Cum vrea Marea Britanie să devină o superputere în domeniul inteligenței artificiale

Poate Marea Britanie deveni o superputere în domeniul inteligenței artificiale?! Entuziasmul premierului Rishi Sunak în acest sens este binevenit, doar că planurile lui pentru regat sunt deo­camdată insuficiente.

În 2030, Marea Britanie va avea ce sărbă­tori, dacă este să-l credem pe cuvânt pe pre­mierul său actual, Rishi Sunak – regatul va fi la acel moment „o superputere în domeniul științei și tehnologiei“.

Unul dintre obiectivele declarate ale mandatului său este ca Marea Britanie să exploa­teze oportunitățile pe care le oferă supercomputingul și inteligența artificială (AI).

Inteligența artificială generativă a stârnit efervescență în rândul specialiștilor și al investitorilor. Politicienii au început și ei să vorbească tot mai des despre AI și să-i recunoască potențialul, iar cei brita­nici sunt printre cei mai vocali.

Premierul Sunak pare destul de sigur că Marea Britanie va ști să exploateze inteligența artifi­cială și astfel va reuși să-și stimuleze productivitatea și creșterea economică, prin­­tre altele. Pe scurt, vede „potențialul extra­or­dinar al inteligenței artificiale de a îm­bunătăți viața oamenilor“.

Hotărârea și entuziasmul cu care Sunak susține inteligența artificială sunt binevenite, chiar dacă afirmațiile sale par poate prea optimiste în acest moment. Un fundament există: în trecut, guvernul britanic a fost un promotor al inovației, iar efec­tele economice nu s-au lăsat aștep­tate (vezi reformele din anii ’80, care au transformat Londra în hubul financiar al Europei).

În plus, avem deja suficiente motive să cre­dem că noua eră a inteligenței artificiale va veni la pachet cu oportunități uriașe. Prin urmare, e bine să ne facem planuri despre cum să profităm la maximum de aceste șanse. Întrebarea pe care o ridică to­tuși jurnaliștii de la The Economist este dacă țara lor chiar poate, în mod realist, să de­vină un lider în acest domeniu.

Ca răspuns, tot ei inventariază avantajele pe care Marea Britanie le-ar avea.

Ar fi faptul că găzduiește (Londra mai ales) câteva companii importante de inteligență artifi­cială – Deep Mind, a celor de la Google, ar fi un exemplu. Are universități excelente și pri­mește cu brațele deschise forța de muncă străină calificată de care companiile de inteligență artificială au nevoie.

La nivel de stat, este generată o mare cantitate de date – Serviciul Național de Sănă­tate (NHS) are poate cea mai variată gamă de înregistrări de date medicale din lume.

Iar Brexitul creează oportunitatea adop­tării unor regle­mentări flexibile, atractive, care ar putea servi ca model pentru țările de dimensiuni medii se grăbesc să urce în barca inte­li­genței artificiale. Nu sunt doar avantaje, sunt și destule probleme. Cea mai evidentă – Marea Britanie este o țară relativ mică. Hegemonia Statelor Unite în materie de tehno­lo­gie atrage după sine capitalul și forța ca­lificată, ceea ce face ca și în domeniul in­teligenței artificiale companiile americane să domine.

Direcții

Dacă Marea Britanie vrea să de­vină un lider în domeniul inteligenței artificiale, multe lucruri ar trebui să se schimbe. În primul rând, guvernul ar trebui populat cu mai mulți specialiști în domeniul unită­ți­lor de procesare grafică (GPU). Premierul Sunak poate vorbi de viitorul BritGPT, dar, pentru a ajunge acolo, guvernul său ar trebui să includă mai mulți ingineri care înțe­leg mixul de big data și calcul, care stau la baza inteligenței artificiale. Odată ce va avea know-how-ul necesar, guvernul de la Lon­dra va trebui să rezolve trei mari chestiuni.

Prima se referă la acele seturi de date pu­blice care acum nu sunt într-o stare adec­vată pentru ca dezvoltatorii de inteligență artificială să le poată exploata – datele sunt ca niște minereuri brute, e nevoie de muncă pentru a le transforma în comori străluci­toare. Și doar statul are autoritatea de a „cu­răța“ aceste seturi de date și de a începe să se gândească ce seturi noi pot fi create.

Un stoc de seturi de date… curate, actuali­zate în mod regulat, ușor de utilizat din punct de vedere tehnic și legal pentru crea­torii de algoritmi, ar atrage ingineri care do­resc să construiască noi sisteme de inte­li­gență artificială. Spre exemplu, un NHS pregătit pentru inteligența artificială ar putea deveni o adevărată bijuterie în co­roa­na economiei britanice.

În al doilea rând, Marea Britanie ar trebui să se miște repede pentru a obține un avantaj în materie de reglementare. Scopul ar tre­­bui să fie generarea unei serii pragmatice de reguli care să confere siguranță inteligenței artificiale – undeva între permisivitatea Vestului Sălbatic și labirintul reglementar la care cel mai probabil ar trebui să ne așteptăm din partea Uniunii Europene.

