Ce se ascunde în spatele declarațiilor antimigrație ale premierului ungar Viktor Orban

Premierul Ungariei, Viktor Orbán, și alți lideri europeni care se opun imigrației evită să vorbească despre un anumit subiect.

Acest articol a apărut în numărul 75 (7 – 20 octombrie 2019) al revistei NewMoney

Satwinder Singh a provocat agitație când, în urmă cu patru ani, a sosit în Sarud, un sat liniștit din Ungaria. El se afla într-un grup mic de muncitori aduși din India pentru a lucra la o fermă de vaci care, confrun­tată cu lipsa forței de muncă, se zbătea să rămână pe linia de plutire. Localnicii nu au fost chiar primitori cu nou-veniții. Recent, într-o dimineață, Singh a povestit că unii l-au atacat cu ouă. Alții l-au numit terorist.

Câțiva dintre oamenii locului i-au transmis primarului îngrijorările lor. „Cineva a venit să-mi spună că indienii vor injecta otravă în lapte și că vor contamina întreaga țară“, își amintește primarul István Tilcsik. „Apoi, lumea a văzut că indienii au venit numai să muncească și că n-au avut deloc probleme cu legea. Lucrurile s-au așe­zat acum“, adaugă Tilcsik.

Viktor Orbán și invadatorii

Prim-ministrul Ungariei ar prefera probabil ca Singh și compatrioții acestuia să treacă neobservați. Viktor Orbán conduce o avangardă antiimigrație în interiorul Uniunii Europene, pe care sus­ține că o protejează de „invadatori“.

A ridicat un gard din sârmă ghimpată pentru a-i împiedica pe refugiați să intre în țară și le-a tăiat rațiile de mâncare unora aflați în centre de detenție. Președintele american Do­nald Trump a spus despre Orbán că îi este ca un „frate geamăn“.

Cu toate acestea, Ungaria și alte câteva țări din vecinătatea sa cu tendințe anti­imi­grație le deschid discret străinilor ușa din spate. Europa Centrală și de Est este regiunea cu cea mai rapidă creștere economică a Uniunii Europene, cu natalitate în scă­dere, cu milioane de muncitori plecați în Occidentul mai bogat și cu o forță de muncă locală care nu mai acoperă cererea companiilor.

În ultimii ani, guvernele au fost dispuse să primească muncitori albi și creștini din țări precum Ucraina și Belarus. Dar această sursă este pe cale să sece. Acum au început să vină migranți din colțurile îndepărtate ale lumii, punând la îndoială ideea că această parte a continentului poate rămâne la adăpost de multicultura­lismul occidental.

Este nevoie de forță de muncă

Forța de muncă din 21 de țări situate între Marea Baltică și Balcani va scădea cu peste un sfert până în 2050, tăind anual din creșterea economică mai mult de un punct procentual, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI). Tao Zhang, deputy managing director la FMI, le-a spus în iulie reprezentanților băncilor centrale din regiune că țările lor trebuie să înceapă importul de muncitori, pentru a rezolva problema. Și deja se întâmplă.

În 2018, în Ungaria, țara din Uniunea Eu­ropeană cu cea mai rapidă creștere eco­no­mică, existau 49.500 de permise de muncă deținute de cetățeni din afara Uniunii Europene, mai mult decât dublul numărului din urmă cu un an. În 2016, existau în jur de 7.300. Atunci, ucrainenii aveau mai mult de jumătate dintre aceste permise. Acum, vietnamezii, indienii și mongolii sunt printre grupurile cu creșterea cea mai rapidă.

România a mărit cu 50% în acest an nu­mărul permiselor de muncă pentru lucră­torii din afara Uniunii Europene. Srilankezi și indieni s-au alăturat angajaților chinezi și turci din restaurante sau de pe șantiere.

În Polonia, echipe de femei aduse din Mongolia zugrăvesc noile clădiri de apartamente din Varșovia.

Albanezii de la Belgrad

În capitala Serbiei, Belgrad, etnici albanezi lucrează cot la cot cu localnicii pentru a transforma în realitate viziunea guvernului sârb în privința unui complex imobiliar de lux (Belgrade Waterfront, o investiție estimată de The Guardian la 3,5 miliarde de euro, n.r.). Într-o vizită recentă, președintele Alek­sandar Vucic și-a exprimat uimirea despre cum nevoia economică învinge o întreagă istorie de tensiuni etnice.

Producătorul sud-coreean de cauciucuri Hankook a întârziat luna trecută o inves­tiție de 295 de milioane de dolari la fabrica sa din Ungaria din pricina dificultăților întâmpinate în recrutarea forței de muncă. Aproximativ 200 din cei 3.000 de lucrători ai fabricii au venit din Ucraina sau din Mongolia.

Guvernele au încercat să crească natalitatea oferind beneficii fiscale generoase și alte avantaje pentru familiile cu copii. Cu toate acestea, la o conferință pe teme demografice organizată la Budapesta luna trecută, Orbán, Vucic și premierul ceh Andrej Babiš au admis că nu au găsit încă formula magică. Iar lor nu le place să vor­bească despre soluția provizorie. Ei con­tinuă să bată toba antiimigrației, fără să spună nimic despre noii lucrători aduși de departe.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki, care în această lună își va înfrunta adversarii în alegeri, l-a dat afară pe un ministru adjunct în 2018 pentru că acesta „a mers prea departe“ când a pledat pentru aducerea mai multor muncitori străini.

Media controlată întreține isteria

În Ungaria, mass-media controlată de Orbán servește o porție zil­nică de știri antiimigrație. Iar guvernul men­ține starea de urgență în privința imi­grației în masă, care, în realitate, a trecut. Orbán însuși promovează „omogenitatea etnică“ drept bună pentru afaceri și pentru siguranța țării.

Sentimentele publicului s-ar mai putea dezgheța. În orașul Petrijevci din estul Croației, pentru a completa schema de per­sonal, o fabrică de procesare a cărnii a angajat 17 măcelari din Nepal. Localnicii, dintre care mulți nu au mai întâlnit nicio­dată pe cineva venit de atât de departe, au strâns haine pentru unul dintre nepalezi după ce bagajul acestuia a fost pierdut în tranzit.

Întorcându-ne la Sarud, care se află la est de Budapesta, la o distanță de 90 de minute de mers cu mașina, și unde doamnele în vârstă vând fructe și legume în fața caselor, opinia în privința lucrătorilor indieni s-a schimbat.

Margit Demeter, de pildă, a început să se îndoiască de ceea ce vede la televizor. „Auzim o mulțime de lucruri rele despre migranți, dar eu nu pot să zic nimic rău despre cei de aici“, spune femeia de 66 de ani. „Ne-am putea pune foarte ușor în locul lor. Și cum rămâne cu toți ungurii care au plecat în străinătate să trăiască sau să muncească? Vom spune lucruri rele și despre ei?“

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Zoltan Simon, Jasmina Kuzmanovici și Marek Strzelecki

Au contribuit: Andra Timu, Irina Vîlcu, Radoslav Tomek, Adrian Krajewski, Lenka Ponikelska, Volodymyr Verbyany, Jan Bratanic, Ott Ummelas și Misha Savic.

FOTO: Getty