Cum au fost pregătite zborurile în spațiu ale lui Richard Branson și Jeff Bezos. Ce pregătește Elon Musk

Elon Musk, Jeff Bezos și Richard Branson coche­tează tustrei de ceva ani cu ieșirea în spațiul cosmic și bagă mulți bani pentru a-și realiza visul. Așa au apărut două dintre cele mai cunoscute exerciții private din noul domeniu spațial – SpaceX și Blue Origin.

„Va fi ceva spiritual, ceva care te face să te simți umil“, cam așa își ispitea Virgin Galactic clienții pentru câteva minute în spațiu în 2004. Compania lui Ri­chard Branson susținea că în cinci ani va duce în spa­țiu peste 3.000 de pasageri într-o călătorie care le va schimba viața.

Pe 11 iulie a.c., Virgin Galactic a făcut, în sfârșit, ceva în sensul acelei promisiuni. Racheta VSS Unity a fost propulsată la o distanță de 85 de kilometri de su­prafața Pământului (distanță pe care SUA o consi­deră limita spațiului cosmic). Apoi, timp de patru minute, pasagerii aflați în stare de imponderabilitate deja, printre ei și Branson, au putut admira curbura planetei albastre înconjurată de întunericul cosmosului, înainte să revină la aerodromul din New Mexico.

„Sincer, nimic nu te-ar putea pregăti pentru prive­liș­tea pe care ți-o oferă spațiul. Scopul misiunii a fost să transformăm în realitate, pentru nepoții mei și ai voștri, visul călătoriei în spațiu“, declara Branson, citat de presa internațională.

Nu se știe însă dacă, acolo sus, Richard Branson, cunoscut ca nefiind foarte umil, s-a simțit astfel, co­men­tează ironic revista britanică The Economist. Știm doar că, la aterizare, a etichetat experiența drept „ma­gică“. Și chiar dacă s-a simțit un pic umil, a jubilat că a reușit să-i ia fața lui Jeff Bezos, fondatorul grupului Amazon, un alt miliardar (mult mai bogat decât Branson, ține să comenteze The Economist) care s-a înscris în cursa pentru spațiu.

Pe 20 iulie, Bezos a zburat cu succes în New She­pard, rachetă reutilizabilă, construită chiar de compania sa, Blue Origin. Dacă Elon Musk este pasionat de planeta Marte – îi place să facă totul mai mare și mai bine și speră să trimită oameni pe Marte până în 2036 –, Bezos pare mai atașat de Lună și de locuri mult mai apropiate de Terra (și-a prezentat deja un prim prototip de modul lunar). New Shepard a fost gândită ca precursor al navelor capabile să ajungă cu succes pe suprafața Lunii, dar tot New Shepard va putea duce în spațiu turiști foarte bogați.

De altfel, cei bogați formează cel mai entuziast grup al celor care cred că, în sfârșit, a sosit și momentul turismului spațial. Sunt deja câțiva care au și plătit pentru a zbura în cadrul programului spațial guverna­mental. Virgin Galactic și Blue Origin, însă, și-au con­s­truit propriile vehicule și au atras clienți pe care să-i ducă dincolo de orbita Pământului. „Pentru pri­ma dată, există companii bine finanțate, mari, care-și de­dică activitatea dezvoltării turismului spa­țial“, spune Matthew Weinzierl, profesor la Harvard Business School.

Bani printre stele

Turismul suborbital face parte dintr-o economie spațială mai largă, care a explo­dat în ultimul de­ceniu grație progresului tehnologiei sateliților și rache­te­lor. Antreprenorii și finan­țiștii au inva­dat prac­tic o zonă de activitate care era până la ei apanajul gu­ver­ne­lor.

În 2020, investitorii au direc­ționat peste 28 de miliarde de do­lari în afaceri spa­țiale, în speranța că vor con­cura succesul obținut de SpaceX, compania lui Elon Musk care a reușit să scadă dramatic costurile unei lansări orbi­tale cu aju­torul ingenioaselor sale rachete reutilizabile (azi SpaceX este evaluată la 74 de miliarde de dolari).

