De ce ai abandona o poziție de top într-o mare bancă din România: Cazul Ionuț Pătrăhău

Bianca Dobrescu 05/02/2019 | 16:43 Special
De ce ai abandona o poziție de top într-o mare bancă din România: Cazul Ionuț Pătrăhău

Timp de șapte ani, Ionuț Pătrăhău a fost unul dintre cei mai puternici oameni din sistemul bancar, dar asta nu i-a fost de-ajuns.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

Ce ar putea să aibă în comun viața într-o cor­­po­­ra­­ție cu apartenența la o echipă de rugby? Răs­­pun­­sul este ușor de imaginat, pentru că miza cade în ambele cazuri pe rezultat. Altfel spus, atunci când faci parte dintr-o echipă care joacă bi­­ne, chiar dacă tu abia alergi pe teren, dar colegii tăi știu ce fac și, în final, ieșiți victorioși, lu­mea va spu­­ne că ai jucat bine, spune Ionuț Pătră­hău (48 de ani). Pe de altă parte, antreprenoriatul se ase­­a­­mănă mai mult cu tenisul. „Dacă nu reușești să dai mingea îna­­poi, ești prost“, punctează acesta. Iar el o știe mai bine decât oricine, mai ales că a intrat în afaceri foarte de­­vre­me, încă din studenție, când a des­chis un bu­siness de comerț angro și dis­­tri­­buție de vinuri.

ANTREPRENORUL CORPORATIST. Suntem în 1992, în plin capitalism săl­­­­batic românesc. Ionuț Pătrăhău, pe atunci student în al doilea an la ASE, cumpără vin de la diferite cra­­me, pe care îl transportă cu camioa­­ne închiriate și îl distribuie prin res­taurantele bucureștene. E prima lui firmă, Sagitus, pe care o lichi­dează la terminarea facul­­tății. Are planuri mari și vrea să evolueze. „La vremea aceea nimic nu era un brand cunoscut, decât dacă erai secu­­rist sau comunist. Afacerea asta m-a ajutat să îmi iau casă, mașină, iar pe urmă, cu banii de acolo, am înființat o firmă de brokeraj“, își amin­­tește Pătrăhău. „Banii de acolo“, adică 200.000 de dolari, îi inves­­tește în Top Invest, o societate de valori mobiliare, pe care o fondează alături de câțiva colegi din facultate. Un business cu care Pătrăhău tra­­ver­­sea­­ză crizele din Coreea de Sud, Rusia și Brazilia, dar și cea de-a doua mineriadă, când leul se deva­­lo­­rizează cu 100% într-o zi. O afacere pe care, spune el, a fă­cut-o foarte copilărește, de vreme ce, odată vândută, nu s-a ales cu nimic. „Doar ne-am distrat și ne-am simțit bine. Eram ti­neri și nu aveam de niciunele. E greu când ești tânăr să faci o afacere și să o capita­­lizezi“, ex­­pli­­că el. Top Invest se vinde în 1999 Băncii Națio­nale a Greciei, în urma unui due diligence care du­­rează de mai bine de un an. Încheie o tran­­zac­­ție de 90.000 de dolari. „În timpul tran­­zacției, i-am anun­­țat că plec branch manager la ABN Amro Cons­­tan­­ța și am încasat numai jumătate din preț. Am fost convins mereu că a meritat“, mărtu­­risește el.

O mișcare atipică pentru un antreprenor, care îl duce la Con­stan­ța, unde face primii pași în noua sa viață de corporatist. Rămâne aici vreme de doi ani, după care se întoarce la Bucu­­rești, tot în ABN Amro, unde devine „un fel de șef de credite pe țară“. Ulterior, în 2002, i se propune un post de nerefuzat la Banca Transilvania, de vicepreședinte executiv. Șapte ani mai târziu, renunță la cor­­po­­rație și revine pe „scenă“ în rol de businessman, cu acte în regulă.

ÎNAPOI ÎN PARADIS. „Sunt multe lucruri rele în corporație. Dar sunt și multe bune, depinde în ca­­re fază a vieții ești“, mărturisește el. Se spune că între 20 și 30 de ani este bine să îți găsești ceva de făcut, fiind acea perioadă în care poți să greșești cât vrei. „Te duci în corporație, dai cu capul, te simți bine, te simți rău, te enervezi“, explică Ionuț Pătrăhău. Pe urmă, între 30 și 40 de ani, îți găsești un mentor și stai aproape de el să înveți meserie.

Ulterior, după 40 de ani, devii antreprenor, adaugă el. În opinia sa, partea cea mai proastă în cor­­po­­ra­­ție este că ești condus de politica insti­tuției. „Acolo, tu faci lucrurile în funcție de ce vrea CEO-ul, de ce vrea Consiliul de Administrație. Și, dacă banii sunt ai lor, dacă ei fac planurile, tu trebuie să execuți, fiindcă nu mergi acolo drept proprietar, ci ca executant“, mai spune Pătrăhău. Iar cât timp ești dispus să faci acest lucru și „principiile tale nu intră în conflict cu principiile lor, totul trebuie să fie în regulă“, adaugă omul de afaceri.

