaților, susți­nân­du-i pe cei care ies în stradă să protesteze împo­triva inteligenței artificiale. Totodată, nu ar trebui să-i neglijeze pe cei care ajung șomeri în acest proces de tranziție. Orice ar face, important este să nu stea în calea schimbării. Pentru cei care au dubii – pariați în­totdeauna pe dinamismul american, recomandă la final The Economist.

Cine, ce, cât

Salariile reale ale angajaților sunt semnificativ mai mari decât înainte de pandemie.

• SUA. Venitul săptămânal mediu a atins aproape 1.170 de dolari în octombrie, în creștere cu aproximativ 3% în termeni reali începând cu sfârșitul anului 2019.
• EUROPA. Efectele unei piețe cu șomaj foarte scăzut apar mai lent în Europa, deoarece majoritatea anga­ja­ților de pe continent au salariile stabilite prin acorduri de negociere colectivă. Acestea tind să aibă o durată de un an sau mai mult și nu reacționează rapid la inflație. Astfel, salariile reale în cadrul acordurilor de negociere colectivă din zona Euro au scăzut cu 5,2% anul trecut, odată cu creșterea inflației. Anul acesta însă, unele acorduri au fost revizuite. În Țările de Jos, stat care are cele mai actualizate cifre din Europa, creșterea anuală a salariilor negociate a atins 6% în 2023, chiar dacă inflația a scăzut la zero.