Analiștii bancari văd mulți-mulți bani printre stele. Reprezentanții băncii americane de investiții Morgan Stanley, de pildă, preconi­zează că în­treaga economie spa­țială va genera venituri de circa 1.000 de miliarde de dolari până în 2040, de la 350 de miliarde de dolari, nivelul actual. Iar cei ai băncii elvețiene UBS proiec­tează un nivel de 800 de miliarde de do­lari până la finele acestei decade.

Turismul spațial va aduce o con­tribuție majoră în general so­cietății umane dacă va reuși să con­ducă la înlocuirea aviației pe distanțe lungi cu călătoriile supersonice. Ceea ce rămâne, totuși, destul de pu­țin probabil. Deocamdată, Blue Origin și Virgin Galactic pot oferi scurte zboruri suborbitale. Ri­chard Branson a zburat ușor sub linia Kármán, care marchează dis­tanța de aproape 100 de kilometri deasupra suprafeței terestre și unde aerul este deja prea rarefiat să poată susține zborul fără propulsie.

Concurența dintre Musk, Bezos și Branson

În aprilie, compania SpaceX a lui Musk câștiga un contract în valoare de 2,9 miliarde de dolari din partea NASA pentru a construi un lander lunar, luând fața rivalei Blue Origin. Așa­dar, nu este doar o competiție despre care companie de rachete este mai bună, ci și de un război de ima­gine care la sfârșitul zilei să ducă la câștigarea unor contracte mai mari cu NASA.

Dincolo de motivele comerciale, rămân visul din co­pilărie și zelul de a depăși noi frontiere – cel anunțat deja, acela de a construi rachete care să ducă oameni pe Lună. Musk și-a mai anunțat un obiectiv gigantic – să fie vârful de lance al colonizării planetei Marte.

O competiție ne­ofi­­cială, dar reală, în care Musk a reușit o primă victorie anul trecut, fiind primul care a lansat oameni în spa­țiu la bordul navetei Crew Dra­gon propulsate de ra­che­ta Falcon 9. El însuși încă nu a ajuns însă în spațiu, astfel că anul acesta a fost momentul unei victorii de eta­pă pen­tru Bezos și Branson.

New Shepard, ra­cheta cu care a ajuns Bezos în spa­țiu, este suficient de pu­ter­nică să ducă la bun sfâr­șit călătoria. New Glenn (bo­te­zată astfel după pri­mul american care a ajuns pe orbita Pământului, John Glenn) este încă în dezvoltare, iar primul zbor fără oameni la bord este programat pentru finalul anu­lui viitor.

Pe 20 iulie, Jeff Bezos și-a împlinit și el visul de a ajunge în spa­țiul cosmic – capsula rachetei New Shepard, reutilizabilă, s-a lan­sat din Texas în jurul orei 16.10. În mai puțin de trei minute a atins peste 3.500 de kilometri pe oră și a de­pășit rapid bariera de 100 de kilometri altitudine.

Tot zborul a durat 11 minute pen­tru cei din capsulă – Bezos, îm­preună cu fratele său, Mark, cu Wally Funk (82 de ani) și cu un tâ­năr olandez ce are un tată foarte bogat. Wally Funk, aviatoare de legendă, a devenit cea mai bătrână persoană care ajunge în spațiu, la 82 de ani.

O viziune

În vara lui 2019, Bezos își pre­zenta viziunea privind oamenii și spațiul cosmic – în viitor, oamenii vor întemeia multe colonii în spa­țiu, „dar noi, în prezent, trebuie să începem construcția drumului că­tre spațiu“, declara miliardarul american.

Turismul suborbital nu este principalul scop al com­paniei Blue Origin. Aceasta se concen­trează pe dezvoltarea New Glenn, racheta capabilă să lanseze sateliți, și pe vânzarea de mo­toare de rachete avansate altor companii. În al treilea rând, Blue Origin caută să câștige contracte cu NASA pentru un sistem capabil să ducă oameni pe Lună.

