Cum a ajuns să fie Vladimir Putin noul „țar internațional al energiei”

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Acordul privind reducerea producţiei dintre Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi producătorii de ţiţei din afara cartelului a fost prelungit pe tot parcursul anului 2018, s-a decis la Viena pe 30 noiembrie. Vladimir Putin a avut un cuvânt greu de spus în această decizie pe care o aștep­tau cu nerăbdare și producătorii ame­ricani de gaze și țiței de șist.

Mai bine de jumătate de secol, ministrul saudit al petrolului a putut mișca piețele doar cu câteva cuvinte bine alese în legătură cu deciziile pe care Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) le-ar putea lua la urmă­toarele sale reuniuni, generând profituri de milioane dacă nu chiar miliarde de dolari pentru cei cu acces la infor­mațiile respective.

Acum însă, aceste atuuri au dispărut. Chiar dacă reuniunile OPEC încă mai influențează prețurile, nu vocea Arabiei Saudite este cea care contează cel mai mult, ci ce anunță un stat non-OPEC – Rusia, mai exact președintele acesteia, Vladimir Putin.

De când a încheiat pactul cu OPEC anul trecut pentru a limita producția de petrol, Putin a devenit cel mai influent jucător al grupului. Sau, în formularea unui senior al Organizației care a dorit să-și păstreze anonimatul, liderul rus este cel care decide acum direcția de acțiune.

O ALIANȚĂ INCOMODĂ. Influența tot mai mare a Kremlinului în interiorul cartelului reflectă o politică externă menită să contracareze influența americană la nivel global printr-un mix de măsuri ample economice, diplomatice, militare și de intelligence. O strategie care, susținută și de vastele resurse naturale ale Rusiei, pare să dea roade.

„Putin este acum țarul mondial al energiei“, spune Helima Croft, fost analist în cadrul CIA care conduce acum strategia globală pentru bunuri de larg consum în cadrul RBC Capital Markets din New York.

Poziția de forță a lui Putin a fost evi­dentă și la reuniunea celor 14 membri ai OPEC organizată la Viena pe 30 noiem­brie, la care au participat și state non-OPEC precum Rusia sau Mexic. Scopul reuniunii – cât timp va mai fi prelungit acordul privind limitarea producţiei de petrol (s-a decis să fie până la sfârşitul anului 2018, n.r.).

Miza este chiar stabilitatea politică a tuturor statelor implicate, printre ele Kazakhstan și Azerbaidjan, două foste republici aduse de Putin în acest acord. Toate statele participante la acord asigură circa 60% din țițeiul pla­netei.

Luna trecută, Putin a încurajat o creș­tere de scurtă durată a prețului la petrol în ajunul primei vizite făcute vreodată de un rege saudit în Rusia pentru a transmite mesajul că acordul de reducere a producției trebuie menținut până la sfâr­șitul lui 2018. Nu a renunțat la politica sa de suspans și a subliniat totuși că nu a luat o decizie finală în acest sens. Cert este că remarcile lui Putin au determinat atât statele OPEC, cât și pe cele non-OPEC să se grăbească să securizeze o poziție comună.

Pentru unii, rămâne o alianță inco­modă. Arabia Saudită, cel mai mare și nefericit acum exportator mondial de țiței, a dus greul acestor reduceri prelungite ale producției. Mai mult, saudiții se plâng că unii producători s-au aliat între ei și nu respectă întru totul acordul.

AMENINȚAREA AMERICANĂ. În plus, liderul de la Kremlin le-a dat emoții până în ultimul moment, arătându-se încă reti­cent în privința prelungirii acordului, spun surse apropiate părții saudite. După comentariile amintite făcute de Putin, Kremlinul a trimis mesaje amestecate, în parte pentru a-i împăca pe baronii ruși ai petrolului – precum Igor Sechin, șeful Rosneft sau pe Vagit Alekperov, miliardarul de la Lukoil. Dar și pentru a ține sub control creșterea prețurilor la petrol, fapt care dacă s-ar întâmpla ar impulsiona companiile americane să extragă și mai mult gaz și țiței de șist. Producția internă de resurse de șist este așteptată să crească cu 10 milioane de barili anul vii­tor, nivel pe care-l pot depăși doar Rusia și Arabia Saudită.

Putin, care s-a alăturat OPEC într-o alianță fără precedent în momentul în care prețurile țițeiului au ajuns la aproape 20 de dolari pe baril, iar piața era suprasaturată, mai are un motiv pentru care nu-și dorește o creștere prea mare a cotațiilor la barilul de țiței. Rubla rusească s-a depreciat puternic, ceea ce este în avantajul exportatorilor.

