În ce direcție se va îndrepta industria spectacolelor în noul context pandemic

Să fie streamingul multiview salvarea ar­telor și a artiștilor în vremurile marcate de o pandemie care a oprit spectacolele?

În 2021, noile producții ale celebrei companii monegasce de balet Les Ballets de Monte Carlo nu specifică numele regizorului. Motivul ține de noua direcție către care se îndreaptă spectacolele în context pandemic. Oamenii nu mai merg în sălile de spec­tacol, ci rămân în sufragerie – pentru prima dată, privitorii sunt la butoane.

În timp ce se desfășoară spectacolele de balet ale lui Jean-Christophe Maillot – „Dov’è la Luna“ și „Core Meu“, spectatorii vir­tuali pot alege între patru unghiuri dife­rite ofe­rite de numeroasele camere de filmare care imortalizează acum procesul artistic. Sunt camere care urmăresc anu­miți dansatori, în timp ce se pregătesc de intrarea pe scenă, își fac numărul, apoi ies de pe scenă, gâfâind. Altele prezintă, din­tr-un unghi bine știut de toată lumea, un ca­dru general al scenei, în fine, sunt și unele care fac zoom pe muzicieni.

Iată că pentru artele spectacolului, lovite dramatic de coronacriză cu tot pache­tul de restricții care au afectat toată planeta, tehnologia multiview ar putea oferi soluția la o problemă majoră – cum să cap­tezi atenția spectatorilor când rămân în propria sufragerie și nu mai ajung în sala de spectacol. Răspunsul inițial al majori­tății care acti­vează în sector a fost să pună online cât mai mult conținut video obiș­nuit. Dar fiind obișnuit, la aproape un an de pandemie, s-a cam instalat letargia, chiar și în rân­dul fanilor înrăiți ai spectacolelor, fie ele de dans sau de teatru.

De la bolizi la balet

„Când mergi la un spectacol în sală, alegi la ce să te uiți, urmărești un actor mai mult decât pe cei­lalți, de exemplu. Când urmărești un strea­ming online nu poți face asta“, explică lon­doneza Linda Uruchurtu, specialistă în date și fan al spectacolelor de balet și de operă. Poți însă face asta folosind tehnologia multiview, care până la apariția pandemiei s-a dezvoltat puternic, dar preponderent în zona transmisiunilor sportive, astfel încât spectatorii să poată alege între com­pe­ti­țiile sau atleții preferați, de pe un ecran îm­părțit în mai multe ferestre.

Maillot, directorul companiei Les Ballets de Monte Carlo, despre care acum zece ani Jerusalem Post scria că oferă baletul pen­tru secolul al XXI-lea, s-a inspirat din Formula 1 pentru a dezvolta o platformă video cu ajutorul a doi foști dansatori care acum dețin o companie de tehnologie.

„M-am plictisit atât de tare în al doilea lock­down din Franța, încât am început să urmăresc cursele de Formula 1. Mi-am dat seama că pe canalele de sport, de pildă, poți opta să stai cu pilotul Fernando Alonso în ma­șină. Ei bine, m-am gândit dacă pot oferi același gen de imersiune și într-un spectacol de teatru sau de operă“, poves­tește Maillot pentru FT.

În zona artelor spectacolelor, muzica pop sud-coreeană, larg cunoscută drept K-pop, a făcut pionierat în materie de multiview în concerte live, dar cu spectatori virtuali. Anul trecut, BTS, cea mai populară formație sud-coreeană, a organizat două concerte cu o audiență enormă – cel din octombrie a avut peste 900.000 de privitori din 180 de țări și teritorii.

„Am fost fascinată să observ cât de mult (tehnologia multiview, n.r.) influențează ex­periența“, mărturisește Uruchurtu, care a început să urmărească spectacolele K-pop în primul lockdown din Regatul Unit. „Am fost uimită în primul rând de nivelul de en­ga­­gement. Privitorii puteau nu doar să aleagă din ce unghi urmăresc spectacolul, dar pu­teau și să reacționeze virtual, aprinzând lu­mini sau aplaudând“, continuă aceasta.

Croitorii de conținut

Pentru Kiswe, compania americană care dezvoltă tehno­lo­gie video pentru spectacolele transmise online de BTS, a devenit limpede în peri­oada acestui lockdown că este uriașă cere­rea – oamenii vor concerte și spectacole in­teractive pe care să le urmărească de acasă.