Compania lui Bezos, cu cei 4.000 de angajați deja, are în plan și construirea unei rachete și mai mari de­cât New Glenn – se va numi New Armstrong. Deo­cam­dată, despre aceasta din urmă există puține in­formații. S-a speculat că se dorește a fi capabilă să ducă echipaj uman pe Lună sau chiar mai departe, spre Marte. Sigur nu mai devreme de 2025.

Aceste rachete foarte mari nu doar că sunt greu de dezvoltat, dar riscul de explozie este mai mare, fiindcă duc extrem de mult combustibil. În plus, efortul financiar este uriaș și el – câteva miliarde de dolari pe care Bezos trebuie să fie dispus să-i investească. Prin urmare, scopul nu e nicidecum să le ofere servicii de senzații tari clienților cu bani. Pe termen lung, Bezos vede Blue Origin drept piatra de temelie a dez­voltării unei noi economii spațiale de proporții.

Nu înseamnă că nu va continua să ducă pe orbită clienți doritori de o distracție altfel. La fel, chiar dacă motorul afacerii SpaceX nu este turismul, compania lui Musk a început să facă ceva bani și din acest servi­ciu secundar. Astăzi, capsulele Crew Dragon folosite pentru transportul astronauților pe Stația Spațială Internațională (SSI) devin disponibile și pentru civilii care plătesc să ajungă în spațiu.

Mai exact, compania Axiom Space a semnat un acord cu NASA, prin care să trimită anul viitor primul turist spațial pe SSI. Înainte de asta, va avea loc misiu­nea Inspiration4, plătită de antreprenorul Jared Isaacman – Jared împreună cu alți trei tovarăși ai săi vor ajunge pe orbită la bordul unei capsule Crew Dragon fără să viziteze SSI.

Chiar și zborurile suborbitale sunt atractive, se pare. Aproape 7.600 de oameni au licitat pentru a-l însoți pe Bezos în zborul său din 20 iulie. Câștigătorul ano­nim a scos din buzunar 28 de milioane de dolari. Po­tri­vit unui sondaj realizat de banca de investiții Cowen, două din cinci persoane cu o avere de peste 5 mili­oane de dolari ar da 250.000 de dolari (prețul unui bilet cu Virgin Galactic) pentru un zbor în spațiu. Dat fiind că avem circa două milioane de bogați în acest interval, potrivit cifrelor firmei de consultanță Capgemini, înseamnă că vorbim de o piață decentă ca di­mensiuni.

Virgin Galactic susține că are o listă de așteptare de câteva sute de doritori, printre ei, și Elon Musk. Cu ac­tualul tarif al unui bilet, afacerea poate deveni pro­fitabilă rapid din momentul în care volumul zborurilor regulate începe să amortizeze costurile de dezvoltare a rachetelor.

Chamath Palihapitiya, președintele Virgin Galatic și investitor de risc, speră ca marjele profitului operațio­nal în industrie să fie comparabile cu cele ale unei companii de software.

Turism spațial și nu prea

În ciuda entuziaștilor, este puțin probabil ca turismul spațial să fie o com­ponentă consistentă a businessului spațial sau a industriei turismului în general, cel puțin nu în următorii 10-20 de ani. Noile tehnologii și un volum susținut de călătorii ar putea reduce costurile, dar cât de rapid și cât de mult nu știe nimeni, este de părere Douglas Harned, managing director al firmei de brokeraj Sanford C. Bernstein.

Recent, Morgan Stanley a redus pro­iecția anuală de venituri a companiei Virgin Galactic până în 2030 de la 1,8 miliarde de dolari la 1,3 miliarde de dolari, mai puțin de jumătate din veniturile compa­niei aeriene Virgin Atlantic înainte de pandemie. În plus, neavând destinații primitoare pentru turiști (capacitatea Stației Spațiale Internaționale este extrem de limitată), turismul orbital, extrem de scump încă, nu are cum să devină un centru de venituri importante. Implicit, investitorii nu se dau peste cap să intre în acest tip de business.

