Ce scenariu spectaculos are noul film din seria Jurassic Park

Cel mai nou film din seria Jurassic Park nu se numără printre preferatele criticii din acest an, dar este un blockbuster spectaculos care demonstrează, o dată în plus, că publicul este cel care contează.

Acest articol a apărut în numărul 50 (8 – 21 octombrie) al revistei NewMoney

„Schimbarea e ca moartea. Nu știi cum arată până nu ajungi la porțile ei“, spune Chris Pratt în cel mai nou film al francizei Jurassic Park, „Jurassic World: Fallen Kingdom“. Deși cuvintele se referă la un anume moment din film, acestea sunt potrivite și în ceea ce privește filmele celebrei francize, despre care The Village Voice scrie că „rezistă atât morții, cât și schimbării: știm exact cam ce vor arăta“. Oricât de predictibil a fost felul în care va arăta noul film, acesta nu a dat greș în ceea ce privește box-office-ul, înregistrând, ca și frații lui mai mari, scoruri năucitoare. De la lansarea sa, la sfârșitul lunii iunie, filmul a încasat 1,3 miliarde de dolari în întreaga lume, devenind astfel cel de-al treilea film Jurassic care a depă­șit limita de un miliard de dolari, cel de-al treilea film cu cele mai mari încasari din 2018 și cel de-al 12-lea cel mai profitabil din toate timpurile. Critica nu l-a adorat prea tare, aceasta taxându-i dur slăbi­ciu­nile și insistând pe faptul că nu aduce nimic nou față de precedentele filme ale seriei. Dar cui îi mai pasă din moment ce „Jurassic World: Fallen Kingdom“ a trecut testul publicului devenind un blockbus­ter spectaculos și intrând astfel definitiv în istoria cinematografiei?!

Scenariu. Vă aduceți aminte de „Jurassic Park“, primul dintre cele cinci filme ale francizei regizat de Steven Spielberg în 1993, cu a lui acțiune desfășurată în insula fictivă Isla Nublar, aflată în largul coastei Pacificului din America Centrală, unde filantropul miliardar John Hammond și o mică echipă de cercetători genetici au creat un parc sălbatic de dinozauri clonați? Ei bine, acțiunea din „Jurassic World: Fallen Kingdom“ are loc tot acolo, în insula populată doar de dinozauri, o cutie a Pandorei pe care marii lacomi ai lumii o deschid acum cu bună știință declanșând un haos mondial.

Fostul partener al lui Hammond, Benjamin Lockwood, are, împreună cu asistentul său, Eli Mills (Rafe Spall), un plan de relocare a dinozaurilor (amenințați de un vulcan activ) într-un „sanctuar“ creat de ei. Astfel intră în joc activista pentru drep­turile animalelor, Claire (Bryce Dallas Howard) și Owen Grady, fost antrenor al unui Velociraptor special pe nume Blue, care sunt cooptați în echipa de capturare a dinozaurilor. Doar că planul este dejucat de Mills, care apelează la un grup de mercenari plătiți să-i aducă minuna­tele specii destinate vânzării. Cam aceștia sunt germenii dezastrului ce ur­mează și pe care J. A. Bayona, regizorul filmului, îl amplifică în cele mai bizare moduri.

Efecte. Dimensiuni impunătoare, efecte speciale, sound-uri tricky, țipete, sânge, expresii îngrozite sunt detalii ce alcă­tuiesc arsenalul vizual prin care Bayona respectă formula filmelor precedente și, de ce nu, a filmelor science-fiction în ge­neral. Pe alocuri, această fidelitate față de primele filme ale seriei este de-a dreptul supărătoare, așa cum se poate vedea în acele momente în care întreg sistemul electric cedează sau în scenele de vână­toare animal-om, care sunt extrem de

expeditive în cazul personajelor de umplu­tură (destinate pieirii), în compa­rație cu cele în care este implicat un personaj-cheie (supraviețuitor).

