Ce se va întâmpla cu concursul Miss America după ce organizatorii au renunțat la proba în costum de baie

Organizația Miss America, ajunsă deja la 97 de ani, face eforturi să se reinventeze, punând cu adevă­rat în centru femeia, și să depășească scandalurile care în ultimul an mai ales au măcinat-o, atât ca imagine, cât și financiar.

Acest articol a apărut în numărul 50 (8 – 21 octombrie) al revistei NewMoney

În prima seară a concursului Miss America desfă­șurat în Atlantic City, Nina Davuluri, câștigătoarea din 2014, a urcat pe scenă și a anunțat un nou eveniment. Între timp, s-a renunțat și la proba demodată de prezentare a unei ținute, în care câștigătoarele fiecărui stat defilau în rochii de seară. În schimb, finalistele de anul acesta vor trebui să livreze un shot de opt secunde pe un subiect caritabil ales, îmbră­cate tot în rochii de seară, dar la alegere. „Astfel, noua abordare îmbină practic frumusețea cu inteli­gența“, spune Davuluri.

În ultimul an, Organizația Miss America (MAO) care lua ființă acum 97 de ani a făcut eforturi să se alinieze cu feminismul contemporan și totodată să-și spele imaginea șifonată de un propriu scandal de discriminare sexuală. În decembrie, în spațiul public ajungeau mai multe emailuri ale unor directori ai MAO în care foste câștigătoare ale concursului erau numite „p—e“, criticate pentru greutate, ba uneia i se dorea chiar moartea. Scandalul care a urmat a dus la mai multe demisii, iar președinte a fost numită Gretchen Carlson.

Carlson, Miss America în 1989, dar și prezentatoare în cadrul Fox News, este cunoscută mai de­grabă pentru faptul că în 2016 câștiga un proces de hărțuire sexuală împotriva lui Roger Ailes, CEO-ul postului de televiziune Fox. „Nu m-am gândit nicio­dată că voi ajunge în această poziție, dar dacă am ajuns vreau să fac din această organizație una care dă realmente putere femeilor“, declara Carlson la începutul anului.

SCANDALUL. Audiența evenimentului transmis de televiziunea ABC a scăzut dramatic de la 8,6 mili­oane de telespectatori, în 2013, la 5,7 milioane, anul trecut, iar mișcarea #MeToo pe care „scandalul Carlson“ o anticipa cumva i-a oferit concursului de fru­musețe ocazia de a participa la conversația globală privind tratamentul față de femei. În iunie, Carlson își făcea publică viziunea despre o Miss America pro-feminism. Proba consacrată a concursului în care candidatele poartă costume de baie a fost scoasă. O decizie bine primită de cei din afara lumii spectacolului, nu și în comunitatea din jurul Miss America unde reacțiile au fost amestecate. În preajma finalelor din 9 septembrie, directorii aflați sub umbrela MAO din 46 de state participante la concurs i-au cerut demisia lui Carlson, care a refuzat să ofere vreun comentariu pentru articolul de față.

A venit și noua seară de concurs în care concuren­tele îmbracă anumite ținute era parte a Miss Ame­ri­ca 2.0, așa cum a fost numit deja concursul în ediția de anul acesta. Miss Oklahoma, îmbrăcată cu o rochie de sirenă lungă negru cu auriu, a defilat pe covorul roșu, apoi timp de opt secunde a condamnat traficul de ființe umane.

Miss Tennessee, toată în alb, a spus că și-a pierdut patru rude apropiate din cauza Alzheimer și că își dorește găsirea unui leac. Și tot așa. În decursul a trei nopți preliminare finalelor televizate, cele 51 de concurente din fiecare stat plus Districtul Columbia și-a făcut astfel apariția. Iar cuvântul „res­ponsa­bi­lizare“ a fost auzit poate la fel de des ca și cuvântul „frumusețe“.

În a treia dimineață a competiției, regina fru­mu­seții din ultima ediție și cea actuală până la încoronarea celei de anul acesta, Cara Mund (Miss Dakota de Nord) a avut o discuție cu Bloomberg. A ținut să dezvăluie că, în ultimul an, Carlson și Regina Hopper, noul CEO al Miss America, i-au blocat toate oportu­ni­tățile publicitare, i-au impus ce să spună și cum să se îmbrace și s-au răzbunat de fie­care dată când a încercat să spună lu­crurilor pe nume. „Eu sunt principalul produs, sunt ceea ce MAO are de oferit. În niciun caz nu simt însă că sunt mai pu­ternică sau mai li­be­ră“, a spus Mund.

