Cum a schimbat pandemia de COVID-19 atât viața cât și moartea, indiferent de religie

Mimi Noel 05/05/2020 | 10:40 Global
Cum a schimbat pandemia de COVID-19 atât viața cât și moartea, indiferent de religie

Fără a ține cont de religie, pandemia de COVID-19 a atins și schimbat viața și moartea deopotrivă, jefuindu-i pe foarte mulți de ce aveau mai sfânt – tradițiile privind înmormântarea celor dragi.

Mama Laurei Foster ar fi vrut să fie înmormântată într-o rochie roșie cu flori, numai că actuala criză declanșată de pandemie nu le mai permite oamenilor să plece de pe această lume cum și-au dorit. Doamna Heath a murit răpusă de COVID-19, iar incinerarea s-a făcut doar în prezența vicarului și doar după ce fiica ei a ieșit din autoizolare. Așa începe un articol amplu al revistei britanice The Economist despre cum coronavirusul a schimbat industria funerară, dar și ceremoniile funerare, iar asta indiferent de religie.

Sunt vremuri în care funeraliile au devenit mai triste decât erau deja. Autoritatea de sănătate publică din Anglia, de exemplu, a decis ca numai cei mai apro­piați membri ai familiei să poată participa la funeralii și, dacă au simptome asociate coronavirusului, nici măcar ei. În unele comu­ni­tăți precum în Bradford sau în Leeds nu mai este permisă nici prezența celor apro­piați. Ba, s-a do­rit adoptarea unor restricții și mai dure. Potrivit Legii pentru combaterea răspândirii coronavirusului, adoptată în 25 martie, autoritățile lo­cale au sarcina de a coordona direct activitatea crematoriilor. Însă, în urma presiunii comunităților evre­iești și musulmane, legea a fost amendată astfel încât să se țină cont de religia fiecăruia.

Până când COVID-19 ne va despărți

Legea a fost concepută ținând cont și de temerile pri­vind capacitatea industriei funerare. În mod normal, rata săptămânală a deceselor variază între 8.500 și 14.800. Neil Ferguson, epidemiolog la Imperial College London, sugerează că rata va crește și vor fi între 7.000 și 20.000 de britanici ră­puși de noul coronavirus, ceea ce va crește enorm cererea într-un sector aflat deja sub presiune.

Agenția guvernamentală responsabilă cu achi­zi­țiile, Crown Commercial Service, a crescut capacitatea morgilor la 25.000 de locuri, ape­lând la corturi pe care le-au echipat cu aparate de răcire. În ultimă in­­stanță, sunt pregătite și camioane frigorifice. Dacă crematoriile ar fi fost obli­gatorii la nivel național, ar fi fost o mai mică presiune pe cimi­tire, spun unii.

În 2013, deci fără presiunea pusă acum de coronavirus, un studiu al BBC arăta că un sfert din autori­tă­țile locale estimau că nu vor mai fi locuri de veci disponibile în cimi­tire la nivelul anului 2023. Și, deși mai puțin de un sfert dintre britanici aleg să fie îngropați, din cauza COVID-19, acest lucru se va întâmpla mai de­vreme de 2023. Este o îngrijorare mai ales în Londra, unde și nu­mărul îmbolnăvirilor este cel mai mare. În zonele Hackney și Tower Hamlets nu mai sunt deja de acum locuri în cimitire. În Tower Hamlets se află și cea mai largă comunitate de musulmani, iar în Hackney se află cea mai mare comunitate de evrei hasidici din Europa.

Pandemia a schimbat tradițiile privind înmormântarea. S-a mai întâmplat însă și nu cu foarte mult timp în urmă. Spre exemplu, gripa spaniolă, care ucidea peste 200.000 de britanici (și între 17 și 50 de milioane de oameni la nivel global) acum aproape un secol, a pus capăt procesiunii funerare în care coșciugul era pus într-o căruță trasă de cai și plimbat prin oraș, o practică populară în perioada victoriană.

Indiferent de impactul COVID-19 pe termen lung, deocamdată cei care-și plâng morții vor căuta cel mai probabil să organizeze comemorări în linie cu tradiția după ce restricțiile actuale vor fi ridicate. „Când vom re­veni la normal, vom cânta imnuri, vom ține slujbele așa cum se cuvine și vom avea petrecerea pe care mama și-a dorit-o la moartea ei“, spune în lacrimi Laura Foster.

A doua linie

Peste Atlantic, undeva în Brooklyn (New York), Pat Marmo, proprietarul casei funerare Daniel J. Schaefer, vorbește la două telefoane în ace­lași timp. Asemenea multor case de pompe funebre din New York și din zonele grav lovite de noul virus din toată lumea, afacerea lui Marmo trece printr-o criză. Telefonul de la birou și cele două mobile sună încontinuu, scrie revista americană Time într-o analiză despre impactul pandemiei asupra industriei funerare americane.

Patrick Kearns, a patra generație care conduce casa funerară cu același nume din Queens, spune că niciodată industria nu a trecut prin așa ceva. În contextul atentatelor din 11 septembrie 2001, familia sa se gândea că va fi depășită, doar că, deoarece atât de multe cadavre au rămas îngropate în dărâmături, nu a mai fost cazul. Este însă acum, în plină pandemie a bolii COVID-19.

