Cum arată piața energiei din România în condițiile în care legislația în domeniu se schimbă des, iar prețurile sunt mari și imprevizibile

Mihai Nicuț 11/10/2022 | 10:13 Energie
Cum arată piața energiei din România în condițiile în care legislația în domeniu se schimbă des, iar prețurile sunt mari și imprevizibile

Legislația din energie se schimbă des, pre­țurile sunt mari și imprevizibile, energia se găsește rar în piețe, consumatorii industriali nu mai pot avea nicio predictibili­tate a costurilor. „Este un haos de nedescris“, consideră Theodor Livinschi (31 de ani), antreprenor venit din piața de fur­ni­zare care deține o firmă de consultanță pentru consumatorii industriali de energie și fondator al unei asociații care deja reprezintă o treime din consumul non-casnic de energie electrică din România.

NewMoney: Theodor, de unde trecerea din zona de furnizare în cea de consultanță a consumatorilor industriali în ceea ce privește achiziția energiei? Mai exact, cu ce se ocupă compania ta, partnerg-i?

Theodor Livinschi: Voi fi sincer și voi spune că nu am plănuit această trecere. Într-adevăr, nevoia consumatorilor industriali de consultanță adaptată local în achi­ziția furnizării energiei electrice și a gazelor naturale o identificasem de mult, din peri­oa­da în care eram pe partea de masă a vân­ză­torului, în tabăra furnizorilor de energie. Totuși, fondarea companiei a fost determi­nată de exitul oarecum neprevăzut de la ulti­mul angajator. Suntem prima companie românească activă specializată în consulta­rea completă și reprezentarea consumatorilor industriali în achiziția energiei și gestionarea costurilor cu furnizarea celor două tipuri de energie, electricitate și gaze naturale. Oferim servicii de market intelligence, de evaluare și corelare continuă a costurilor cu piața, de achiziție efectivă de la A la Z a furnizării energiei, de gestionare a contractelor și chiar de activare directă a consumatorilor pe piața angro.

În 2021 a apărut ACCER – Aso­ciația Com­pa­niilor Consumatoare de Energie din România, al cărei fondator și vicepre­șe­dinte ești. Ce este această nouă aso­­ciație, pe cine repre­zintă și de ce ai în­fiin­țat-o?

– ACCER a fost înființată – într-adevăr – la ini­țiativa mea, deoarece am considerat că networkingul meu din zona de consumatori poate coagula o formă de reprezentare co­mună a intereselor cât mai multor companii consumatoare de energie, pe care o con­si­deram și o consider esențială. Țin să men­ționez însă că, de la bun început, ACCER a fost gândită ca o asociație deschisă, în care membrii noi sunt mereu bineveniți.

Totuși, apariția asociației i-a avut ca membri fondatori, pe lângă compania mea, pe Messer și Vrancart, care astăzi dau pre­șe­dintele și al doilea vicepreședinte. Pe această cale, vreau să le mulțumesc din nou pentru încrederea și disponibilitatea de a pune împreună bazele asociației. Chiar cred că astăzi proiectul a devenit cu adevă­rat relevant, deoarece reprezentăm o treime din consumul național non-casnic. Nu ratez ocazia de a-i aminti și pe ceilalți membri aso­ciați din ACCER, în ordinea aderării: Pirelli, NIMET, Hoeganaes, Azomureș (cel mai mare consumator de gaze naturale din România), TMK, EDS (nu furnizorul de ener­gie, ci compania din industria tipografică), Schaeffler, Chimcomplex, Linde Gaz, Expur, NTN-SNR și Egger.

„Nu ai de unde să cumperi“

– Cum ai caracteriza acum, în puține cuvinte, piața de energie din România și, în și mai pu­ține, pe cea din Europa?

– Este un haos de nedescris. Încerc totuși să îl definesc „cu liniuțe“: prețurile au explodat, valorile limitate ale acestora nu sunt transparente, nu ai de unde să cumperi, ni­meni nu ofertează… În Europa, consumatorii au fost mai pregătiți, cei din România au fost amăgiți cu versiunea inițială a OUG 27 și cu tot felul de angajamente publice, unele contradictorii, de menținere a condițiilor până la 31.03.2022. Dacă nu le-am fi spus că suntem aproape siguri că se va modifica pe parcurs…

– Desigur, prețul mare e principala problemă a companiilor din România. Cât de grav e?