IDENTITĂȚI INCONGRUENTE. Comunitatea acestui gen de concursuri este ade­sea descrisă de critici drept o adu­nă­tură de bronzați tradiționaliști care cred că femeile trebuie admirate pentru fru­mu­sețe nu auzite, și punct. Din interviurile și discuțiile făcute de Bloomberg, nu re­iese însă deloc asta – zeci de directori exe­cutivi ai MAO din mai multe state, foști membri ai board-ului, concurente și foste regine ale frumuseții spun că vor ca or­ga­nizația să devină un brand care are în centru femeia.

Foști directori din board spun că au fost mințiți de actuala conducere a MAO și că bursele de edu­cație, cele mai importante premii ale concursului, au fost defectuos acordate. „În definitiv nu este vorba doar de a scăpa de costumul ăla de baie, care oricum era o probă arhaică a competiției, ci de faptul că MAO își ratează principalul obiectiv – acela de a ajuta tine­rele femei“, spune Jennifer Vaden Barth, fostă Miss  Carolina de Nord și care actualmente lucrează pentru Google.

Dar nu acesta a fost obiectivul dintotdeauna. Înce­puturile concursului datează din 1921 când un grup de oameni de afaceri din Atlantic City, în dorința de a prelungi sezonul de vară turistic, au decis să organizeze un concurs de frumusețe estivală pe un catwalk construit pe plajă. Până în 1945, câștigătoarele primeau audiții pe Broadway sau puteau participa la preselecții la Hollywood, apoi prima directoare a con­cursului, Lenora Slaughter, s-a gândit că dacă ar acorda burse de studii ar fi mult mai respectabil. Doar că decizia ei i-a imprimat concursului două iden­tități aparent incongruente – concurs de frumu­sețe, dar și unul de burse de studii – care au supra­viețuit, iată, decenii.

Donațiile către concursurile de acest gen nu sunt deductibile fiscal, prin urmare entitatea Miss Ame­ri­ca este formată din alte două structuri non-profit – MAO, care pune pe roate an de an concursul celebru și Fundația Miss America (MAF) care acordă ca premii bursele de studiu. Cele 51 de entități statale care organizează concursul la nivel de stat și alte câ­teva sute locale, toate non-profit și li­cen­țiate sub umbrela brandului Miss Ame­ri­ca sunt gestionate integral de vo­lun­tari. Știm deja desfășurătorul – selec­ția presupune etalarea unui talent, pre­zen­tarea unei ținute și un set-fulger de întrebări și răspunsuri.

Oricât de demodată pare ideea de a de­clara o femeie frumoasă Miss Ameri­ca, MAO este una dintre foarte puținele ins­ti­tuții americane care se concentrează pe femei și este condusă în mare măsură tot de femei. Bursele de studii acordate ca premiu au atras genul de tinere concentrate pe dorința de a face carieră – ediția din acest an a atras absolvente de jurna­lism, tehnologie a informației, so­cio­logie, studente cu MBA în drept, o absolventă de Harvard care-și pregă­tește un docto­rat în neuroștiință și chiar o tânără care este un pilot aspirant.

RELANSAREA. Financiar, organizația s-a aflat într-un declin constant. În 2009, a raportat active modeste de doar 874.000 de dolari, iar în prezent are datorii de trei milioane de dolari. Scandalul emailurilor scăpate în presă i-au făcut și mai rău – MAO a pierdut importanți sponsori și parteneri. Câștigătoarele din fiecare stat au câști­gat cumulat peste un milion de dolari sub formă de burse, înainte de a ajunge în finala de la Atlantic City, iar premiul cel mare dat câștigătoarei Miss America este același de 19 ani încoace – 50.000 de dolari.

„Miss America primește în 2018 aceeași sumă pe care o primeam eu în 2004“, spune Erika Dunlap, azi consultant în domeniul relațiilor publice. „Să pri­mești suma asta la distanță de 15 ani de atunci este ca o înjurătură“.