Corporația, crede Dana Tudor, fondatoarea companiei de training și consultanță Creative and Bright, te ajută foarte mult să îți fixezi standarde de calitate foarte înalte, să înțelegi ce înseamnă să lucrezi cu procese optimizate și rolul procedurilor. Cu toate acestea, din toată ecuația pare să lipseas­­că inovația. „Cel care trece de la corporație la antreprenoriat și fondează foarte multe businessuri cred că are un apetit pentru risc, pentru perfor­­manță, pentru a face lucrurile diferit și pentru a inova. Bineînțeles, acestea sunt genul de persoane care vor să facă diferența și care vor să iasă din mulțime“, mai spune Tudor.

În căutarea independenței de odinioară, Pătră­­hău revine în antreprenoriat în 2009, cu o compa­nie de consultanță, Virtual Management, și cu două restaurante în Cluj-Napoca, El Toro Steakhouse şi Pescador, în care a investit aproximativ 400.000 de euro. Trei ani mai târziu, este cooptat în rolul de CEO al Rețelei private de sănătate Regina Maria. „Am stat un an și i-am ajutat să se res­truc­tureze“, mărturisește antreprenorul. Aici îl cunoaște pe neurochirurgul Sergiu Stoica, cu care înființează la finele lui 2013, alături de Anca Vişan şi de Ștefan Mindea, centrul de neurochirurgie nonprofit Brain Institute, în care sala­riații sunt proprietari, însă nu pot încasa dividende. Practic, profitul obținut este investit în formarea medicilor mai tineri și în proiecte caritabile. Despre Brain Institute, Pătrăhău spune că este cea mai frumoasă afacere pe care a făcut-o vreo­dată, pentru că nu a văzut-o niciodată ca pe un business. „Alături de Sergiu și de ceilalți medici de aici, noi am văzut-o întotdeauna ca pe un caz social, pur și simplu. Am vrut să construim ceva frumos și solid pentru societatea asta din jurul nostru“, spune el, mărtu­risind că în ultimii cinci ani a trăit la Brain Institute ca într-un mic paradis, în care s-a simțit ferit de greutăți sau de oameni răi.

„Aici nu sunt oameni răi. În spital sunt numai oameni buni. Cine vine aici pleacă fericit că s-a însănătoșit și nu poate decât să devină un om bun. Nu își arată răutățile“, explică Pătrăhău, măr­­tu­risind că a moștenit din familie temerea că a doua zi nu va mai putea confirma ceea ce a confirmat ieri. „Cred că este un lucru negativ, nu mă bucur și nu mă mândresc cu asta, dar probabil că așa am ajuns de multe ori înainte, cum poate că totuși m-a și ținut pe loc“, adaugă el.

PODUL CĂTRE FINANȚARE. Dar, uitându-ne la CV-ul său, nu s-ar putea spune că ar fi bătut pasul pe loc. A sărit mereu de la o oportunitate la alta și a vrut tot timpul să se facă util. „Dacă au fost momente în care nu am produs ceva sau nu am creat ceva, m-am simțit absolut inutil și a trebuit să mă apuc imediat de ceva“. „Ionuț mi se pare un tip genial, cu o minte sclipitoare. El este genul de om care găsește întotdeauna soluții și poate anticipa în general ce se întâmplă în viitor“, îl descrie Cristea Floricel Vasile, medic neurolog la Brain Institute.

Un alt moment în care a simțit că trebuie să se apuce neapărat de ceva nou s-a concretizat în 2018, când a lansat Human Finance – o platformă digitală de finanțare pentru companiile inovatoare –, proiect în care este cofondator un alt fost director general-adjunct al BT, Andrei Dudoiu. „Amândoi eram dispuși să facem ceva. Eu oricum mi-am dorit tot timpul să fac antreprenoriat social“, spune Pătrăhău. Ideea a apărut după un an de brainstorming, iar în proiect s-au mai implicat Daniel Mateescu, fost director operațional al Total Soft, și Iulian Pădurariu, antreprenor și strateg de marketing.

Ideea era cea a unui „pod între antreprenori și finanțatori“, inclusiv sub forma unui program edu­­cațional cu sfaturi pentru bune practici, studii de caz și teste, precum și a unor analize financiare și de business aprofundate, pentru a crește la maximum șansele obținerii unei finanțări. „Dacă, până acum, din 1.000 de întâlniri se concretizau 10 finanțări, noi sperăm să ajungem la 100 de finan­țări“, explică Pă­­tră­­hău. Și, astfel, să susțină o clasă antrepre­norială care, „într-un fel sau altul, fără ca cineva să o ajute, probabil datorită sistemului nostru de edu­­ca­­ție, care a produs o școală foarte bună de infor­­ma­­tică, a crescut așa, ca Făt-Frumos, ajun­gând undeva la 5-6% din produsul intern brut (PIB). De neimaginat, pentru o industrie care nu exista acum zece ani“, adaugă el.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

După studiile în Filosofie, Bianca Dobrescu intră în presa economică. Mai întâi lucrează la ziarul Bursa, pe urmă la Business Cover, Forbes, Capital, Leaders Reunited și ulterior în cadrul ziarului Adevărul. La NewMoney acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială.