De ce au devenit tot mai dependente de banii externi țările afectate de protestele Primăverii Arabe

Fie că vorbim de state bogate sau să­race din Orientul Mijlociu, slaba per­for­manță economică și creșterea datoriilor publice riscă să amenințe statu-quoul liderilor arabi. Chiar mai mult decât au reușit să o facă revoltele din timpul Primăverii Arabe din 2011.

Acest articol a apărut în numărul 60 (4 – 17 martie 2019) al revistei NewMoney

După ce miniștri ai guvernului saudit au încheiat prezentarea perspectivei economice a regatului pentru 2019, în cadrul conferinței de la Riad, din decembrie anul trecut, un om de afaceri din au­diență le-a spart „balonul de săpun“ pro­iectat. După ce i-a felicitat pentru previziunile de creștere, Abdulaziz Al-Ajlan, un producător de textile, a ținut să arate, păs­trând un ton politicos, cât de puțin corespunde proiecția lor cu realitatea. „Sunt multe afaceri mici și mijlocii care se închid. Sunt multe companii care con­cediază“, a spus acesta.

Prețul țițeiului, care timp de patru ani a stat la minime istorice, a lovit dramatic cea mai mare economie a lumii arabe, la pachet cu alți exportatori de petrol, și a adâncit declinul economic care oricum afectase regiunea din 2011 încoace.

A fost anul în care protestele Primă­verii Arabe au măturat Orientul Mijlociu, dărâmând guverne și ruinând economiile din zonă. Petrostatele din Golful Persic au scăpat la limită, dar nu și-au asumat niciun risc și au cheltuit masiv pentru a ține sub control orice posibilă re­voltă socială.

PRO ȘI CONTRA FMI. După patru ani în care prețul petrolului a rămas scăzut, problemele economice sunt departe de a se fi terminat. Fondul Monetar Internațio­nal (FMI) a cotat Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America Latină drept regiunile cu cele mai neperformante economii din 2011 încoace. Pentru următorii ani, FMI an­ticipează o menținere a situației precare.

Fie că sunt la cârma unor state sărace sau bogate, liderii din regiune se lovesc de aceleași probleme – de la o rată ridicată a șomajului printre tineri până la depen­dența tot mai mare de bani externi, ceea ce crește datoria publică. Fiecare pas spre reforme dureroase riscă să atragă ne­mul­țu­mire populară.

Liderii regionali ar putea asista la cel mai negru scenariu în țări precum Siria, Libia sau Yemen, unde instabilitatea a dus deja la război civil. Gestionarea acestor provocări economice este „costisitoare politic“, spune Alia Moubayed, director pentru investiții în Orientul Mijlociu în cadrul Jefferies International din Londra. „În plus, guvernele arabe, în special cele din zona Golfului, nu au birocrați bine pre­gătiți, capabili să ducă la bun sfârșit re­forme cu un caracter mai tehnic“, adaugă aceasta.

Pentru a depăși problemele, mulți se uită spre ajutor extern. În țările mai sărace, acest ajutor poartă numele FMI. Din 2011, odată cu Primăvara Arabă, Fondul a fost extrem de activ în zonă – a împrumutat Egipt, Irak, Maroc, Tunisia. Dar a primit numeroase critici pentru austeritatea im­pusă prin aceste programe de creditare.

Zeci de mii de bugetari tunisieni au intrat în grevă în ianuarie, pentru a cere salarii mai mari și a protesta față de reducerea cheltuielilor. Premierul actual, Youssef Chahed, le-a atras atenția protestatarilor că o creștere a salariilor lor nu va face decât să oblige guvernul să se împrumute și mai mult.

Economistul Samir Radwan înțelege prea bine ce înseamnă să fii sub o astfel de presiune politică – a fost primul ministru de finanțe al Egiptului chiar imediat după izbucnirea revoltei din 2011. Pentru că po­pulațiile sunt tinere și vor ca schimbă­rile să se petreacă repede, liderii arabi nu au de partea lor luxul timpului, spune Radwan. „Merg pe stradă și oamenii îmi spun că, dacă nu primesc acum ce cer, mai târ­ziu sigur nu vor mai primi. Nu au niciun pic de încredere“, a mai spus fostul ministru.

Ajunsese la un acord provizoriu de împrumut cu FMI, în valoare de 3,2 miliarde de dolari, care a fost însă respins prin veto de liderii militari ai țării. După cinci ani haotici, când președinția a ajuns din nou în mâinile unui militar, Egiptul a fost lovit de o asemenea criză monetară, încât a fost nevoit să se împrumute de la FMI cu 12 mi­liarde de dolari. Fondul a impus sus­pendarea oricărei inițiative de susținere a monedei naționale, motiv pentru care lira egipteană s-a devalorizat puternic, ducând inflația la peste 30%.