Când Carlson prelua poziția de președinte al MAO, directorii pe care MAO îi are în fiecare stat american spun că le-a vorbit deschis despre ce planuri are – va relansa financiar organizația, va curta și găsi noi sponsori, va avea conferințe lunare cu ei. Dar după ce Hopper (anterior condusese MAF) a devenit CEO în martie, le-a devenit limpede că aveau să lucreze de fapt cu ea, nu cu Carlson.

În vârstă de 59 de ani, fosta Miss Arkansas în 1983, Hopper a condus două firme de lobby la Washington, dar a plecat de la ambele când businessul acestora nu a mai mers. Unii foști colegi spun despre ea că este genul de lider curajos pe care-l implici când vrei să antrenezi schimbări majore, dar alții oferă o imagine complet diferită (și sub rezerva anonimatului, desigur) – genul de șef care țipa la ei, îi învrăjbea între ei și în general se purta urât cu subordonații. Și potrivit unui articol din Press of Atlantic City și câtorva foste Miss America, de fapt chiar Hopper și un angajat al MAO au dat presei emailurile scanda­loa­se menționate la începutul articolului.

MANAGEMENT UMORAL. Experiența lui Mund cu Hopper este poate cea mai grăitoare. După întâlnirea din ianuarie dintre cele două, Mund i-a spus că, în calitate de Miss America, dorește să devină o susți­nătoare vocală a serviciilor medicale accesibile (programele Medicare și Medicaid). Surprinsă de cunoș­tințele lui Mund, Hopper a implicat-o în genul opus de evenimente – parade, târguri și evenimente în jurul competițiilor de baseball, ca în anii ’50. Prin directorul de turneu, tot Hopper îi decidea și ținutele – nu avea voie, de exemplu, să poarte niciodată roz.

Fără ca Mund să știe, Carlson și Hopper colaborau cu puternica agenție newyorkeză de marketing și publicitate Young & Rubicam la un rebranding al Miss America, cel mai radical din istoria concursului. Piesa centrală a rebrandingului era eliminarea probei în costum de baie, controversată încă de la lansarea Miss America în 1921 (Atlantic City a trebuit să suspende o interdicție care nu le permitea femeilor să-și dezvelească genunchii în public pentru ca Miss America să poată continua an de an). Și de altfel toți cei cu care Bloomberg a discutat au spus că a le pune pe tinerele fete să defileze în costum de baie pentru o bursă de studii nu mai este deloc o idee bună în zilele noastre.

Pentru a elimina această probă, Carlson avea nevoie de aprobarea board-ului căruia i-a cam forțat mâna – a amenințat că Miss America nu va mai fi transmisă televizat dacă proba în costum de baie nu va fi eliminată. Când directorii MAO și-au dat seama că amenințarea nu era reală, le-au confruntat pe cele două, dar întâlnirea s-a transformat într-o ceartă urâtă care s-a lăsat cu țipete și demisii.

Problemele lui Carlson cu Miss America depășesc însă acest gen de dispute. Deși concursurile la nivel de stat sunt entități non-profit separate, gestionează o parte din fonduri în comun cu MAO, care plătește pentru burse în numele lor. Jennifer Bailey, care conduce fundația de burse a Organizației Miss Virginia, spune că a primit mai multe telefoane în care era anunțată că bursele studentelor nu fuseseră achitate.

Revenind la proba în costum de baie, Mund declară că Hopper i-a spus de schimbare cu o zi înainte de anunțul făcut de Carlson la o emisiune Good Mor­ning America din iunie. În mare parte, Mund făcea cu destul de multă supunere ceea ce îi cereau Carlson și Hopper, și așa avea de gând să facă și acum. Cu o singură frază din anunțul lor nu era de acord pentru că nu era adevărată – aceea că mișcarea și denumi­rea #MeToo au pornit de la Gretchen Carlson. În rea­litate, inițiatoare și cea care a popularizat hash-tag-ul, prin actrița Alyssa Milano, fusese activista Tarana Burke. După acest incident, Mund nu a mai fost tri­misă de MAO decât la foarte puține interviuri.

