Cum reușesc doi ardeleni să câștige premii internaționale cu mai multe sortimente de palincă făcute la Sfântu Gheorghe

Rușii se laudă cu votca, nemții, cu be­rea, grecii, cu ouzo, iar francezii, cu vinul. Românii pun la loc de cinste pa­linca, ale cărei origini le împart cu slovacii și cu ungurii, iar cea mai bună me­todă pentru a desluși secretele țuicii dublu distilate rămâne o scurtă vizită în Ardeal. 

Acest articol a apărut în numărul 69 (8 – 21 iulie 2019) al revistei NewMoney 

Tibor Berszány, proprietar al restaurantului Pivnița din Sfântu Gheorghe (județul Covasna), îl roagă pe ospătar să vină cu un platou cu mai multe pahare de palincă. În fața noastră, apar mai multe nuanțe de galben și portocaliu, transformate apoi de papilele gustative în arome de prune, pere, gutui, struguri și chiar de zmeură. După degustare, vedem și eticheta – pa­linca Sanct Georgius, un produs local cunoscut atât în zona Ardealului, dar și în Austria, Ungaria, Serbia sau Slovacia, de unde a adunat în ultimii șase ani peste 100 de medalii. „Pălinca este produsă de doi antreprenori din Sfântu Gheorghe, care au o distilerie autorizată“, ne spune zâmbind Berszány. Ne propune să-i cu­noaștem.

La marginea orașului, în curtea unei fa­brici de tâmplărie de aluminiu și PVC, se află o hală de câteva sute de metri pătrați care adăpostește o linie de sortare a fructelor și o alta de distilare a palincii. Utilajele din camera de distilare îți dau impresia că te afli într-o încăpere cu instrumente muzicale. Sunt curate, strălucitoare și elegante.

HOBBY PE PIERDERE. Gazde ne sunt Imre Füstös (50 de ani) și Tibor Dezso (52 de ani), doi antreprenori locali cu afaceri în termopane, respectiv comerț cu pantofi. Ambii au însă același hobby – pa­linca. „În plin sezon de distilare, 90% din timp îl petrecem în fabrică“, spune Dezso, dând de înțeles că în acea perioadă își cam neglijează businessurile de bază.

De altfel, pasiunea lor pentru distilarea palincii merge atât de departe, încât sunt dis­puși să funcționeze în pierdere. Și fac asta din 2012, de când au început produc­ția. Însă lucrurile nu sunt chiar așa de ne­gre pe cât par. „Pierderea nu vine din acti­vitatea curentă, vine din amortizare“, ne lă­murește Imre Füstös. Mai clar, activitatea curentă este susținută de vânzări, însă fondurile pentru acoperirea cheltuie­lilor făcute pentru utilaje nu se strâng din producția anuală.

Povestea mărcii Sanct Georgius a înce­put în 2011, când Füstös și Deszo au decis să fabrice propria palincă. „Eram cu Imre la un pahar bun de vin și i-am spus să ne apucăm de treabă și să facem pălinca noastră“, povestește Tibor Dezso, adău­gând că au decis să pornească afacerea după ce au văzut că se produce și alt fel de pălincă decât cea tradițională.

Inițial, palinca de Sfântu Gheorghe s-a nu­mit Potio Nobilis, la fel ca firma care o pro­duce, iar în urmă cu doi ani a avut loc un rebranding. „Mulți nu prea făceau asocierea cu limba latină și am decis să-i spunem Sanct Georgius, pentru a o asocia mai mult de numele orașului“, explică Füstös.

Investiția în producția de palincă a fost de circa 300.000 de euro, din care 200.000 de euro a fost alocați achiziției utilajelor, iar restul de 100.000 de euro a costat materia primă pentru asigurarea stocului de fructe pentru producție. Cel mai specta­culos utilaj este cazanul de distilare, produs de compania germană Kothe, care la acea vreme era vârful tehnologiei în domeniu, cu o capacitate de monitorizare com­puterizată a întregii activități, lucru care simplifica mult producția.

Din 2013 încoace, compania Potio Nobilis a avut cifre de afaceri cuprinse între circa 70.000 de euro și puțin peste 160.000 de euro, potrivit datelor oficiale existente pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, cu pierderi totale în 2017 și 2018 mai mari de aproape 3,5 ori decât profitul realizat în primii patru ani de activitate.

Exportul ar putea fi o soluție pentru a ieși din zona pierderilor, însă Füstös și Dezso preferă pe moment să își consolideze prezența pe piața locală. Dar lucrurile nu sunt simple nici aici, cât timp cifra de afaceri destul de mică nu le permite să aibă bugete de marketing care să le crească vizibilitatea în piață. Pe de altă parte, nu pot nici să crească prea mult producția, pentru că, din cauza costurilor suplimentare implicate, nu ar mai putea să păstreze calitatea produsului.

