Ce spectacol de 1.000 de dolari poți vedea la festivalul de la Sibiu cu doar 50 de lei

NewMoney 07/06/2019 | 15:27 Companii
Ce spectacol de 1.000 de dolari poți vedea la festivalul de la Sibiu cu doar 50 de lei

Autor: Carmen Constantin

Sibiul i-a primit în ultima lună pe cei mai mari lideri politici ai Europei, iar apoi, pe Papa Francisc. Pe 14 iunie, ora­șul va intra în sărbătoare. Vor fi zece zile de Fes­tival Internațional de Teatru (FITS). Actorul Constantin Chiriac (61 de ani), omul care a creat și a crescut festivalul ajuns la a 26-a ediție, e greu de oprit când e întrebat despre acest eveniment. 

Acest articol a apărut în numărul 67 (10 – 23 iunie 2019) al revistei NewMoney

 

NewMoney: Ați încheiat toate pregătirile pentru acest an?

Constantin Chiriac: Programul festivalului este gata încă de anul trecut. Întotdea­una lucrăm cu doi-trei ani înainte. Ma­rile nume nu vin niciodată de pe un an pe altul. Ceea ce aducem de pe alte continente – Asia, America de Sud, Australia – trebuie lucrat în parteneriate speciale, astfel încât trupele să ajungă la Sibiu ca parte a unor turnee europene, iar efortul financiar să fie împărțit. Mari dificultăți avem însă cu teatrele și cu spectacolele din Ro­mânia, pentru că aici lipsește viziunea pe mai mulți ani, astfel că ajungem să lucrăm programul cu aceste trupe până în ultima clipă.

Apar și sincope referitoare la finanțările din bani publici. Este o muncă nu dublă, triplă, pe care trebuie să o facem an de an pentru a completa toate hârtiile care sunt necesare ca să obținem finanțările de la bugetul de stat. Așa adunăm an de an și câteva fire albe în plus.

Altminteri, toate programele sunt definitivate, inclusiv cel de voluntari, cel pri­vind cele 75 de spații. Toate sunt gata să prindă viață: au sunet, au lumini, au devenit propice artei spectacolului. Suntem unul dintre foarte puținele festivaluri din lume care, la momentul deschiderii, au toate biletele vândute de mult.

 

– Ce așteptări aveți de la FITS 2019?

– Peste 3.500 de artiști din 73 de țări. Ei vor juca în 75 de spații pentru cel puțin 70.000 de spectatori. Sunt cifre care poziționează acest festival pe primul loc în lume. Sigur însă că nu o să ne comparăm cu ce se în­tâmplă la Edinburgh, unde sunt 11 festiva­luri în același timp. Ca festival unic suntem însă pe locul unu, nedisputat, în lume. Și nu spun eu, a spus-o unul dintre cei mai mari artiști pe care îi are lumea în această clipă: Eugenio Barba (regizor danez de origine italiană, fondator al International School of Theatre Anthropology, n.r.), care a revoluționat arta spectacolului și cultura ultimelor decenii. Festivalul a născut de-a lungul timpului Capitala Culturală Euro­peană de la Sibiu, Școala de Teatru de la Sibiu, Școala de Management Cultural, a transformat teatrul din Sibiu într-un mare Teatru Național, singurul care poartă această titulatură și este subordonat co­munității căreia îi aparține.

 

– Care sunt, anul acesta, marile capete de afiș?

– Tot ce aducem este foarte atent selectat. Primim în jur de 15.000 de propuneri în fiecare an. Și gândiți-vă că avem doar 540 de evenimente. Sigur, 540 de evenimente e o cifră uluitoare. Numai Sezonul francez are 76 de spectacole, prezentate de 28 de companii, unele dintre cele mai mari și mai performante. Théâtre des Bouffes du Nord vine cu o operă fantastică, „Traviata“! Vin, de asemenea, Théâtre de la Ville, cel mai mare și mai important din Paris și din Franța, care aduce spectacolul „Stare de asediu“, și un alt teatru foarte interesant din Paris, Théâtre du Rond-Point.

 

– Mai sunt și spectacole de circ, artă stra­dală?

– Vin cele mai importante companii de circ contemporan, unele dintre cele mai titrate companii de arte ale spectacolului din lume, care aduc desfășurări de forțe impresionante, precum Aerosculpture, Plasticiens Volants, care vor avea mii de spectatori la fiecare reprezentație. Vom avea concerte, organizate de opt companii dife­rite, opt autori dramatici cu spectacole-lectură…

Cu totul speciale sunt spectacolele organizate pentru militarii NATO; o reverență pentru cei care fac ca viața noastră să fie trăită fără război. Ei stau de strajă pentru a ne da nouă libertatea de a visa, de a gândi, de a aprecia miracolul lumii. Ne mândrim că aducem Thalia Theater și că vom avea premieră mondială cu „Feno­menul Woodstock“.

Nimic nu s-ar putea întâmpla fără cei 600-700 de voluntari pe care-i alegem din peste 15.000 de aplicanți din toată lumea. Pentru ei, am organizat conferințe cu unii dintre cei mai mari artiști ai lumii, precum directorul Théâtre de la Ville și al Festivalului de toamnă de la Paris.

 

– Fiecare ediție, cu tema sa. Anul acesta, „Arta de a dărui“.

– Dacă ne gândim că fiecare dintre noi a primit o viață pentru care nu a făcut nimic, rațiunea noastră de a fi ar trebui să fie a dărui. Fără a pune în spatele acțiunii ni­ciun fel de așteptare privind a primi îna­poi. E ceea ce facem, de altfel, de 26 de ani, un act care a schimbat viața orașului. Este singurul oraș din lume care investește atât de mult în cultură: 14% din bugetul său anual. Dar prin agenda culturală, gândită strategic pentru fiecare săptămână din an, reușim să ducem înapoi comunității 20% din buget.

Cel mai important pentru mine este că am reușit să creăm „noul spectator“. Faptul că reușim să avem 120 de spectacole în fiecare an, cu care dăm 400 de reprezentații la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, plus cele 540 de evenimente din timpul FITS, iar la toate acestea biletele sunt vândute sută la sută, arată această mare transformare a omului care a primit miracolul scenei.

 

– Sunt scumpe biletele?

– Toate spectacolele care au loc în spații neconvenționale, la festival, sunt fără bilet. E cadoul pe care îl dăm sibienilor. Iar biletele sunt, oricum, la prețuri modice, astfel încât oricine, fie și un student sau un pensionar, să-și poată permite să ia parte la acest miracol. Cu 50 de lei, poți să-l vezi pe marele Baryshnikov; acasă la el, același spectacol vinde biletele cu 1.000 de dolari. Sau Théâtre de la Ville, sau pe Lev Dodin, care vine cu al său „Hamlet“ la Sibiu, sau pe Pippo Delbono, care vine să-și pri­mească steaua pe Aleea Celebrităților… E o bucurie pe care o face celor care vin să vadă miracolul de la Sibiu.

 

– Festivalul de teatru de la Sibiu e în com­pe­tiție cu cele mai mari din lume, Edinburgh, Avignon…

– Festivalul de la Sibiu este în competiție doar cu el însuși. Pentru ca un festival să devină important, este nevoie să fie gândit în raport cu comunitatea care-l găzduiește și cu publicul căruia i se adresează. Veniți aici ca să vedeți sibienii cum vorbesc despre festivalul lor. Sunt cu toții părtași la acest festival. Sunt mândri că el există. Că se joacă în toate cele 21 de biserici diferite ale orașului, fără să fie atinsă demnitatea credinței fiecăruia.

Anul acesta, vom avea și un program excepțional pentru copii: „Microfonia“, un program de muzeu numeric care intră în dialog cu artele spectacolului și care va rămâne la Muzeul Astra, de-acum pentru totdeauna. Iar copiii se vor putea bucura de bogăția muzeelor și a spectacolelor din toată lumea. Am creat „Fabrica de cultură“ și „La construcții“. Suntem foarte recunos­cători pentru acest centru unic. Acolo punem în scenă, din 2007, „Faust“, care este, probabil, cel mai important brand cultural de țară… Dacă veți verifica, veți descoperi că toate biletele la toate reprezentațiile cu acest spectacol sunt sold out de multă vreme.

La Arhitectură am creat un spațiu deo­sebit, Sala Eugenio Barba, unde punem în scenă „Povestea prințesei deocheate“, care anul viitor va merge la Jocurile Olimpice ale Culturii, de la Tokyo. E un mare spectacol, care a luat deja trei premii UNITER, inclusiv premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru Ofelia Popii, dar țineți cont că toate fetele care joacă în acest spectacol au roluri de băieți, iar toți băieții au roluri de fete.

 

– Cum reușiți, an de an, să inventați noi spații de joc?

– Încercăm de fiecare dată să răspundem pozitiv la unicitatea unui proiect. Bătălia noastră nu este să găsim noi spații, ci să descoperim modalități prin care putem construi proiecte care să răspundă unor nevoi sociale și interioare. De la un an la altul, aflăm de tot mai mulți oameni, mii de oameni din toată lumea, care își iau concediu special în perioada Festivalului de Tea­tru de la Sibiu pentru a veni aici să se bucure și să respire arta. Este extraordinar!

