De ce este privită Macedonia de Nord ca un succes al Occidentului în Balcani
Cel mai mare succes diplomatic al Occidentului în Balcani, povestea rebrandingului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în Macedonia de Nord, ar putea avea un final neașteptat și nedorit după scrutinul din 15 iulie, primul de la adoptarea noului nume.
Dacă Balcanii au o poveste de succes, ei bine, cel mai probabil aceea este a Macedoniei de Nord. În anii ’90, era lăudată pentru desprinderea pașnică din fosta Iugoslavie. Ceva mai recent, în iunie 2018, premierul Zoran Zaev semna un tratat istoric cu Grecia vecină, menit să rezolve o dispută veche asupra numelui de Macedonia. Rebrandingul în Macedonia de Nord a atras aplauze.
Nu peste multă vreme, a devenit al 30-lea membru al Alianței Nord-Atlantice (NATO), iar acum a deschis negocierile de preaderare la Uniunea Europeană (UE). Sprijinul instituțiilor europene este la cote aproape maxime, comentează o analiză realizată de Foreign Affairs.
În alegerile recente din 15 iulie, desfășurate în plină pandemie, Uniunea Social-Democrată a lui Zaev a obținut o victorie care nu-i permite însă să formeze guvernul. Partidul va avea doar două locuri parlamentare în plus față de principalul său rival, partidul de dreapta VMRO-DPMNE. Totuși, are șanse mari să conducă viitorul guvern, ceea ce este o veste bună atât pentru UE, cât și pentru SUA.
Sub lupă
La o privire mai atentă însă, povestea de succes a Macedoniei de Nord este mai puțin convingătoare, iar recentele alegeri au adus la suprafață provocările reale cu care micul stat balcanic se confruntă.
Ca în multe țări, naționalismul are priză la electorat. Cu sprijinul premierului maghiar Viktor Orbán, devenit unul din exponenții democrației iliberale din Europa, partidul VMRO-DPMNE a obținut un scor electoral foarte bun, călărind narațiunea resentimentară cu privire la tratatul cu Grecia.
În timpul campaniei, liderul partidului, Hristijan Mickoski, a evitat numele Macedonia de Nord și cel mai probabil o va face și de acum înainte. În plus, același VMRO-DPMNE nu face nimic în contextul eforturilor de a tranșa o dispută cu Bulgaria, care presează autoritățile de la Skopje să accepte concesii cu privire la istoria lor comună, incluzând aici și figurile istorice pe care ambele le omagiază drept eroi naționali.
Naționalismul nu mai este doar un apanaj al dreptei. Partidul Levica („Stânga“) a reușit să obțină puțin peste 4% și a prins două locuri în parlament, promițând să anuleze tratatul cu Grecia, să scoată țara din NATO și să nu mai recunoască Kosovo.
Corupția rămâne și ea un motiv de îngrijorare când vine vorba de Macedonia de Nord. VMRO-DPMNE a capitalizat politic din scandalurile din jurul Uniunii Social-Democrate, inclusiv un caz de mită în care a fost implicat chiar procurorul special Katica Janeva. Dar nici dreapta nu a stat departe de tentații. Nikola Gruevski, premier între 2006 și 2016, a fost acuzat de trafic de influență și delapidare și condamnat. A scăpat, fugind în Ungaria.
După compromiterea justiției prin cazul Janeva, a fost adoptată o nouă legislație care lărgește prerogativele procurorilor în cazul politicienilor corupți. Aceasta a fost, de altfel, o precondiție pentru deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Rămâne însă să-și facă simțite efectele. Noul guvern va susține la nivel retoric reforma justiției, dar doar pentru urechile europenilor. Implementarea rămâne o provocare.
În parte, problemele de corupție sunt legate de faptul că există un echilibru ce trebuie făcut între pacea interetnică și buna guvernare. Distribuirea beneficiilor către reprezentanții forțelor politice reprezentative pentru grupurile etnice a fost cheia modelului de succes nord-macedonean, chiar înainte de acordul istoric de la Ohrid din 2001 (a rămas un model de colaborare între actorii importanți ai comunității internaționale – NATO, Uniunea Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – și forțele politice locale).
Albanezii sunt a doua comunitate etnică (25% din populația țării) și, la aceste alegeri, au votat majoritar pentru Uniunea Democratică pentru Integrare. Pentru a forma guvernul, Uniunea Social-Democrată are nevoie de sprijinul lor.
De-a lungul timpului, Uniunea albanezilor nu a fost ferită de scandaluri de corupție și a mai fost în situația de a decide formarea guvernului. Jucând aceeași carte a naționalismului, liderul ei, Ali Ahmeti, a reușit să-și înfrângă rivalii, inclusiv pe cei din Mișcarea Besa, aliniată social-democraților. Mai mult, insistă că Macedonia de Nord ar trebui să aibă primul său premier albanez, declarații care pot alimenta tensiuni etnice.