– Așa este, însă lipsa de vizibilitate asupra costurilor este o problemă poate la fel de mare. Și nu mă refer aici la predictibilitate pe termen lung, pentru că aceasta nu exista nici înainte. Fac referire la vizibilitate de una-două luni și chiar la imposibilitatea de a cunoaște costurile la care un consumator produce la un anumit moment. Aceasta este situația clienților aflați în furnizarea de ultimă instanță, dar și a celor cu prețul li­mitat prin formulă pornind de la prețul mediu de achiziție al furnizorului. Pe lângă ser­viciile obișnuite, ne străduim în această perioadă să găsim soluții pentru evitarea in­trării partenerilor în FUI (furnizor de ul­timă instanță, n.r.) și să identificăm eventuale cantități, alocate astăzi din trading în furnizare, cu prețuri fixe. Deși nu sunt deloc confortabil cu măsurile actuale, au apărut totuși cantități – limitate, într-adevăr – și la pre­țuri care se apropie de 1.500 de lei/MWh.

– Există risc de închidere a unor întregi sectoare din România din cauza acestor prețuri? Cum vezi și situația din Europa?

– Cu siguranță există acest risc, dar depinde de la industrie la industrie. Nu sunt în măsură să mă pronunț, deoarece nu cunosc în detaliu, per industrie, agilitatea de tran­sfer a costurilor în prețurile de vânzare sau de producție sau anumite aspecte comerciale specifice fiecărui sector. Totuși, alte țări din Europa sunt avantajate de exis­tența contractelor pe termen lung și nu mă refer la foarte lung, ci la 3-5 ani. Unii consu­matori din unele țări euro­pene beneficiază astăzi de prețuri avantajoase negociate în anii trecuți, care poate sunt valabile până în 2025, ca exemplu. Și, în plus, în multe țări, încetarea anticipată a unui contract nu este la îndemână, precum la noi. Dar dacă OUG tot amintește de contractarea pe termen lung, facem și noi un pas independent și vom anunța public în curând aducerea în România a celei mai mari platforme de facilitare a PPA-urilor (purchase power agreement – contracte bilaterale directe de achi­ziție a energiei, n.r.) la nivel mondial, care sper să contribuie la dinamizarea acestui tip de contracte, ofe­rind astfel soluții pe termen lung și sustenabile consumatorilor.

Se tot spune că Putin este de vină pentru ac­­tuala criză din energie. Așa este?

– Prețurile au început să crească dinainte de inițierea conflictului din Ucraina. Este într-adevăr regretabil că Europa și-a pus aproape „toate gazele într-un același coș“, cel rusesc. Cred și că planurile accelerate și prea ambițioase de decarbonare și de tran­ziție energetică au avut un rol important în trendul ascendent al prețurilor.

„I-a lovit în creștetul capului“

– Au fost multe schimbări legislative prin care mai întâi s-au compensat facturi pentru anumite categorii de companii, apoi s-au plafonat prețuri pentru toți, apoi s-au ri­di­cat plafoanele de preț pentru majoritatea și acum se discută din nou despre reintroduce­rea lor pentru unii. Cum vezi ultimele schim­bări și ce crezi tu că ar trebui făcut?

– La cum arată lucrurile astăzi, aș fi preferat să nu se fi adoptat nicio măsură, eventual doar în cazurile clienților casnici în dificultate. Consider că este necesară abrogarea actualei ordonanțe și aprobarea uneia care să țină cont de poziția favorabilă a Româ­niei în ceea ce privește gradul de indepen­dență energetică și acționariatul majoritar de stat din sfera producătorilor de energie. Mai mult, este absolut necesară consulta­rea timpurie, deoarece sunt companii care „s-au culcat“ oarecum liniștite în seara de 1 septembrie, iar dimineața de 2 septembrie i-a lovit în creștetul capului (la 1 septembrie a intrat în vigoare noua OUG 119, care a ri­dicat plafonul de preț pentru marea parte a consumatorilor industriali, n.r.).

– România și-a ajutat companiile mai mult sau mai puțin decât alte state?

– Cred că România a acționat rapid și acest aspect este lăudabil. Totuși, modul în care au fost implementate măsurile a determinat deteriorarea puternică a competitivității din piață și a pus și pune în pericol real func­ționarea pieței și contractarea efectivă prin opțiuni realiste a furnizării energiei de către consumatori. România trebuie să-și propună mai mult decât UE cere sau re­co­mandă, pentru a compensa alte de­ficiențe, care diminuează atractivitatea României ca mediu investițional.

Inginer energetician

Theodor Livinschi are 31 de ani, este inginer energetician, absolvent al Universității Poli­tehnica din București.

  • EXPERIENȚĂ ÎN M&A. A intrat în piața de energie acum opt ani, timp în care a activat la Repower, Enel și MET și a participat la două mari pro­iecte de achiziții și fuziuni (M&A) din zona fur­nizării – prelua­rea businessurilor locale ale Repower și RWE de către MET.
  • POZIȚII ACTUALE. ­­De doi ani a intrat în zona de consultanță pe energie și este directorul general al companiei partnerg-i (calitate în care a dorit să specifice că a acordat acest interviu) și vicepreședinte al Asociației Companiilor Consumatoare de Energie din România (ACCER), unde este și membru fondator.