Există imagini foarte frumoase care te lasă cu gura căscată, așa cum sunt cele în care corpul unduitor al unui dinozaur acvatic se vălurează sub apa hipnotic de albastră, dar sunt și imagini extrem de penibile, precum cele de la final când, Indoraptor, cel mai temut dinozaur, un hibrid realizat din ADN-ul mai multor specii, îndepărtează grațios faldurile unei perdele în căutarea micuței Maisie Lockwood, nepoata bătrânului Lockwood (o reminiscență, poate, a lumii horror cons­truită de Bayona în „The Orphanage“).

Roluri inversate. Din aceste combi­nații de frumos și ridicol, de suspans și cascadorie proastă, și-a construit Bayona filmul care încearcă, timid, să facă și anumite declarații privind conservarea animalelor și responsabilitatea omului de a face față consecințelor inovației.

Prezența umană în acest film este, însă, aproape decorativă, personajele neavând dialoguri consistente și nefiind prea con­vin­gătoare nici cu gestica sau mimica lor. Doar Rafe Spall, în rolul maleficului Mills, te acaparează cu prezența lui, Geraldine Chaplin (fiica lui Charlie Chaplin), în rolul menajerei Iris, care este la fel de convin­gătoare ca în toate filmele în care a jucat până acum, și simpaticul Justice Smith, în rolul IT-istului Franklin Web, singurul care dă o notă de umor veritabil filmului.

În rest, începând cu Bryce Dallas Ho­ward și Chris Pratt și până la personajele episodice, aparițiile umane sunt niște caricaturi enervante.

Dinozaurii sunt, în schimb, cei care acaparează și trezesc emoții. Ei sunt cei care capătă din ce în ce mai multă personalitate, la fel cum fac maimuțele din „Planet of the Apes“. Ei devin încet-încet eroi, în timp ce rolurile om-animal se schimbă. Acest lucru capătă contur clar în acest film în care dinozaurii sunt lăsați, la final, în libertate anunțând astfel di­recția pe care va fi construit scenariul următorului film al seriei, ce se vrea lansat în 2021.

Certitudini. Mulți spun că „Jurassic World: Fallen Kingdom“ nu are nimic din minunăția filmului „Jurassic Park“, al lui Spielberg (cel mai profitabil din toate timpurile, cu încasări de 929 de milioane de dolari). Că nu se apropie nici de „The Lost World: Jurassic Park“, al doilea film al francizei regizat în 1997 tot de Spielberg (cu încasări de 619 milioane de do­lari). Că nu aduce nimic nou față de „Jurassic Park III“ (încasări de 368 mili­oane de dolari în întreaga lume) sau „Jurassic World“ (care a câștigat 1,6 miliarde de dolari în întreaga lume).

Dar „Fallen Kingdom“ este un film la fel de mare ca precedentele, făcut pentru a satisface masele, pentru a crea divertisment. E adevărat că, având în minte filmul original al lui Spielberg, te aștepți ca fiecare nou film al seriei să aibă simfonia aceea dulce a cruzimii, umorul de calitate și suspansul care chiar te fac să simți că te uiți la un science-fiction. Dar este o istorie care se repetă, în fond, cu toate fran­cizele, în care noile filme pălesc ușor față de original.

Apoi, să nu uităm că „Jurassic World: Fallen Kingdom“ l-a avut pe Steven Spielberg în echipă, în calitate de producător executiv, ceea ce înseamnă că cineastul, care nu face nimic la voia întâmplării, a crezut în potențialul filmului. Și nu s-a înșelat, filmul devenind cea mai profita­bilă franciză de la Universal, depășind chiar și succesul „The Fast & Furious“.

Un lucru este cert: puterea dinozaurilor de a atrage masele este mai puternică decât oricând. Așa că, înțelegeți de ce aceștia nu vor dispărea prea curând.

Foto: Guliver/Getty Images