Elixir sau bombă biologică? Ce secrete ascunde producția substanței care anul trecut a generat vânzări de 2,8 miliarde de dolari

Acest articol apare în numărul 28 (20 noiembrie – 3 decembrie) al revistei NewMoney

Cvasimonopolul pe care compania americană Allergan îl are asupra botoxului, derivat din cea mai letală substanță descoperită, rămâne inatacabil grație măsurilor de securitate extreme din jurul produsului. Medicii din toată lumea primesc astăzi pudra-minune care întinerește orice față, dar sub­s­tanța ar putea fi la fel de bine folosită și ca armă biologică.

Nu se intră deloc ușor în laboratoarele companiei Allergan din Irvine (California). Iar odată intrat, nu e ușor nici să ieși. Un angajat povestește că după 18-36 de ore de la momentul intrării în laboratoarele securizate, poți dezvolta simptome precum vedere dublă, dificultăți de vorbire, slăbiciune la nivelul mâi­nilor și picioarelor, poate chiar paralizie a sistemului respirator. Dar nu e cazul să vă îngrijorați.

Să presupunem că semnați formularul și intrați. Peste tot, uși securizate care se deschid doar pe bază de cartelă. Poți vedea foarte puțini angajați. Dincolo de ferestre cu pereți dubli și alte bariere de sticlă, se află și stațiile de lucru izolate metalic. Totul este supravegheat video, toată activitatea monito­ri­zată și măsurată.

Toate aceste măsuri ultrastricte de securitate nu sunt menite doar să protejeze cel mai popular produs al Allergan – botoxul, care anul trecut a generat vânzări de 2,8 miliarde de dolari. Cel mai important motiv ține de faptul că substanța care șterge ani de pe fața cuiva, ameliorând puternic ridurile, este în același timp și cea mai toxică descoperită până acum de omenire.

Botoxul este obținut prin purificarea toxinei produse de Clostridium botulinum, o bacterie care de­vine foarte prolifică într-o conservă de mâncare păs­trată în condiții precare, de exemplu. Toxina botuli­nică este atât de puternică încât chiar și o cantitate extrem de mică poate omorî un om, paralizându-i muș­chii folosiți de aparatul respirator (doza letală la om este de 30 picograme/kg sau ca injecție sub­cu­tanată de 3 nanograme/kg greutate corporală, n.r.).

SECURITATE MAXIMĂ. Considerată una dintre cele mai letale substanțe care ar putea fi oricând folosite în acte de bioterorism, toxina se află pe lista sub­stan­țelor extrem de atent reglementate în Centrele pentru controlul bolilor și prevenție din SUA. Allergan trebuie să raporteze dacă o cantitate oricât de mică dispare din laboratoarele sale, iar când este trans­ferată la fabrica din Irlanda, călătorește în ace­leași măsuri de securitate ca și președintele SUA. Ce lipsește este doar mediatizarea din jurul unei vizite prezidențiale.

O cantitate cât gramajul unei aspirine de toxină în formă de pulbere este suficientă pentru a asigura necesarul global de Botox pentru un an de zile. Minuscula cantitate este derivată dintr-o sursă primară securizată undeva pe teritoriul american, loc de care știu doar cei care se află pe o listă extrem de bine ve­ri­ficată de guvern și companie. Din când în când, cantități mici din toxină sunt transferate și la laboratoarele din California pentru cercetare. Și mai rar, o cantitate și mai mică ajunge la fabrica din Irlanda.

RISC DE BIOTERORISM. Până acum, oamenii de știință nu au căzut de acord asupra cantității necesare pentru a produce pagube si victime la scară globală. Potrivit unui studiu din 2001, publicat în Jur­nalul Asociației Medicale Americane, un singur gram în formă cristalizată, „doar dispersat și inhalat“, ar ucide peste un milion de oameni. Experții nu cad de acord nici asupra formei sub care toxina ar putea deveni o armă. În cazul unei bombe botulinice, SUA ar fi în avantaj, iar Allergan s-ar afla într-o poziție unică. Vigilența autorităților consolidează secretomania companiei, astfel că Allergan stă pe un cvasimonopol practic inatacabil. Allergan susține că deține o cotă de 90% din piața care folosește neurotoxinele în scopuri medicale și o cotă de 75% pe piața medicinii estetice. „Cât de des vezi o asemenea distribuție în cota de piață pe orice categorie de produs, medicamente, de orice?“, întreabă retoric David Pyott, fost CEO al Allergan între 1998 și 2005.