Războiul palincilor. În lipsa unui buget dedicat de promovare, încă din pri­mul an de producție, Füstös și Dezso au în­ceput să-și prezinte sortimentele de pa­lincă la diferite concursuri internaționale. Și au reușit să obțină un premiu încă de la prima prezență, la un concurs din Ungaria. Suficient cât să prindă curaj și să își diversifice portofoliul de sortimente. În prezent, cei doi produc nu mai puțin de 16 sortimente de palincă clasică, alte 8 de palincă maturată pe pat de fructe și 3 tipuri de lichioruri de fructe.

Cei doi antreprenori au strâns între timp peste 100 de medalii de aur, argint sau bronz și spun că nu sunt interesați de concursurile locale, preferând competi­țiile din Austria, Ungaria, Serbia ori Slovacia. „Nu e concurs acolo unde se întâlnesc două sate cu zece pălinci și le gustă între ei“, spune Imre Füstös, precizând că la concursurile internaționale intră în com­petiție circa 300 de sortimente de pa­lincă produse de distilerii autorizate.

Înainte să înceapă distilarea, Füstös și Dezso s-au înscris la o școală de degus­tă­tori de palincă autorizați. „Am absolvit și am repetat cursurile încă vreo trei ani la rând, apoi am început să jurizăm în afara țării“, spune Tibor Dezso, recunoscând că experiența de jurați la concursurile in­ter­naționale i-a ajutat să-și rafineze nu doar propriile gusturi, ci și tehnica de dis­tilare folosită ulterior.

Astfel au învățat, de exemplu, că o pa­lincă de calitate nu se poate obține din fructe căzute din pom. În consecință, au de­cis să cumpere fructe sănătoase, la lă­diță. Calitatea superioară a însemnat automat și o creștere a bugetelor pentru achi­ziții de materie primă, mai ales că o bună parte din fructele folosite de cei doi provine din Ungaria sau Bulgaria, fiind pre­­ferate produse de o calitate superioară.

În comparație cu palincile produse în mod tradițional la nivel local, sortimentele celor doi antreprenori pot fi considerate foarte scumpe, însă, chiar și așa, se află la jumătate de preț față de cele produse în condiții similare în afara țării. Concret, dacă o palincă clasică „de creangă“ făcută la cazanul din curte se vinde cu aproxima­tiv 30-35 de lei/litru, o jumătate de litru pro­dus de ei pornește de la 98 de lei și poate depăși 200 de lei.

Momentul 1991. Întâmplarea a făcut ca Füstös și Dezso să intre în afaceri în ace­lași an, în 1991. Imre Füstös a început bu­si­nessul cu o companie de calculatoare și cu o tipografie – Deico, acum, una dintre cele mai cunoscute din Ardeal –, pe care o gestiona alături de fratele său. Ulterior, a renunțat la cele două afaceri, pentru ca în 1998 să pună bazele companiei Aluco, specializată în producția de termopane din aluminiu și PVC.

La început, firma nu a avut cine știe ce producție, pentru că Füstös se orientase către produsele premium, prea puțin cunoscute în România acelei perioade. „La început, am vândut patru uși de intrare și am făcut ferestre pentru casele pe care ni le construiam pentru noi“, povestește Füstös.

A înțeles atunci că trebuie să-și schimbe strategia și să ofere și produse din alte categorii de prețuri, astfel încât potențialii clienți să aibă un termen de comparație. Strategia a funcționat, iar afacerea lui Imre Füstös a ajuns anul trecut la 2,2 mili­oane de euro, cu un profit de peste 270.000 de euro. Acum vinde termopane atât în România, cât și pe piețele din Germania, Austria sau Ungaria.

În ceea ce-l privește pe Tibor Dezso, acesta a intrat în antreprenoriat alături de doi parteneri. „Am început cu importuri de mașini rulate din Austria“, povestește acesta. În 1993, a decis însă că e timpul să pornească o afacere pe cont propriu și a optat pentru comerțul cu pantofi. Are acum trei magazine – două magazine în Sfântu Gheorghe și unul la Miercurea Ciuc –, care au generat, anul trecut, o cifră de afaceri de aproximativ 785.000 de euro și un profit de peste 93.000 de euro.

Aceste businessuri le ocupă celor doi antreprenori mai mult de jumătate din an. De la sfârșitul lui iunie și până în noiem­brie, Füstös și Dezso se dedică distileriei. Sunt conștienți că aceasta le-a înghițit destui bani până acum, dar mărturisesc că vor să continue și spun că, după cum merg acum lucrurile, sunt mulțumiți că mă­car nu vor mai fi nevoiți să vină cu bani de acasă.

Material documentat la Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney