Ce strategie trebuie să aplice Uniunea Europeană în Balcani pentru ca Serbia să nu ajungă sub influența Rusiei și a Chinei

Mimi Noel 08/08/2020 | 12:27 Global
Ce strategie trebuie să aplice Uniunea Europeană în Balcani pentru ca Serbia să nu ajungă sub influența Rusiei și a Chinei

Pe măsură ce influența Rusiei și a Chinei crește în Serbia, crește și presiunea asupra Uniunii Europene de a se implica mai mult și de a veni cu o nouă strategie în Balcani. Altfel, UE riscă să rămână în afara jocului.

27 iunie. Președintele sârb, Aleksandar Vučić, urma să se întâlnească cu omologul său kosovar, Hashim Thaçi, tocmai la Casa Albă, pentru a participa la o nouă rundă de dis­cuții mediate de trimisul special al SUA, Richard Grenell. Scopul summitului – normalizarea relațiilor dintre cele două țări, blocate într-un soi de conflict înghețat din momentul în care, în 2008, Kosovo își declara unilateral independența față de Serbia, începe o analiză dedicată regiunii de Foreign Policy.

Dar, cu doar trei zile înainte de summitul de la Washington, Biroul Procurorului Special din Haga a anunțat o condamnare cu zece capete de acuzare împotriva lui Thaçi, fost lider în cadrul trupelor de gherilă Armata de Eliberare a Kosovo – KLA. Thaçi și alți înalți responsabili din KLA sunt acuzați de crime împotriva umanității comise de KLA, victimele fiind etnici sârbi în timpul răz­boiului din Kosovo din 1998-1999.

Thaçi s-a văzut nevoit să-și anuleze imediat călătoria la Washington. În schimb, Vučić și premierul kosovar, Avdullah Hoti, au călătorit la Bruxelles pentru a se întâlni separat cu președintele Comisiei Europene.

TIMING CU CÂNTEC

Cum era de așteptat, momentul ales pentru a anunța condamna­rea a declanșat un val de speculații că UE în­cearcă, de fapt, să împiedice negocierile mediate de SUA. Evident că acest gen de sus­piciuni conduc ușor spre teorii ale con­spi­rației, numai că de data aceasta sunt per­fect plauzibile.

De când a fost anunțat summitul cu pri­cina la mijlocul lunii iunie, liderii europeni s-au temut că Grenell, care nu a reușit să fie pe placul lor pe când era ambasadorul SUA în Germania, va promova controversata pro­punere privind un schimb de teritorii (o retrasare a granițelor pe criterii etnice) pentru a debloca negocierile dintre Serbia și Kosovo. Atât Vučić, cât și Thaçi sprijină această propunere, numai că UE se teme că materializarea ei va reaprinde violențele și disputele pe frontiere în Balcani. Pentru SUA și UE deopotrivă, scopul major geostrategic este de a convinge Serbia să re­cunoască formal independența Kosovo, numai că pu­te­rile occidentale nu au căzut de acord și cum anume să facă asta.

Bruxelles-ul susține acordarea de stimulente guvernului de la Belgrad pentru a accepta statu-quoul și pentru a renunța la orice pretenție asupra provinciei locuite ma­joritar de etnici albanezi. Numai că abordarea europeană a fost sistematic respinsă de Belgrad. Administrația Trump este însă mult mai flexibilă și, în trecut, a anunțat că va susține orice acord reciproc satisfăcător pentru Bel­grad și Priștina, chiar și dacă va presupune o redesenare a frontierelor. Un scenariu deloc pe placul celor de la Bruxe­l­les, tocmai de aceea mulți speculând că momentul condamnării lui Thaçi nu este chiar o coincidență.

SCHIMBUL

Propus prima dată în august 2018, schimbul de teritorii ar presupune transferarea către Serbia a patru municipa­li­tăți locuite majoritar de sârbi din nordul Kosovo, iar Serbia ar ceda Valea Presevo de-a lungul frontierei de est a Kosovo, lo­cuită majoritar de albanezi. În luna mai, trimisul special în Balcani al blocului european, Miroslav Lajcák, a reite­rat opoziția UE față de acest schimb, preci­zând că nu se află nici măcar pe agenda UE și că este nevoie de un acord care să calmeze situația. „Schimbul ar avea exact efec­tul opus“, a spus acesta pentru Austria Press Agentur, citată de Foreign Policy.

Chiar dacă, deocamdată, summitul mediat de SUA a fost anulat, nu înseamnă că nu va avea loc la un moment dat, ceea ce ar trebui să țină în alertă Bruxelles-ul pe acest subiect. În ultimii zece ani, UE a fost atât de ocupată cu propriile crize, că nu a mai avut resurse și pentru Balcani. Un pas în spate care a lăsat un vid de putere în regiune și care a permis creșterea influenței altor state puternice – Rusia, China, Turcia, chiar statele din Golful Persic.

Vučić a dat semne că este deschis unui schimb de teritorii, iar planul a fost promovat puternic în Serbia. În cei opt ani în care s-a perindat la vârful politicii din Serbia, ideea schimbului a fost singura propunere concretă a lui Vučić legată de un blocaj pe care oricum nu se grăbește deloc să-l re­zolve. „Dacă întrebați sârbii, marea majoritate vor spune că preferă un conflict în­ghețat decât o soluție unică“, declara Vučić pentru FP în martie.

Vučić susține că singura soluție pe care o poate vinde electoratului este una care im­plică o „înfrângere pentru ambele tabere“ – schimbul de teritorii este acest gen de ieșire pentru că schimbă actualul statu-quo, perceput de sârbi ca fiind un acord im­pus de Occident care îi favorizează pe kosovari. În același timp, Vučić știe că nu mai poate avea pretenția asupra provinciei, dar îi poate readuce pe etnicii sârbi alături de Serbia. Așa va putea să-și împacheteze soluția drept o îmbunătățire și nu o capitulare. Nu va fi ușor pentru că, pe lângă binecuvântarea electoratului sârb, mai trebuie să o primească și pe cea a Kremlinului.

MIZA POLITICĂ

Istoric și cultural, sârbii sunt rusofili, iar rusofilia s-a accentuat în ultimii ani pe fondul sprijinului constant acordat Belgradului de Rusia pe chestiunea Kosovo. Putin este cel mai popular politician străin în Serbia, spun sondajele. „Vučić știe că, dacă Putin respinge orice acord va negocia Serbia cu Kosovo, cariera lui poli­tică e terminată“, scrie analistul Vuk Vuksanovic´ într-un articol publicat pe Medium.

Miza este ridicată pentru Vučić așadar, de aceea UE trebuie să pună mai multă presiune pe guvernul acestuia. Perspectiva aderării la UE nu mai este eficientă, pe fondul așa-numitei oboseli a extinderii, iar Vučić a lăsat puțin spațiu de manevră – în afara acordării statutului de membru al Uniunii Europene, orice ofertă făcută de UE va fi respinsă. Deși se promovează drept proeuropean, Vučić nu crede deloc în valorile europene. Aflat de șase ani la putere, a slă­bit de­mo­crația sârbă până la punctul în care Freedom House a decăzut-o de la „de­mocrație semiconsolidată“ la „regim hibrid“, în raportul său „Nations in Transit“.

Legat de politica externă, liderul sârb a mers pe calea fostului președinte iugoslav Iosip Broz Tito și a preferat beneficiile nealinierii, mai exact să penduleze între Vest și Est. Pentru că nu doar Rusia are un ascendent în Serbia, ci și China vine puternic din urmă, oferind sprijin prin investiții masive.

Cât despre UE, până acum strategia de seducere a Serbiei a eșuat. Dacă europenii vor să obțină ceva cu privire la Kosovo, vor trebui să direcționeze sprijinul economic și politic nu spre Vučić, ci spre societatea ci­vilă sârbă. Prin­tr-o rețea de ONG-uri, UE poate mai ușor direcționa bani către primarii reformiști, spitale etc. Doar așa Bru­xel­les-ul va putea pune presiune pe guvernul de la Belgrad, susținând europenizarea sta­tului sârb.

Deocamdată însă, strategia de nealiniere a lui Vučić funcționează foarte bine, astfel că europenii trebuie să-l împingă într-o po­ziție care să-l forțeze să fie pe placul sârbilor și astfel să aleagă una din părți – Vest sau Est.

Pendularea

Aleksandar Vučić încearcă să obțină bene­fi­cii și din relația cu Rusia, și din cea cu China, și din cea cu UE.

  • Rusia. La mijlocul lunii iunie, Vučić s-a în­tâlnit cu Vladimir Putin la Kremlin. Totodată, Putin a confirmat participarea la sfințirea Bisericii Sfântul Sava la Belgrad, în octombrie.
  • China. Parteneriatul cu China i-a asigurat Serbiei un sprijin financiar de patru miliarde de dolari în investiții directe și de alte cinci miliarde de dolari în granturi și proiecte de infrastructură.
  • UE. În plină pandemie de COVID-19, Vučić a criticat UE pentru lipsa de solidaritate. În câteva zile, Bruxelles-ul s-a mobilizat și a adoptat un pachet de sprijin de 93 de mili­oane de euro pentru Serbia.
Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.