 

– Ca actor, ce vă place să jucați?

– Sunt norocos. Actorul din mine îl com­ple­tează pe managerul din mine. Mana­gerul a încercat și întru câtva a reușit să-l ordoneze pe artist. An de an, am proiecte de teatru, de film, spectacole de poezie. Nu întâmplător, sunt profesor la vreo 16 universități. Mă ocup de tot ceea ce în­seamnă poezia ca spectacol. Și e o stare specială să apar în fața lumii cu acest dialog pe care îl propun în toate spațiile posibile, de la biserici la clădiri industriale sau locuri naturale, astfel încât respectivele spații să vibreze, să fie aduse la viață, să fie locuite.

 

– Ce autor preferați?

– Aș putea spune poezie vreo trei săptă­mâni încontinuu. Sunt probabil mii de poeți pe care am încercat să mi-i apropii, să fac textele lor să devină ale mele, pentru ca, în momentul în care recit, să fie în­sușite, să fie gândurile mele, să am un alt fel de a rosti. Sunt marii poeți și autori din România. În primul rând, Eminescu. Apoi, Nichita, Ștefan Augustin Doinaș, Arghezi, Macedonski, Mircea Ivănescu. Din fericire, România a avut și are, în continuare, autori extraordinari. Dar sunt și fanul marilor poeți ai lumii: de la poezia rusească la cea franceză, la calitatea șocantă a haikuurilor japoneze, diversitatea ritualică a poeziei africane sau încântarea precisă a poeziei germane.

 

– Urcați și pe scenă, la festival?

– Cel puțin o dată pe zi. Când l-am aniversat pe Shakespeare la Sibiu, am decis ca, în fiecare zi, doi actori britanici și doi actori români să spună, fiecare, câte un so­net. Tot atunci am decis ca eu, la fiecare apa­riție publică, să spun câte un sonet. Apoi am decis ca în fiecare an, în funcție de tema pe care o aveam, Iubire, Pasiune etc., să dedic celui cu care mă întâlnesc la o conferință sau publicului, pur și simplu, câte un poem. E o mare bucurie. De-a lungul festivalului, asta înseamnă câteva sute de poezii.

Voi fi și în spectacolul „Aștep­tându-l pe Godot“, de Silviu Purcărete.

 

– De câți bani e nevoie să faci cel mai mare festival de teatru din lume?

– La prima ediție, au fost trei țări și opt spec­tacole, iar intrarea a fost liberă. Și după multe mutări și prelungiri, ca să fiu convins că spectacolele de stradă nu sunt afectate de vreme, am mutat festivalul la mijloc de iunie. An de an, chiar dacă prețu­rile stagnează, avem venituri mai mari pentru că sunt mai multe spectacole.

Anul trecut, când chiar credeam că nu se poate mai mult, au fost 525 de evenimente. Anul acesta, sunt 540. Gradul de ocupare fiind sută la sută, reușim să acoperim din în­ca­sări cam 15% din nevoile pe care le avem.

O parte sunt bani publici, de la Pri­mărie: 8,1 milioane de lei, o cifră uriașă, dar muni­cipalitatea și încasează de pe urma tu­riș­tilor. Mai primim contribuții de la Ministerul Educației, de la Ministerul Culturii, ICR, Consiliul Județean. Între 16 și 24%, în anii cei mai generoși.

Mai este contribuția pe care o primim din proiecte și programe culturale, care este cea mai mare, în jur de 40%. Și, în fine, partenerii financiari ai festivalului, așa-nu­miții sponsori, care au o contribuție foarte impor­tantă: 20-30%. Bugetul pe anul acesta este de 14 milioane de euro.

 

FITS 2019 

O scurtă prezentare a Festivalului Inter­na­țional de Teatru de la Sibiu (FITS).

 

  • Când: 14-23 iunie.
  • Unde: peste tot în Sibiu − Teatrul Național „Radu Stanca“, biserici, clădiri industriale, piețe, parcuri.
  • Cine: peste 3.500 de artiști din 73 de țări.
  • Spectacole: 540 − teatru, dans,musical,stradă, circ contemporan, concerte, operă, film, expoziții, lectură, ateliere.
  • Pentru cine: peste 70.000 de spectatori pe zi.
  • Cazare în Sibiu în perioada festivalului: de la 108 lei/zi.

FOTO: Rareș Helici