Cine este femeia care l-a inspirat pe Salvador Dalí să picteze ceasuri curgătoare, animale stranii și chipuri iluzorii

Oana Borviz 23/02/2018 | 15:42 Timp Liber
Cine este femeia care l-a inspirat pe Salvador Dalí să picteze ceasuri curgătoare, animale stranii și chipuri iluzorii

Paul Éluard nu și-ar fi scris niciodată poemele, iar Salvador Dalí nu ar fi ajuns să fie considerat un artist de geniu. Fără Gala, suprarealismul ar fi rămas un simplu cuvânt.

Acest articol a apărut în numărul 34 (19 februarie – 4 martie) al revistei NewMoney

Într-una dintre picturile suprarealistului Salvador Dalí, soția și muza lui, Gala, stă așezată pe un scaun, cu mâinile suprapuse, cu chipul serios sfi­dând figura pe care o are în față și care este alter ego-ul ei masculin. Acesta e, poate, cel mai su­ges­tiv tablou care surprinde forța și misterul acelei rusoaice ce avea să devină cea mai importantă sursă de ins­pirație a artistului catalan, calea lui spre faimă și nemurire.

Personalitatea acestei femei, a cărei unică misiune în viață a fost „să cultive ideea de frumos, să satisfacă pasiuni, să-i simtă, gândească și constru­iască pe alții“, ne este dezvăluită acum într-o carte interesantă scrisă de autoarea spaniolă Carmen Domingo și tradusă în română, la Humanitas. Se numește „Gala – Dalí“, este primul roman inspirat de viața acestei femei și aduce în lumină o ființă stranie, o poveste de iubire atipică și o epocă a excentricităților artistice.

Magnetică. „Femeie dominatoare, amantă sen­zuală și muză misterioasă“, cum o descrie publi­cația spaniolă La Razón, Gala (pe numele său ade­vărat Elena Ivanovna Diakonova) este, în romanul lui Carmen Domingo, un personaj de care te apropii și te distanțezi simultan încă de la început. Misterul și senzualitatea ei te atrag, hotărârea și vizio­narismul îți trezesc admirație, talentul de a descoperi genii te dezarmează.

În egală măsură, însă, îți repugnă obsesia ei de a controla destine, de a se îmbogăți și de a rămâne mereu tânără. Îi critici, fără doar și poate, ușurința cu care rănește oameni (inclusiv pe fiica ei, de care nu a avut niciodată grijă). O detești pentru inso­lența de a se simți în fiecare secundă centrul lumii.

Înțelegi că ai în față o cuceritoare, care nu e neapărat frumoasă, dar care, așa cum se arată în pictura mai sus descrisă, emană un magnetism incredibil prin ochii „ca o alună“, prin corpul atletic, prin gesturile sigure. Magnetism ce avea s-o ajute să ajungă lângă oamenii potriviți.

Mitologică. De la povestea de iubire cu Paul Éluard, poetul francez suprarealist cu care Gala avea să se căsătorească (nu doar pentru că a fost prima ei iubire, ci și pentru că Tarotul, în care credea or­bește, îi arăta că el este „pașaportul“ spre libertate) și până la ciudata relație pe care a avut-o cu Dalí, bazată pe o dependență bolnăvicioasă din care lipsea cu desăvârșire sexul, scriitoarea o pre­zintă pe Gala ca pe o femeie fatală care face și desface, care luptă cu orice armă pentru a-și îndeplini scopul. 

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close