Una dintre casele fune­rare ale lui Kearns se află la câteva minute de spitalul Elmhurst, unul dintre punctele fierbinți din New York, metro­polă devenită epicentrul pan­demiei în SUA. Dacă, până pe 15 martie, ca­­sele sale funerare organizau cam 15 înmor­mântări, în a doua jumă­tate a lunii se ajunsese deja la 40. Ca și Marmo, Kearns a transformat o capelă mică într-o cameră frigo­rifică, recondiționare pe care mai mulți directori de case funerare au făcut-o, notează și Associated Press.

Grupul NorthStar Memorial, care operează peste 75 de case funerare, cimitire și crematorii în SUA, oferă familiilor care nu pot participa la ceremonie posibilitatea de a o urmări de la distanță. Totul se petrece într-o cameră goală, cu o audiență complet virtuală. NorthStar oferă și posibilitatea de a-i ține încă ne­în­humați sau neincinerați pe o perioadă extinsă de timp, până când pandemia se va mai stinge și va pu­tea avea loc o ceremonie funerară adecvată.

„Nu avem o problemă să îi păstrăm așa timp de câ­teva săptămâni, dacă facem corect îmbălsămarea și restul pregătirilor. Dar dacă se ajunge la luni, trebuie să reevaluăm situația“, spune John Renfro, CEO al grupului.

Un preot dă binecuvântarea pentru victime ale pandemiei de COVID-19 într-un hangar din Ponte San Pietro, înainte ca sicriele să fie transportate la Florența de camioane ale armatei italiene.

Dezechilibre

În țara în care doar două lucruri sunt sigure – moartea și taxele, iar taxele au primit un ră­gaz la plată de 90 de zile în contextul pandemiei, doar cea dintâi a rămas o certitudine.

Și nu prea există timp liber pentru cei care își des­fă­șoară activitatea în cele aproape 20.000 de case funerare, un business anual de 17 miliarde de do­lari. „Suntem cumva în prelungirea sistemului medi­cal. Tre­buie să fim acolo unde serviciile noastre sunt necesare. Nu putem trage obloanele precum restau­rantele sau barurile, suntem un business esențial zi­lele astea“, spune același John Renfro. Matt Levinson, care conduce Sol Levinson & Bros., este pe aceeași lungime de undă. „Nu prea avem cum să închidem. Când cineva moare, trebuie să susținem familia cu tot ce putem“, adaugă Levinson.

Chiar dacă cifrele afacerii arată bine, este și el îngrijorat – ce se va întâmpla cu afacerea în cazul în care un număr critic din cei 50 de angajați ai săi se îmbol­năvește. A decis să îi organizeze pe ture, pentru a mi­nimiza expunerea și implicit riscurile. „Este o provocare din acest punct de vedere. Încercăm să ne păs­trăm angajații sănătoși, familiile care apelează la serviciile noastre și întreaga comunitate în general“, adaugă el.

Asociația Națională a Directorilor de Case Funerare (NFDA) se coordonează zilnic cu Centrele pentru Controlul Bolilor, de la care primesc indicații privind practicile funerare considerate sigure, în cazul celor care trebuie să se despartă de rude răpuse de coronavirus. Cea mai importantă recomandare sună cât se poate de clar: „Nu ar trebui sub nicio formă să atingă cada­vrul, în cazul în care COVID-19 este cauza morții“.

„Familiile sunt supărate, profund frustrate că nu pot organiza ceremonia funerară pe care și-o doresc pentru cei dragi pierduți“, spune Matt Levinson, de la Sol Levinson & Bros. Numeroase case funerare oferă acum posibilitatea de a organiza peste câteva luni o ce­remonie funerară cu o audiență mult mai largă, când sta­rea de urgență și necesitatea distanțării sociale vor fi suspendate, numai că Levinson este sceptic că familiile chiar vor alege să-și jelească morții mai târziu.

O nemțoaică din Munchen este înhumată într-un cimitir din Innsbruck (Austria), fără ca rudele să poată asista la ceremonie, din cauza restricțiilor de circulație.

Aminul virtual

O soluție ar putea fi slujbele religioase online, numai că este o industrie puțin adap­tată la noile tehnologii la acest moment. „Actuala criză expune nevoia presantă a industriei noastre de a ne ali­nia avansului tehnologic și a fi acolo unde oamenii se simt confortabil și în siguranță“, spune proprietarul unei alte case funerare.

Sunt multe firme de pompe funebre care dispun și de opțiunea unui live streaming, dar este loc de mult mai bine. În plus, capa­citatea de a organiza ceremonii funerare online ar tre­bui să devină ceva permanent în oferta caselor funerare, chiar și când criza va fi trecut, spun unii pro­prietari.