La concertul din octombrie, audiența vir­tuală a generat 310 milioane de aplauze, iar rata de participare – numărul de privitori care au urmărit spectacolul din diverse unghiuri, mutând de la o cameră la alta – a fost de peste 90%, potrivit spuselor lui Mike Schabel, chief executive officer (CEO) al companiei Kiswe. Dacă în indus­tria media tradițională ar­tiștii performează, privitorii stau și ascultă/urmăresc, „acum avem această audiență nouă care vrea să aibă o față, să se implice într-un fel sau altul în conținut“, explică Schabel.

Și Maillot consideră că asistăm la o schim­bare pe termen lung. „Dezvoltarea acestor noi instrumente a fost accelerată de pan­de­mie, dar personal cred că este legată și de schimbarea comportamentului social. Oamenii sunt mai asertivi cu viața lor – vor să spună public ce gândesc, să dea o notă restaurantului la care merg“, mai spune coregraful monegasc. Cheia, crede Schabel, este să personifici experiența cât mai mult posibil după chi­pul și asemă­narea audienței-țintă – de pil­dă, este puțin probabil că aceia care merg la operă ar dori să aprindă luminițe în timpul spectacolului.

Linda Uruchurtu crede că și alte forme de artă pot învăța din modul în care K-pop a ținut cont, să zicem, de indicațiile de scenă primite de la fani. „Ce au reușit unele trupe din curentul K-pop a fost să capita­lizeze modul nou de a-și în­țelege baza de fani“, adaugă Uruchurtu.

În cazul teatrului, camerele pot urmări prestația fiecărui actor chiar și când, la anu­mite scene, să spunem, nu este în centrul replicilor. „Dacă te uiți la «Core Meu» al lui Maillot, care aduce pe scenă zeci de dansatori și muzi­cieni, unghiurile multiple ajută enorm și intensifică experiența vizio­nării spectaco­lului. Ca privitor, te poți cufunda în eferves­cența fiecărui artist în parte, fără însă a pierde cadrul coregrafic larg“, mai spune Uruchurtu.

Presiunea fluidității

Posibilitățile de­vin practic nelimitate. Fanii operei pot să stea tot spectacolul cu ochii numai pe dirijor, dacă vor, în plus pot experimenta cu sunetul, care, la fel, poate fi redat din diverse părți ale orchestrei.

Nu este însă ușor să croiești o expe­riență multiview, asigură în cunoștință de cauză Schabel, trebuie să treci de bariera problemelor, dar și de diferen­țele dintre dispozitivele de pe care aceștia accesează respectivul conținut. De pildă, în cazul plat­formei folosite de Les Ballets de Monte Carlo, exista un delay notabil de fiecare dată când era ales un alt unghi de pe două computere diferite. Pentru privitorii obiș­nuiți cu fluiditatea platformelor de strea­ming moderne, orice mică scăpare tehno­lo­gică duce la abandonarea spectacolului de către privitor.

Avansul tehnologiei de streaming tot mai sofisticate poate da un răspuns și chestiunii mai vechi pe care o ridică artiștii și com­paniile care organizează foarte multe turnee – anume, costul de mediu plătit pen­tru toate zborurile pe care le implică un turneu global. „Mă întreb dacă mai are sens să iei 80 de oameni la Tokio pentru doar patru ore de spectacol. Poate fi și aceasta o modalitate prin care artiștii să se reconecteze cu audiența“, mai punctează Maillot un aspect.

Transformări

În privința concertelor live, începe o peri­oadă plină de transformări și cu noi limite.

• COSTURI DE PRODUCȚIE. În cazul compa­niei monegasce Les Ballets de Monte Carlo, costurile de producție pentru transmisia streaming multiview sunt undeva în jur de 31.000 de lire sterline (35.000 de euro) și alte 4.500 de lire sterline (5.100 de euro) lu­nar pentru hosting.
• 22 DE OAMENI. În cazul companiei Kiswe, folosirea tehnologiei cloud reduce semnifica­tiv costurile în teren. Pentru concertul celor de la BTS, a fost nevoie de doi oameni în Seul și de alți 20 în diverse colțuri ale lumii.

Acest articol a aparut în numărul 109 al revistei NewMoney

FOTO: Getty