În august, Mund a trimis o scrisoare unui grup de foste Miss America în care detalia cum a fost tratată de Hopper și Carlson. Scrisoarea a ajuns destul de repede în presă. După două zile, Carlson nega pe Twitter acuzațiile și susținea că ceea ce a făcut Mund a costat MAO sponsorizări pierdute de 75.000 de do­lari. MAO a contractat firma Employment Practice Solutions Inc. (EPS) pentru a investiga acuzațiile lui Mund. Timp de două săptămâni, EPS a intervievat zeci de persoane care au legătură cu Miss America. Mund era și ea disponibilă pentru întrebările EPS, odată cu încheierea ediției de anul acesta. La o zi după închiderea concursului, pe 10 septembrie, EPS a făcut public un raport în care le absolvea pe cele două de orice greșeală sau acuzație. Mund nu a fost niciodată intervievată în respectiva anchetă.

SCHIMBAREA. Finala concursului Miss America 2.0 2018 s-a deschis cu o melodie a artistei Beyoncé. Cele zece finaliste au dansat, cântat și și-au prezentat scurta poveste de opt secunde pe o temă caritabilă. Una dintre ele, Emily Sioma, avea ca temă conștien­ti­zarea violenței sexuale. Doar că frumoasa care re­prezenta statul Michigan, cunoscut pentru problemele uriașe cu apa potabilă, a profitat de scenă, când camerele de filmat panoramau pe ea. „Din statul pe teritoriul căruia se află 84% din apa potabilă a Statelor Unite, dar nu suficient pentru ca și rezi­denții lui să aibă suficient pentru consum, eu sunt Miss Michigan“, s-a prezentat Sioma. Ceea ce a spus nu a influențat poziția ei în finală, dar cele câteva secunde în care a ales să vorbească, au expus cât de superficiale sunt de fapt schimbările aduse concursului rebranduit Miss America 2.0. „Dacă cineva vrea cu adevărat să le pună femeilor la dispoziție o plat­formă de putere, trebuie să le lase să-și exprime propriile idei într-un mod relevant, decis de ele. Chiar dacă ceea ce au de spus nu place cuiva“.

Doar 4,3 milioane de telespectatori s-au uitat la finala Miss America anul acesta, în număr mai mic și cei care au ales să urmărească reluarea teoriei Big Bang-ului cosmic. La final, Mund a cedat coroana câș­tigătoarei statului New York, Nia Franklin, aleasă Miss America. Nu înainte de a servi conducerii MAO un ultim moment de sfidare.

Cu o zi înaintea finalei are loc unul dintre cele mai kitsch momente ale concursului – parada „arată-ne pantofii“, când concurentele defilează în costume te­matice. De pildă, Miss Alabama a purtat un costum de astronaut al NASA, Miss Georgia a fost o sticlă de Coca-Cola și tot așa. Ei bine, Mund a vrut să fie Wonder Woman. La începutul verii, MAO a fost de acord cu ideea, dar după ce Mund a decis să iasă public împotriva conducerii Miss America, i s-a spus că va trebui să poarte una dintre creațiile desig­nerului acre­ditat al concursului, Sherri Hill. Mund i-a transmis în scris ideea unui costum Wonder Woman, cu care Hill a fost de acord – și verbal, și scris.

Cu câ­teva minute înainte de începerea paradei, mana­gerul de turneu al lui Mund a tras-o deoparte și i-a cerut să se schimbe într-o rochie a lui Hill. Doar că Mund avea în scris ok-ul lui Hill de a-i face costu­ma­ția care deranja. Asigurându-și managerul că amân­două își fac bine treaba, Mund și-a luat scutul de super-eroină și s-a alăturat paradei celor mai frumoase femei din America.

Frumusețe și inteligență

Cunoscut în toată lumea, concursul de frumusețe Miss America datează din 1921. Din 1945, când la conducerea MAO a venit o femeie, premiile au devenit burse de studii.

• Costum vs. dialog. Reinventarea Miss America: prezentarea în costume de baie (avea o pondere de 10% în nota finală a concurentelor) va fi înlocuită de un dialog cu juriul, iar proba rochiilor de seară (însemna 15% din nota finală) a devenit o prezentare a candidatelor într-o ţinută la alegere și în care accentul cade însă pe proiectul social prezentat în opt secunde în care ar dori să se implice dacă devin Miss America.
• Scandalul. O anchetă a site-ului de ştiri Huffington Post a dezvăluit că Sam Haskell, predecesoarea lui Carlson, a expediat mai multe e-mailuri în care Mallory Hagan, câștigătoarea coroanei în 2013, era  ironizată că se îngrăşase şi criticată că este „o femeie cu moravuri uşoare“.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Claire Suddath; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images