De ce este privită Macedonia de Nord ca un succes al Occidentului în Balcani

Mimi Noel 02/09/2020 | 09:11 Global
De ce este privită Macedonia de Nord ca un succes al Occidentului în Balcani

Cel mai mare succes diplomatic al Occi­dentului în Balcani, povestea rebrandingului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în Macedonia de Nord, ar putea avea un final neașteptat și ne­dorit după scrutinul din 15 iulie, pri­mul de la adoptarea noului nume.

Dacă Balcanii au o poveste de succes, ei bine, cel mai probabil aceea este a Macedoniei de Nord. În anii ’90, era lăudată pentru desprinderea pașnică din fosta Iu­goslavie. Ceva mai recent, în iunie 2018, premierul Zoran Zaev semna un tratat istoric cu Grecia vecină, menit să rezolve o dispută veche asupra numelui de Macedonia. Rebrandingul în Macedonia de Nord a atras aplauze.

Nu peste multă vreme, a devenit al 30-lea membru al Alianței Nord-Atlantice (NATO), iar acum a deschis negocierile de preaderare la Uniunea Europeană (UE). Sprijinul instituțiilor europene este la cote aproape maxime, comentează o ana­liză realizată de Foreign Affairs.

În alegerile recente din 15 iulie, desfă­șurate în plină pandemie, Uniunea So­cial-Democrată a lui Zaev a obținut o vic­torie care nu-i permite însă să formeze guvernul. Partidul va avea doar două locuri parlamentare în plus față de principalul său rival, partidul de dreapta VMRO-DPMNE. Totuși, are șanse mari să conducă viitorul guvern, ceea ce este o veste bună atât pentru UE, cât și pentru SUA.

Sub lupă

La o privire mai atentă însă, po­vestea de succes a Macedoniei de Nord este mai puțin convingătoare, iar recentele alegeri au adus la suprafață provocările reale cu care micul stat balcanic se con­fruntă.

Ca în multe țări, naționalismul are priză la electorat. Cu sprijinul premierului ma­ghiar Viktor Orbán, devenit unul din ex­po­nenții democrației iliberale din Europa, partidul VMRO-DPMNE a obținut un scor electoral foarte bun, călărind narațiunea resentimentară cu privire la tratatul cu Grecia.

În timpul campaniei, liderul parti­dului, Hristijan Mickoski, a evitat numele Macedonia de Nord și cel mai probabil o va face și de acum înainte. În plus, același VMRO-DPMNE nu face nimic în contextul eforturilor de a tranșa o dispută cu Bulga­ria, care presează autoritățile de la Skopje să accepte concesii cu privire la istoria lor comună, incluzând aici și figurile isto­rice pe care ambele le omagiază drept eroi na­ționali.

Naționalismul nu mai este doar un apa­naj al dreptei. Partidul Levica („Stânga“) a reușit să obțină puțin peste 4% și a prins două locuri în parlament, promițând să anuleze tratatul cu Grecia, să scoată țara din NATO și să nu mai recunoască Kosovo.

Corupția rămâne și ea un motiv de îngrijorare când vine vorba de Macedonia de Nord. VMRO-DPMNE a capitalizat politic din scandalurile din jurul Uniunii Social-Democrate, inclusiv un caz de mită în care a fost implicat chiar procurorul special Katica Janeva. Dar nici dreapta nu a stat departe de tentații. Nikola Gruevski, premier între 2006 și 2016, a fost acuzat de trafic de influență și delapidare și condamnat. A scăpat, fugind în Ungaria.

După compromiterea justiției prin cazul Janeva, a fost adoptată o nouă legislație care lărgește prerogativele procurorilor în cazul politicienilor corupți. Aceasta a fost, de altfel, o precondiție pentru deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Euro­peană. Rămâne însă să-și facă simțite efec­tele. Noul guvern va susține la nivel retoric reforma justiției, dar doar pentru urechile europenilor. Implementarea rămâne o provocare.

În parte, problemele de corupție sunt legate de faptul că există un echilibru ce tre­buie făcut între pacea interetnică și buna guvernare. Distribuirea beneficiilor către reprezentanții forțelor politice repre­zentative pentru grupurile etnice a fost cheia modelului de succes nord-macedonean, chiar înainte de acordul istoric de la Ohrid din 2001 (a rămas un model de cola­borare între actorii importanți ai comu­nității internaționale – NATO, Uniunea Eu­ro­peană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – și forțele politice locale).

Albanezii sunt a doua comunitate etnică (25% din populația țării) și, la aceste ale­geri, au votat majoritar pentru Uniunea Democratică pentru Integrare. Pentru a for­ma guvernul, Uniunea Social-Democrată are nevoie de sprijinul lor.

De-a lungul timpului, Uniunea albanezi­lor nu a fost ferită de scandaluri de corup­ție și a mai fost în si­tuația de a decide formarea guvernului. Jucând aceeași carte a naționalismului, liderul ei, Ali Ahmeti, a reu­șit să-și înfrângă rivalii, inclusiv pe cei din Mișcarea Besa, aliniată social-demo­craților. Mai mult, in­sistă că Macedonia de Nord ar trebui să aibă primul său premier albanez, declarații care pot alimenta tensiuni etnice.