În cadrul unei întâlniri de luna aceasta la Casa Albă cu președintele american Joe Bi­den, premierul Sunak a anunțat că va găz­dui la toamnă un summit global privind re­glementarea inteli­genței artificiale. Acesta ar trebui să fie lo­cul și momentul în care Marea Britanie să se poziționeze ca având reguli pentru inteli­gența artificială, suficient de flexibile pentru a funcționa în diferite in­dustrii. De exemplu, stiliștii care doresc să folosească inteligența artificială pentru a alege noi coafuri nu trebuie reglementați în ace­lași mod cu creditorii ipotecari.

Criza de GPU

Ultima și cea mai spinoasă chestiune ține de modul în care dezvoltatorii de inteligență artificială pot obține capacitatea de calcul de care au nevoie pentru a antrena și rula modele mari. Există în prezent o criză glo­bală de aprovizionare în cazul unităților de procesare grafică fabricate de Nvidia, cam singurele cipuri care merită utilizate în prezent.

Guvernul ar putea să ajute prin a în­demna companiile britanice și propriile instituții să fie mult mai pregătite decât în prezent să-și trimită datele în străinătate către dezvoltatorii de inteligență artificială din țări aliate (în cazul majorității seturilor de date, îngrijorările legate de confiden­ția­li­tate și securitate sunt exagerate).

Pe de altă parte, există totuși o corelație nefericită între cât de sensibile sunt infor­mațiile și valoarea lor în crearea de modele mari – datele sensibile, care țin de aspecte ale sănătății umane sau comportamentale ori cele legate de securitatea națională, sunt cele mai utile pentru formarea noilor mo­dele. Prin urmare, e de înțeles reticența de a trimite astfel de date în străinătate.

Este motivul pentru care Marea Britanie are nevoie urgentă de mai multe clus­tere de GPU pe propriul teritoriu – mai multă capa­citate de calcul va genera bene­ficii și rezultate. Ministrul de finanțe al Marii Britanii, Jeremy Hunt, a vorbit recent despre o in­ves­tiție de 1,1 miliarde de dolari pentru con­struirea unui supercomputer bri­tanic la Edinburgh, în Scoția.

La cât de dinamic este domeniul inteli­genței artificiale, există riscul ca proiectul din Edinburgh să devină o cheltuială inutilă. Amazon cheltuie în jur de 25 de miliarde de dolari pe an pentru capacitățile de calcul. Contribuabilii britanici nu pot ține pasul cu sectorul privat și nici nu ar trebui să încerce. În schimb, guvernul de la Londra ar trebui să facă tot posibilul pentru a con­vinge companiile să investească în acele clustere de GPU pe teritoriul britanic.

Un aspect important ar fi și cel legat de furnizarea de energie electrică verde și ieftină. Pentru antrenarea modelelor sunt ne­cesare cantități uriașe de electricitate. Dacă Marea Britanie nu va putea asigura o aprovizionare ieftină cu energie electrică, nu va avea cum să fie atractivă pentru în­fiin­țarea de centre mari pentru construirea de GPU. Mai mult, lista lungă de așteptare pentru conexiunea la rețeaua electrică este un obstacol pentru toți potențialii investitori din întreaga economie britanică, mai re­­marcă The Economist.

Alte măsuri ar putea include utilizarea fon­durilor publice pentru dezvoltarea unui software de tip open-source care să-i ajute pe producătorii de cipuri să se scuture de monopolul pe care Nvidia îl deține acum în piața inteligenței artificiale. Avantajul com­paniei Nvidia vine de la software-ul inteligent care facilitează antrenarea modelelor pe GPU-urile sale.

Producătorii de cipuri ri­vali nu dispun de un software echivalent și sunt practic excluși de pe această piață. Cu un software mai bun, cipurile lor ar pu­tea concura cu cele produse de Nvidia și ar putea rezolva criza de aprovizionare care afec­tează dezvoltatorii de inteligență artifi­cială din întreaga lume. Și asta poate fi o ambiție demnă pentru o țară care aspiră la mă­reție globală în materie de inteligență artificială.

Pe repede înainte

Progresul rapid din ultimii doi ani a fost posibil grație seturilor gigantice de date disponibile.

• AVANSUL. Ultimii doi ani, când o serie de factori s-au unit într-un mod aproape ideal, ne-au adus programe spectaculoase precum ChatGPT. OpenAI, Google, Meta, dar și alți concurenți mai mici s-au perfecționat incredi­bil de mult în doar câteva luni și vor fi și mai buni până la sfârșitul anului 2023 cu chat­boturi și alte soluții de inteligență artificială generativă.
• DE CE ACUM? Mai mulți factori au contribuit la îmbunătățirea accelerată a softurilor de inteligență artificială generativă în ultimul an – modelarea matematică mai bună, putere de calcul mai mare, procesoare mai puternice, seturi de date complete și de înaltă calitate. Avansul inteligenței artificiale s-a datorat modelului denumit Transformers, care permite atât procesarea rapidă a unor blocuri gigantice de limbaj, cât și testarea rezultatelor.
• CHEIA GPU. Miliarde de dolari au fost investite în unitățile de procesare grafică, GPU, care pot procesa foarte multe operațiuni simultan, condiție esențială pentru „antrenarea“ și optimizarea unui set gigantic de date. Compania Nvidia a ajuns să valoreze peste 1.000 de miliarde de dolari.

Acest articol a apărut în numărul 167 al revistei NewMoney

FOTO: Getty