Povestea de succes
Indiferent de aceste probleme, rebrandingul Macedoniei rămâne un succes diplomatic rar, după cum titra și Financial Times. Istoria ar trebui să fie o școală, nu o închisoare, spunea fostul ministru grec de externe, Nikos Kotzias, numai că în cazul Balcanilor, zguduit de dispute etnico-politico-religioase și teritoriale întinse pe generații, este o afirmație ambițioasă.
Acordul de la Prespa, după numele lacului care se întinde la frontiera dintre Albania, Grecia și Macedonia de Nord, a intrat în vigoare oficial în 12 februarie, astfel că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a devenit Macedonia de Nord.
Acordul nu implică nicio revendicare teritorială asupra regiunii de nord a Greciei, numită tot Macedonia. La rândul ei, Grecia recunoaște dreptul majorității slave din Macedonia de Nord de a folosi termenul de „macedonean“ pentru limbă și naționalitate.
Compromisul a necesitat un curaj politic considerabil pentru cei doi premieri, grecul Alexis Tsipras și macedoneanul Zoran Zaev, mai ales că opoziția s-a activat puternic pe subiect (în Grecia, s-a soldat chiar cu demisia ministrului de externe Kotzias, care a jucat un rol major în redactarea acordului).
Fără îndoială, acordul de la Prespa reprezintă cea mai mare realizare diplomatică a Occidentului în Balcani de la terminarea războiului bosniac (în 1995) încoace și dă speranțe că se va ajunge la o soluție și în disputa Serbia-Kosovo, în blocajul constituțional din Bosnia-Herțegovina sau în ameliorarea relațiilor tensionate dintre Albania și Grecia.
În primul rând, UE trebuie să se deschidă pentru Macedonia de Nord și Albania, adică să lanseze negocierile de preaderare anul acesta, recomandă Financial Times.
Riscurile
Naționalismul bombastic al opoziției de dreapta din mandatul de zece ani al lui Nikola Gruevski a făcut mult rău tânărului stat. Este momentul ca Macedonia de Nord să îmbrățișeze patriotismul care ține cont și de etnicii albanezi, cu o pondere semnificativă de 25% în populația țării, mai notează FT.
Întrebarea importantă pentru sudul Balcanilor este dacă etnicii albanezi vor fi mulțumiți să rămână dispersați în trei state – Albania, Kosovo și Macedonia de Nord – sau vor căuta să se reunească într-o Albanie Mare. Orice abordare de acest gen va fi scânteia pentru izbucnirea unor noi violențe în regiune și este vital ca politicienii albanezi din cele trei țări să dea dovadă de reținere.
La rândul său, UE trebuie să le dea asigurări că aspirațiile lor de prosperitate și de aderare la blocul comunitar primesc toată atenția cuvenită. De asta depind bunăstarea și chiar supraviețuirea Macedoniei de Nord, conchide publicația britanică.
Problema este că, deși Macedonia de Nord este prooccidentală, Vestul trece acum și el prin schimbări importante. NATO nu intră în discuție, ci traiectoria pe care o are acum blocul european, pentru care extinderea nu mai este o prioritate, comentează Foreign Policy.
Pentru președintele francez Emmanuel Macron și ceilalți lideri europeni, consolidarea internă, începând cu reforma zonei euro, este pe primul loc. Este motivul invocat de Franța, care în octombrie 2019 nu a votat pentru începerea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord (a dat undă verde abia după ce Comisia Europeană a fost de acord să redeschidă anumite capitole închise deja cu Macedonia).
Iar la summitul UE – Balcanii de Vest s-a vorbit nu de aderare, ci de perspectivă europeană, un detaliu care nu a trecut neobservat în regiune. Una peste alta, sunt șanse bune ca Macedonia de Nord să rămână blocată la nivel de negocieri de preaderare în următorii zece ani. Zelul său reformist de a se alinia cerințelor venite de la Bruxelles s-ar putea dilua pe măsură ce timpul trece și crește curentul eurosceptic.
Deocamdată, Macedonia de Nord joacă după scenariul scris de Occident, numai că duce o luptă în care, deocamdată, nu prea poate să întrevadă victoria, încheie Foreign Policy.
Cine, ce, cât
Și pentru Macedonia de Nord, magnitudinea reculului economic va depinde de durata pandemiei.
- Scrutinul. VMRO-DPMNE, principalul rival al social-democraților lui Zaev, a obținut pe 15 iulie 34,9%, ceea ce înseamnă că ar putea forma noul guvern dacă îi convinge pe albanezi să i se alăture.
- Democrație. Potrivit unui raport anual al ONG-ului american Freedom House, calitatea democrației din Macedonia de Nord s-a îmbunătățit ușor în mandatul lui Zaev, dar criticii susțin că nu a făcut progrese în privința combaterii corupției.
- Impact. Macedonia de Nord va intra în recesiune în 2020 cu o scădere între 1,4 și 3,2%, potrivit Băncii Mondiale.