Michael Schimmel, chief executive officer la Sympathy Brands, companie care deține site-urile eCondolence.com, Shiva.com și Cemetery.com, spune că a înregistrat o creș­tere semnificativă a cererilor de la începutul crizei. Într-o zi obișnuită, compania primea cam 80 de cereri, acum a ajuns și la 350 pe zi. „Incertitudinea este noua normalitate“, ține să remarce Schimmel. Oamenii vor în continuare să participe la ceremoniile funerare sau să-și exprime con­do­leanțele, dar în același timp le este foarte teamă sau nu știu cum să-și exprime sprijinul față de familiile celor dece­dați în noua realitate. Este de ajutor live streamingul pe internet, dar lip­sește evident elementul uman atunci când îți exprimi condoleanțele – empatia trece mai greu de ecran. „Oamenii nu știu cum să procedeze, dacă vor să tri­mită, de exemplu, flori sau mâncare“, mai remarcă Schimmel.

Criza aceasta nu va trece repede, așa că va trebui să găsim soluții să păstrăm coagularea asta pe care o presupune ritualul funerar – priveghiul și ceremonia înmormântării. Durerea morții este o experiență greu de dus și de înțeles chiar și în vremuri normale. Toată lumea știe că vine, dar nu există… training pentru când chiar sosește. Când cineva moare, rudele, fami­lia se bazează pe ritualuri și tradiții care leagă trecutul cu prezentul și viitorul. Cei morți nu pleacă singuri, cei dragi le sunt alături prin aceste ritualuri și ceremonii.

Din cauza pandemiei, toate acestea au devenit imposibile. Cadavrele au ajuns să stea înghesuite în morgi improvizate, iar familia și rudele sunt nevoite să stea cât mai departe, prăbușite în durere.

Preoții sunt chemați să spună rugăciunea finală la telefon. Părintele Dominic Barber, aflat la una din ferestrele unui cămin de bătrâni din Markham (Onta­rio, Canada), i-a cerut îndurare lui Dumnezeu și a executat în aer gestul binecuvântării. Dincolo de fereastră, într-o cameră, o femeie se afla pe moarte.

Bilanț de etapă

Până acum, în Statele Unite ale Americii și-au pierdut viața din cauza coronavirusului peste 47.000 de oameni. Drama este dublă – virusul nu le-a luat unora doar viața, ci le-a jefuit familiile de toate ritualurile și comuniunile celor apropiați prilejuite de acest dureros moment, singurele care mai pot aduce alinare, după cum remarcă un articol pe care cotidianul The New York Times îl dedică schimbărilor dramatice produse de noul virus.

Chiar și pentru cei care nu au murit din cauza coronavirusului, priveghiul și ceremonia de înhumare nu pot aduce la un loc mai mult de cinci membri ai fami­liei. Este cazul lui Jake Thomas (90 de ani), care a murit acum aproape o lună, dar nu de COVID-19. Din cei 18 nepoți și 23 de strănepoți, doar 5 au putut parti­cipa la serviciul funerar ținut la un cimitir din New Jersey. La fel de deprimant, nu mai vezi nicio floare la niciun mormânt, toate florăriile sunt închise acum.

În familiile evreilor din New York, de exemplu, shiva (doliul întins pe șapte zile, potrivit tradiției iu­daice) a ajuns să fie ținut prin aplicația Zoom. O aplicație utilă și pentru cei vii, milioane de elevi din toată lumea ajun­gând să participe la cursuri și să-și întâlnească profesorii pe platforma de videocon­ferințe ajunsă la 200 milioane de utilizatori de la 10 milioane acum trei luni.

O criză, așadar, care a schimbat viața și moartea deo­potrivă și care nu ține cont de religie. Chiar dacă există surogatul unei ceremonii online via Zoom sau FaceTime, nu este deloc același lucru. „Acest virus ne-a luat ce aveam mai de preț, faptul că ne eram ală­turi unii altora. Îmbrățișările și atingerile. Mii de ani de tradiție pentru momentul întâlnirii cu moartea ne-au fost anulați de acest virus“, mărturisește (via Zoom) Jacob Solomon din New Jersey pentru un articol din revista Time. Tatăl său de 72 de ani a murit într-un spi­tal din New Jersey și, ca fost militar, ar fi trebuit să primească și onoruri militare. Nu s-a mai putut.

Funeralii low-cost

În contextul pan­demiei, britanicii optează de nevoie pentru incinerările standard.

  • Fără brizbrizuri. În Marea Britanie, incinerarea low-cost a devenit o normă zilele acestea – fără flori, slujbă sau alte detalii ceremoniale. Costă 1.000 de lire sterline (1.145 de euro). Potrivit in­for­mațiilor oficiale, cele 300 de crematorii din toată țara pot asigura 25.000 de incinerări pe săp­tămână. O modalitate răspândită de a acoperi costurile unei incinerări este printr-o poliță pre­plătită – în Regat se vând anual circa 200.000 de astfel de poliție, preponderent în rândul bătrânilor care nu vor să lase povara acestor costuri urmașilor.
  • Trend. Circa trei sferturi din britanici aleg incine­rarea, însă varianta low-cost era aleasă de doar 5%. Potrivit proprietarilor firmei Pure Cremation, care execută incinerări low-cost, numărul acestora s-a dublat însă între februarie și martie și continuă să crească.

Acest articol a apărut în numărul 89 al revistei NewMoney. FOTO: Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.