Anual, doar în SUA sunt înregistrate sute de otrăviri cu substanțe botulinice, iar unele persoane chiar își pierd viața. Un bărbat a murit anul acesta după ce a mâncat nachos. Cauza: sosul de brânză.

În jurul anului 1820, Justinus Kerner, medic german și poet, faimos pentru lirica sa supranaturală și melancolică, a publicat prima descriere precisă a simptomelor a ceea ce el a numit „Wurstgift“, în traducere „otrăvirea cu cârnați“ – lă­sarea pleoapelor și dificultate în a înghiți și respira. Spre finalul secolului, trei membri ai unui grup de muzicieni au murit după ce au consumat jambon. După acea tra­gedie, Emile Van Ermengem, un microbiolog belgian, a identificat toxina botulinică. Tot el este credi­tat ca fiind nașul sub­stanței – botulus, care înseamnă cârnat în latină.

Temerea autorităților americane cu privire la o posibilă folosire ca armă biologică a toxinei nu este chiar fără temei. La presiunea inspectorilor ONU, Irakul, condus pe atunci de Saddam Hussein, a recunoscut că a rafinat cantități importante de toxină înainte de 1991, pentru a echipa 25 de focoase Al-Husayn, în cadrul unui program de înarmare cu arme biologice. Au existat temeri că și naziștii ar fi avut în plan să recurgă la un astfel de atac, crezându-se că dețin un stoc important de toxină. Aliații pregă­tiseră chiar o campanie de vaccinare pentru a con­tra­cara un astfel de atac. Rapoartele serviciilor de informații au demontat însă zvonurile, iar vaccinarea în masă nu a mai avut loc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au început propriile cercetări asupra folosirii toxinei ca armă biologică, eforturi care indirect au dus la crearea botoxului.

ÎNCEPUTUL. În mare măsură, Botoxul este creația a doi oameni de știință, Alan Scott și Ed Schantz, care au studiat toxina având scopuri complet opuse. În anii ’60-’70, Scott, oftalmolog, căuta un tratament pentru cei care sufereau de strabism. În schimb, Schantz avea o abordare mai curând militară, decât medicală. A reușit să purifice toxina botulinică în labo­ratoarele de la Fort Detrick din orașul Frederick (Maryland), locul unde între 1943 și 1969 s-a desfă­șurat programul american de înarmare cu arme biologice. A perfectat procesul la Universitatea din Wisconsin și a devenit furnizorul lui Scott, după ce un coleg le-a făcut cunoștință.

La acel moment, controalele în cazul transporturilor cu toxina bo­tu­linică erau inexistente. De pildă, Schantz îi trimitea sub formă cris­talină lui Scott toxina prin servi­ciul poștal, într-un tub metalic. Scott a fost cel care a transformat toxina într-un produs farmaceutic și a pus bazele companiei Oculinum Inc. Produsul cu același nume a fost aprobat în 1989 pentru co­rectarea strabismului și blefarospasmului (clipit involuntar, n.r.). Allergan a obținut licență pentru producție de la Scott, apoi i-a cum­părat compania cu totul în 1991. În anul următor, au schimbat numele produsului în Botox.

De la bun început, Allergan a fost extrem de atent cu substanța. „Știam cu certitudine că este unul dintre cele mai puternice medicamente din lume“, mărturisește Gavin Herbert Jr., fost CEO și fiul co-fon­datorului Allergan.

Mitchell Brin, directorul științific, a jucat de la început un rol-cheie în dezvoltarea produsului. În anii ’80, Brin era neurolog la Universitatea din Columbia. Împreună cu un coleg, erau apro­vi­zi­o­nați de Scott, care obținuse aproba­rea să evalu­eze efectele folosirii toxinei asupra oamenilor. Brin a început să o tes­teze pe pa­cienții cu contracții severe ale muș­chi­lor feței, man­dibulei sau gâtului. Și azi e la fel de uimit de puterea substanței.