CAZUL SAUDIT. Mutând atenția spre Arabia Saudită, prima impresie este că are su­ficienți petrodolari pentru a nu mai avea nevoie de un împrumut de la FMI. Totuși, au fost cooptați con­sul­tanți externi pentru a desena un plan de reformare economică. Doar că și acești ex­perți s-au lovit de ace­lași tip de critici – elaborează recomandări care sunt prea standardizate, fără a ține cont de specificul fiecărei țări.

În Arabia Saudită, situația este și mai tensionată, după asasinarea editorialistului Jamal Khashoggi, un critic al puterii de la Riad. După cum se știe, prințul moște­ni­tor și liderul de facto, Mohammad Bin Salman (MBS), este artizanul unui set de reforme menite să scoată economia sau­dită din dependența de pe­trodolari.

Într-un interviu din octombrie 2018, prin­țul și-a apărat cu vorbe pompoase am­bițiosul program. „Dacă pui ștacheta jos, este ușor să sari peste ea și nimeni nu se va strădui să facă mai mult“, spunea MBS în respectivul interviu. După ce, la începutul lui 2018, a adoptat o serie de reduceri fiscale, dar și tăieri de subvenții, reacția în rețelele sociale a fost una critică.

Unii economiști spun că acest fel de reforme ar fi trebuit făcute cu mult în urmă. Un studiu al FMI arată că țările reușesc mai bine să-și reducă dependența de veniturile din petrol dacă fac reformele când prețul acestuia este mare. Altfel spus, dacă repară acoperișul atunci când vremea este frumoasă.

PRESIUNEA DEFICITELOR. După  ce pre­țul petrolului a scăzut dramatic, chiar și bogatele guverne din zona Golfului s-au trezit lovite de mari deficite bugetare. Deo­camdată, încearcă să micșoreze aceste deficite, strângând bani de pe piața inter­națională a bond-urilor. Per total, țările din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord au acumulat, din 2014 încoace, datorii externe într-un ritm mai rapid, compa­rativ cu alte piețe în curs de dezvoltare, potrivit datelor FMI.

Țările care au finan­țele publice fragili­zate sunt și cele mai vulnerabile. Anul trecut, Bahrain, țara cea mai afectată de protestele din 2011, a fost aproape să intre într-o criză a datoriei pu­blice. Guvernul de la Manama a primit un ajutor de 10 miliarde de do­lari din par­tea Arabiei Saudite.

Mai mult, războiul din Siria a devastat economiile țărilor vecine. Au avut de sufe­rit în special Iordania și Liban, două dintre cele mai îndatorate țări arabe, devenite adăpost pentru milioane de refugiați.

ȘI AMERICA LATINĂ. Exceptând războiul, multe dintre toate aceste probleme sunt comune și economiilor din America La­tină, singura regiune care, economic, stă la fel de prost ca Orientul Mijlociu. Există însă o diferență: în mai toate țările latine, când populația nu este mulțumită de starea economică, poate aduce la putere, prin ale­geri, un alt guvern. Este ceea ce s-a în­tâm­­plat cu cele mai mari trei economii sud-americane în ultimii ani, când puterea s-a mutat de la stânga la dreapta în Brazilia și în Argentina, și invers, în cazul Mexicului. Alegerile reale care să aducă schimbare sunt rare în cazul țărilor arabe, conduse autoritar de monarhi absoluți sau de lideri militari. Protestele au fost cam singura cale de a încerca să se obțină schimbarea. Există însă puține semne că liderii din Orientul Mijlociu ar fi reușit să o ofere. „Nu e doar despre economie, ci despre acoperirea unor așteptări și stingerea unor temeri“, a mai spus Samir Radwan.

 Poli de slăbiciune

Din 2011, odată cu Primăvara Arabă, FMI a fost extrem de activ în zonă − a împrumutat Egipt, Irak, Maroc și Tunisia.

• Revers. Pentru a depăși problemele, multe state arabe din Orientul Mijlociu au optat deja pentru ajutorul Fondului. Sau se gândesc să o facă. Reversul medaliei, odată început jocul alături de FMI, îl reprezintă austeritatea și reformele nepo­pulare, care pot să stârnească mânia străzii. Un risc pe care liderii arabi nu par dispuși să și-l asume.
• Deosebire. America Latină este, potrivit FMI, singura regiune care, economic, stă la fel de prost ca Orientul Mijlociu. Populațiile din statele latinoamericane au însă o supapă: alegeri reale.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Alaa Shahine; adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Jihen Laghmari.

FOTO: Guliver / Getty Images