Pentru producătorii ruși însă, reducerea producției este tot mai greu de suportat. În condițiile în care indicele Brent este la nivelul de 63 de dolari per baril, cu 30% mai mult decât anul trecut, aceș­tia și-ar dori o creștere a nivelului pro­ducției. În decembrie, Rosneft anunța în mod surprinzător că este pregătit să dea drumul la robinet.

Dacă înainte de reuniunea de la Viena erau în picioare trei scenarii – acordul va lua sfârșit la finalul lui 2017, în martie 2018 sau va fi prelungit pe toată durata anului viitor –, acum lucrurile s-au clarifi­cat, influențate decisiv de nivelul actual de preț și de realitățile geopolitice.

„Este reciproc avantajos“, spune Edward C. Chow, fost director în cadrul Chevron. „Pe de o parte, saudiții au nevoie de un partener mare producător de țiței pentru a putea influența eficient piața și poli­tica de preț, iar pentru Rusia este ocazia de a putea juca un rol economic și geopolitic mai solid în Orientul Mijlociu. Drept urmare, Kremlinul a fost, iată, de acord cu prelungirea perioadei de reducere a producției mondiale de țiței“, adau­gă acesta.

ATUURILE RUSIEI. Ministrul saudit al Energiei, Khalid Al-Falih, a fost de la bun început pentru extinderea acordului pe toată perioada anului 2018. Dar chiar și o acceptare din partea Moscovei a acestui nou termen-limită, rămân încă de agreat detalii extrem de importante. De pildă, par­tea rusă își dorește să includă în acord o serie de condiții, cum ar fi aceea de a limita reducerea producției în funcție de starea de sănătate a pieței etc., spun cei apropiați discuțiilor sub rezerva ano­ni­matului.

Pentru Arabia Saudită a împărtăși cu Rusia (aliatul inamicului său numărul 1, Iranul) deciziile privind nivelul de pro­ducție de țiței este destul de greu de di­ge­rat. În trecut, saudiții își puteau impune singuri voința în materie de prețuri sau își puteau pedepsi rivalii, inundând pur și simplu piața cu țiței, cum s-a în­tâmplat în 1985-1986 împotriva altor state OPEC, împotriva Venezuelei în 1998 sau chiar împotriva Statelor Unite în 2014 (pe fondul exploziei producției de gaz de șist).

Doar că în actualul context, economia saudită nu se simte foarte bine, iar rega­tul ar avea nevoie de prețuri mai mari la țiței ca mai toată lumea. Poate chiar mai mari decât Iran sau Rusia, dat fiind că și-a făcut bugetul pe 2018 la un preț mediu al barilului Brent de 40 de dolari.

Măsurile anticorupție dictate de prin­țul moștenitor, Mohammed bin Salman, inclusiv arestarea a zeci de miliardari și fețe regale nu au făcut decât să crească noua dependență a regatului de Rusia. Este o schimbare importantă, o ruptură de modelul în care întreaga elită era extrem de unită.

Totodată este decisivă pentru succesul ambițiosului program de reformă eco­nomică pe care Bin Salman îl are în vedere și de care depinde însăși supra­vie­țuirea lui politică, crede Amrita Sen, analist-șef în cadrul Energy Aspects din Londra.

„Din cauza poziției vulnerabile în care se află, regatul și mai ales Mohammed bin Salman au nevoie de venituri consistente din petrol (iar pentru aceasta pre­țuri mai mari la țiței) pentru a-și securiza poziția de forță în plan politic“, mai spune Sen.

Scenarii

Doi ani cu frâna trasă pentru producția de petrol a lumii pentru ca barilul Brent să sară din nou peste 60 de dolari. Ceea ce s-a întâmplat acum în noiembrie.

• ACORDUL. În decembrie 2016, țările membre OPEC și alte 11 state producătoare din afara cartelului au acceptat să-și reducă producția combinată cu 1,8 milioane de barili pe zi. Se reunesc regulat pentru a decide pe ce perioadă vor prelungi acordul.
• RUSIA. Conform acordului de limitare a producției de țiței, Rusia a acceptat să-şi reducă producţia cu 300.000 bpd faţă de nivelul din octombrie 2016. Estimările Rusiei sunt că prețul petrolului se va situa între 50 și 60 de dolari per baril și în 2018.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Javier Blas; adaptare de Mimi Noel

FOTO: AFP – Guliver / Getty Images