Cum funcționează substanța: mușchii unui om sunt controlați de nervii motori, care eliberează o substanță chimică ce comandă mușchiului să se contracte. Botoxul blochează eliberarea respectivei substanțe. Astăzi sunt aprobate nouă utilizări medicale diferite ale botoxului – tratarea migrenelor cro­nice, spasme musculare severe etc. De asemenea, este testat pentru tratarea depresiei, dar și pentru fibrilație atrială (AFib). Utilizarea în scopuri estetice a câștigat, la fel, mult teren. Herbert spune că atunci când Allergan a cumpărat prima dată Botox, a crezut că va genera vânzări anuale de 10 milioane de dolari. Prognozele actuale indică pragul de 4 miliarde de dolari până în 2020.

Evident că la început nimeni nu putea anticipa că Allergan va deveni un centru de putere pentru cele­bra neurotoxină. Activitatea a pornit într-o farmacie din Los Angeles cu picături nazale antialergice, care se numeau Allergan. Cofondatorul, Gavin Herbert Senior, a testat, dar nu a reușit să producă și alte me­di­camente, dar primul succes a fost cu picăturile de ochi antihistaminice folosite pentru tratarea conjunctivitei.

EXTINDEREA. Când Herbert Jr. a preluat compania în 1957, a mutat sediul într-un fost teatru. Cabina de proiecție a devenit zona de umplere sterilă, balconul și scena au fost folosite pentru depozitare. Până prin anii ’70, Allergan producea picături de ochi și soluții pentru lentile de contact, dar era atentă la opor­tu­ni­tăți pentru a-și extinde afacerea.

A fost momentul în care Herbert Jr. a descoperit Westport (Irlanda), un oră­șel cu 6.000 de locuitori. La acel moment, zona coastei de nord-vest a Irlandei era puternic afectată de degringoladă eco­nomică, cu o rată a șomajului de 30%. Un politician local a convins Camera de Comerț a Westport să construiască o fabrică gândită să atra­­­gă companii americane. A rămas nefolosită până când Herbert Jr. a apărut, atras de facilitățile fiscale oferite și dornic de extinderea afacerii cu soluția pen­tru lentilele de contact.

Astăzi, economia locală, până nu demult depen­dentă de agricultură și pescuit, se bazează pe două mari surse de venit: turismul și botoxul.

Și cum se întâmplă adesea cu medicamentele care dau lovitura pe piață, povestea botoxului are un ca­pi­tol întreg dedicat descoperirii lui total accidentale. Un cuplu de medici din Vancouver, Jean Carruthers, oftalmolog și soțul ei Alastair, dermatolog, au descoperit proprietățile anti-îmbătrânire ale botoxului. Jean trata o pacientă cu botox pentru spasme oculare. În timpul tratamentului, acesta s-a mișcat brusc și a primit injecția cu botox în frunte. Ulterior, le-a spus că în acel loc, „pielea i-a devenit mai frumoasă, iar ridurile au dispărut“, a rememorat Jean Carruthers într-o conferință susținută în cadrul TEDx în 2012. Alastair a început să analizeze mai atent cum poate folosi botoxul pentru ameliorarea ridurilor de expresie. Primul pacient a fost secretara celor doi. Văzând efectul, Jean a testat chiar pe ea. „Și de atunci nu m-am mai încruntat niciodată“, spune cu un râs larg.

La preț de listă, un tratament cu botox ajunge la 600 de dolari, potrivit firmei de cercetare SSR LLC, Cam 55% din venituri provin din tratamentele medicale, restul din proceduri cosmetice, care nu sunt acoperite niciodată de asigurarea medicală.

CLONAREA. O parte dintre cele mai mari companii farmaceutice ale lumii au încercat, fără succes, să-și dezvolte propriile medicamente pe baza neurotoxinei. În 2009, Johnson & Johnson a scos din buzunar 1,1 miliarde de dolari pentru achiziția companiei Mentor Corp. care printre altele dezvolta PurTox, un medicament experimental derivat la fel din toxina botulinică. La cinci ani de la achiziție, J&J a renunțat la proiect. Concurența potențială a fost chiar încu­rajată de FDA să dezvolte medicamente biosimilare, compuși care au amprenta biologică aproape iden­tică cu medicamentul de referință. Nimeni nu s-a încu­mentat să cloneze Botoxul. Mylan NV, care se află în cea mai bună poziție dintre toate companiile care au încercat să dezvolte ceva biosimilar, a lăsat de înțeles investitorilor că ar fi tentată să țină pariul, dar nu s-a implicat deocamdată sută la sută.