Povestea de succes

Indiferent de aceste probleme, rebrandingul Macedo­niei rămâne un succes diplomatic rar, după cum titra și Financial Times. Istoria ar trebui să fie o școală, nu o închisoare, spunea fostul ministru grec de externe, Nikos Kotzias, numai că în cazul Balcanilor, zguduit de dispute etnico-politico-religioase și te­ri­toriale întinse pe generații, este o afirmație ambițioasă.

Acordul de la Prespa, după numele lacului care se întinde la frontiera dintre Albania, Grecia și Macedonia de Nord, a intrat în vigoare oficial în 12 februarie, astfel că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a devenit Macedonia de Nord.

Acordul nu implică nicio revendicare teri­torială asupra regiunii de nord a Greciei, numită tot Macedonia. La rândul ei, Grecia recunoaște dreptul majorității slave din Macedonia de Nord de a folosi terme­nul de „macedonean“ pentru limbă și na­țio­nalitate.

Compromisul a necesitat un curaj politic considerabil pentru cei doi premieri, grecul Alexis Tsipras și macedoneanul Zoran Zaev, mai ales că opoziția s-a activat puternic pe subiect (în Grecia, s-a soldat chiar cu demisia ministrului de externe Kotzias, care a jucat un rol major în redactarea acordului).

Fără îndoială, acordul de la Prespa re­pre­zintă cea mai mare realizare diplo­ma­tică a Occidentului în Balcani de la terminarea războiului bosniac (în 1995) încoace și dă speranțe că se va ajunge la o soluție și în disputa Serbia-Kosovo, în blocajul constituțional din Bosnia-Herțegovina sau în ameliorarea relațiilor tensionate dintre Albania și Grecia.

În primul rând, UE trebuie să se des­chidă pentru Macedonia de Nord și Albania, adică să lanseze negocierile de prea­derare anul acesta, recomandă Financial Times.

Riscurile 

Naționalismul bombastic al opo­ziției de dreapta din mandatul de zece ani al lui Nikola Gruevski a făcut mult rău tânărului stat. Este momentul ca Macedonia de Nord să îmbrățișeze patriotismul care ține cont și de etnicii albanezi, cu o pon­dere semnificativă de 25% în populația țării, mai notează FT.

Întrebarea importantă pentru sudul Bal­canilor este dacă etnicii albanezi vor fi mul­țumiți să rămână dispersați în trei state – Albania, Kosovo și Macedonia de Nord – sau vor căuta să se reunească în­tr-o Albanie Mare. Orice abordare de acest gen va fi scânteia pentru izbucnirea unor noi violențe în regiune și este vital ca politicienii albanezi din cele trei țări să dea dovadă de reținere.

La rândul său, UE trebuie să le dea asi­gurări că aspirațiile lor de prosperitate și de aderare la blocul comunitar primesc toată atenția cuvenită. De asta depind bu­năstarea și chiar supraviețuirea Macedo­niei de Nord, conchide publicația britanică.

Problema este că, deși Macedonia de Nord este prooccidentală, Vestul trece acum și el prin schimbări importante. NATO nu intră în discuție, ci traiectoria pe care o are acum blocul european, pentru care extinderea nu mai este o prioritate, co­mentează Foreign Policy.

Pentru președintele francez Emmanuel Macron și ceilalți lideri europeni, consolidarea internă, începând cu reforma zonei euro, este pe primul loc. Este motivul invocat de Franța, care în octombrie 2019 nu a votat pentru începerea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord (a dat undă verde abia după ce Co­misia Europeană a fost de acord să redes­chidă anumite capitole închise deja cu Macedonia).

Iar la summitul UE – Balcanii de Vest s-a vorbit nu de aderare, ci de perspectivă europeană, un detaliu care nu a trecut ne­observat în regiune. Una peste alta, sunt șanse bune ca Macedonia de Nord să ră­mână blocată la nivel de negocieri de preaderare în următorii zece ani. Zelul său reformist de a se alinia cerințelor venite de la Bruxelles s-ar putea dilua pe măsură ce timpul trece și crește curentul euro­sceptic.

Deocamdată, Macedonia de Nord joacă după scenariul scris de Occident, numai că duce o luptă în care, deocamdată, nu prea poate să întrevadă victoria, încheie Foreign Policy.

Cine, ce, cât

Și pentru Macedonia de Nord, magnitudinea reculului economic va depinde de durata pandemiei.

  • Scrutinul. VMRO-DPMNE, principalul rival al social-democraților lui Zaev, a obținut pe 15 iulie 34,9%, ceea ce înseamnă că ar putea forma noul guvern dacă îi convinge pe albanezi să i se alăture.
  • Democrație. Potrivit unui raport anual al ONG-ului american Freedom House, calita­tea democrației din Macedonia de Nord s-a îmbunătățit ușor în mandatul lui Zaev, dar criticii susțin că nu a făcut progrese în pri­vința combaterii corupției.
  • Impact. Macedonia de Nord va intra în recesiune în 2020 cu o scădere între 1,4 și 3,2%, potrivit Băncii Mondiale.
Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.