Mai multe startupuri din acest nou sector – Rocketplane, Armadillo Aerospace și XCOR Aerospace – au re­nunțat deja pe drum. Anul acesta, ARK Invest, fondul de investiții dedicat sectorului spațial, și-a vândut pa­chetul de acțiuni deținut în Virgin Galactic, care a ieșit pe piața de capital în 2019. Iar în ultimele luni, atât Richard Branson, cât și Chamath Palihapitiya și-au vândut o mare parte din acțiuni pentru a face rost de cash (traderii de pe forumul WallStreetBets Reddit vorbesc de o operațiune de vânzare în lipsă în acest caz, un ins­tru­ment foarte util care poate fi utilizat în diverse stra­tegii de investiții).

Riscul major

O altă provocare și cea mai mare in­certitudine totodată este legată de siguranță. Istoria ne arată că un dezastru, mai ales într-o industrie aflată într-o fază incipientă de dezvoltare, poate anula progresele făcute și descuraja profund cererea.

În 1986, NASA își suspenda programul de a trimite civili nepregătiți pe orbită după ce un profesor și-a pier­dut viața alături de echipajul navetei Challenger. A fost nevoie să treacă nu mai puțin de 15 ani până când un civil să mai facă o astfel de curajoasă călă­torie (la bordul unei rachete rusești de data asta).

E adevărat că acest risc este mai mic în cazul misiu­nilor suborbitale, care solicită mai puțin sistemele care mențin viața la bord, explică Jonathan McDowell, astrofizician în cadrul Universității Harvard. Oricum, Congresul american a instituit legal o perioadă de pre­gătire pentru zborurile comerciale încă din 2004, lă­sând companiile private să-și stabilească propriile stan­darde medicale și de siguranță, atât timp cât clienții sunt avertizați cu privire la riscuri. Faptul că sunt mai sigure decât zborurile orbitale nu le face sigure 100%, mai spune McDowell.

Chiar și fără niciun incident, problemele pot apărea când perioada de pregătire expiră în 2023. Reglementarea în materie de design, construcție și operare a zbo­rurilor spațiale comerciale cu oameni la bord ar pu­tea însemna că industria nu mai are libertatea de a avea noi abordări în direcția îmbunătățirii siguranței, atrage atenția Karina Drees, președintele grupului sindical Federația Zborurilor Spațiale Comerciale.

Ceea ce înseamnă că frustrările generate de perpetuele amânări ale lansărilor – tot mai dese și mult mai lungi de câteva ore – fac ca turismul spațial să rămână în zona de hobby pentru o mână de superbogați cu ape­tit pentru distracții curajoase și cu mult timp la dis­poziție. Așadar, departe, deocamdată, să aibă un pu­blic de masă, concluzionează The Economist.

Cu ochii pe stele

Jeff Bezos a decis să zboare în spațiu pe 20 iulie, când s-au împlinit 52 de ani de când omul a pășit pe Lună.

• Primul. 17 ani au durat pregătirile pentru cursa din 11 iulie a lui Richard Branson, pentru care a investit 16 ani din viață și peste un miliard de dolari. Branson a ajuns pe bicicletă la aerodromul din New Mexico.
• Fascinație. Jeff Bezos a povestit că este fascinat de spațiu de la 5 ani, când a urmărit cu părinții săi prima aselenizare, în 1969. Iar la discursul de absolvire a liceului a vorbit despre momentul în care mili­oane de oameni vor locui pe alte planete.
• Detalii. Musk susține de fiecare dată dife­rența dintre orbită și spațiu – pentru a ajunge în spațiu ai nevoie de o viteză de 3 ori peste cea a sunetului, iar pentru a ajunge pe orbită – de o viteză de 30 de ori mai mare decât cea a sunetului pentru ca acce­lerația navei să contrabalanseze forța gravitațională.