În parte, ceea ce protejează imperiul Botox este tocmai complexitatea medicamentului. Rețeta nici nu este protejată de vreun patent – este un secret comercial, așa cum este rețeta Coca-Cola. Atât timp cât Allergan o poate proteja, cei care vor încerca să o replice trebuie să o ia de la zero. Chiar și dacă pro­cesul este decriptat la un moment dat, Brin compară producția de botox cu cea a vinurilor extrem de bune. „Procesul fundamental este fermentația anae­ro­bică. Durata, procesul de purificare, reactivii folo­siți sunt cei mai importanți și sunt pași extrem de strict controlați“, explică Herbert.

PROCESUL DE PRODUCȚIE. Allergan a fost cumpă­rat în 2015 de Actavis pentru 66 de miliarde de dolari care a preluat și numele. Călătoria toxinei către West­port începe probabil undeva aproape de Irvine și nu se știe unde anume în Irlanda ajunge prima dată, iar de acolo la Westport. „Totul este sub controlul celor de la Allergan și sunt extrem de puține persoane care au aceste informații“, spune Paul Co­ffey, director general al fabricii din Westport. Între două transporturi poate trece un an sau o perioadă mai lungă. Și sunt la fel de puțini cei care știu când.

„Compania nu are nicio temere cu privire la securizarea producției și produsului în ciuda nebuniei globale din jurul său. Ne amintește că, dacă am crezut vreodată că nu avem nevoie de atâtea măsuri de securitate, ei bine, se pare că de fapt aveam“, spune Coffey. Întrebat dacă Saunders a vizitat vreodată zona de producție din Westport sau dacă a avut mă­car drept de intrare, răspunsul lui Coffey vine rapid și ferm – „cu siguranță nu.“

Lui Coffey îi place să compare măsurile de securitate din jurul fabricii cu învelișurile unei cepe. „Locul unde stocăm toxina purificată este miezul cepei“, începe acesta. Depozitul este monitorizat video. Camerele, pe lângă rolul de supraveghere, îi ajută pe ingineri să identifice de la distanță eventuale pro­bleme ale echipamentului. Foarte puțini angajați care au acces la depozit poartă un echipament steril.

Din acest miez, toxina își începe călătoria înapoi în lume, într-o fabrică unde muncesc peste 800 de oameni. Primul pas este să amestece soluție salină cu o cantitate aproape minusculă de toxină purificată. Lichidul este pompat printr-o rețea tubulară într-o ca­meră sterilă unde temperatura, presiunea, umiditatea și alți parametri sunt extrem de atent reglați și monitorizați. Camerele sterile sunt supuse testelor (lunar, sunt prelevate 16.000 de mostre din aer) pentru a măsura dacă există vreo bacterie în aer. Dacă da, se declanșează o întreagă anchetă.

În mare parte, este un proces automat urmărit de camere microscopice amplasate în echipamente. În etapele finale ale procesului de producție, soluția salină este introdusă în sticluțe înguste și acolo trans­formată într-o pudră fină. Medicii din toată lumea primesc aceste sticluțe cu pudră. Una dintre cele mai periculoase substanțe din lume este acum, în mare măsură. neutralizată, extrem de valoroasă și gata să fie injectată într-o frunte brăzdată de riduri. Din acel punct, nu mai este nevoie de paza servicii­lor secrete. FedEx face tot.

Cine, ce, cât

Dacă în 2016, botoxul a generat vânzări de 2,8 miliarde de dolari la nivel global, până în 2020, acestea vor atinge pragul de miliarde de dolari, potrivit estimărilor.

• Descoperire. Botoxul este creația a doi oameni de știință, Alan Scott și Ed Schantz, care au studiat toxina având scopuri complet opuse. Scott a fost cel care a transformat toxina într-un produs farmaceutic (pentru corectarea strabismului și blefarospasmului) și a pus bazele companiei Oculinum Inc.
• Secretul. Rețeta fabricării botoxului din toxina botulinică este un secret comercial așa cum este și rețeta Coca-Cola.
• Greu de copiat. În 2009, Johnson & Johnson a plătit 1,1 miliarde de dolari pentru achiziția companiei Mentor Corp. care, printre altele, dezvolta PurTox, un medicament experimental derivat la fel din toxina botulinică. A renunțat însă ulterior la proiect.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Cynthia Koons; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images