Ce înseamnă pentru România, pe termen lung, importul de gaze din Azerbaidjan alături de alte state din regiune

Mihai Nicuț 11/05/2023 | 09:21 Energie
Ce înseamnă pentru România, pe termen lung, importul de gaze din Azerbaidjan alături de alte state din regiune

Mai multe state UE din estul continentului, inclusiv România, vor să își asigure vii­torul aprovizionării cu gaze dintr-una dintre cele mai bogate surse din apro­piere – Azerbaidjanul. La nivel înalt s-a bă­tut palma, nu este nevoie, în general, de noi conducte de transport și, dacă to­tul merge conform planului, zona noastră, istoric aprovizionată cu gaz rusesc, va avea și altă sursă pe care să se poată baza. Chiar dacă nu e sigură de cât gaz va mai avea nevoie în viitor.

La 25 aprilie s-a semnat la Sofia un memorandum între Azerbaidjan, Bulgaria, Unga­ria, Slovacia și România, pentru dezvolta­rea a ceea ce a căpătat numele „So­li­darity Ring“ – o înțelegere pentru creș­te­rea livră­ri­lor de gaze din Azerbaidjan, țară cu vaste resurse de gaze, către zona noastră din Europa, folosind infrastructura de tran­­s­port și conexiunile dintre rețele existente deja.

Ideea, foarte simplă, a acestui memorandum este ca, după ce intră în Europa via con­ducta TANAP, prin Turcia, gazul azer să fie livrat în cantități mai mari nu doar pentru a alimenta Grecia și Italia (prin conducta TAP, construită special în acest scop), ci să meargă mai mult și spre nord, spre Bulga­ria, România, Ungaria și Slovacia. Așadar, nu doar pe „coridorul sudic“ est-vest, ci și pe așa-zisul „coridor vertical“ sud-nord – conductele și interconectările fizice exis­tând deja.

Sunt sigur că ceremonia importantă de astăzi va fi un alt pas în consolidarea coo­pe­rării noastre. În iulie anul trecut, Azer­bai­­d­janul și Comisia Europeană au semnat un «Memorandum de înțelegere privind un par­teneriat strategic în domeniul energiei», pe baza căruia intenționăm să ne dublăm apro­­vizionarea cu gaz pe piața Uniunii Europene până în 2027“, a declarat președin­tele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, prezent la eveniment.

„În 2021 am livrat 8 miliarde de metri cubi în Europa. Iar anul acesta, ținta noastră este de 12 miliarde. Aceasta va reprezenta aproape jumătate din exportul nostru total, pe care îl planificăm pentru acest an la nivelul de 24,5 miliarde de metri cubi. Și, bine­înțeles, producția și exportul nostru vor crește, pentru că vom crește producția din zăcămintele de gaze existente și, de ase­menea, în anii următori ne așteptăm la pro­duc­ția din noi zăcăminte. În prezent, gazul azer este exportat în Georgia, Turcia, Grecia, Bul­garia, Italia și, începând din acest an, în România. Până la sfârșitul acestui an, dacă toate interconectările necesare vor fi puse în funcțiune, intenționăm să în­cepem furni­za­rea de gaze către Ungaria și Slovacia“, a mai spus președintele azer.

Gazul azer curge spre Europa de câțiva ani, dar, după agresiunea rusă asupra Ucra­i­nei, care a redus apoi dramatic livră­rile de gaz din această sursă spre Europa, Bruxelles-ul, în căutare de noi surse de gaze, s-a apropiat și mai mult de țara cas­pică. Astfel, la jumătatea anului, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele azer au semnat un nou „Memorandum de înțele­gere pri­vind un par­teneriat strategic în do­meniul energiei“.

Acordul prevedea angajamentul pentru du­blarea capacității coridorului sudic al gazelor în cinci ani și sublinia impor­tanța „contractelor pe termen lung, predic­tibile și stabile“, pentru a oferi siguranță pro­du­cătorilor de gaze, dar, în același timp, preciza că viitoarele contracte de gaze trebuie să fie în linie cu obiectivele climatice ale Uni­unii Europene, care, potrivit Bruxel­les-u­lui, prevăd o dimi­nuare a utilizării gazelor naturale, mai ales după 2030.

Deja exporturile de gaze azere către zona noastră cresc. Grecia a importat, de exemplu, în primele două luni ale anului 2023, gaze azere în valoare de peste un sfert de mi­liard de euro – peste 360 de mili­oane de metri cubi, în condițiile în care ex­porturile azere de gaze au crescut, în total, cu 13%, la 4,3 miliarde de metri cubi.

În acest an, Bulgaria va importa, în total, cel puțin un miliard de metri cubi de gaze azere, odată ce anul trecut a fost finalizat, în sfârșit, gazoductul de 150 de kilometri care o leagă de rețeaua din Grecia (IGB, între Komotini și Stara Zagora).

România are și ea un contract de import, tot de un miliard de metri cubi pe an, un fel de „plasă de siguranță“, la care poate apela în caz de nevoie – puțin pro­babil, pentru că, la scăderea drastică de consum de la noi, producția internă și ce e deja înmagazinat e posibil să ne asigure integral consumul. Iar acest gaz este ce ră­mâne după ce trece prin Turcia, importator tradițional de gaze rusești, dar țară care își va crește în acest an importurile de gaze azere cu 19%, până la 20 de miliarde de metri cubi.

Dincolo de ceea ce va ajunge la noi, este plănuită dublarea capacității de transport a conductei TAP, spre Grecia/Italia, până la 20 de miliarde de metri cubi, până în 2027, adică punerea în operă a memorandumului semnat de Ursula von der Leyen cu Ilham Aliyev vara trecută.

Mai avem și gaz rusesc

Toate acestea se întâmplă într-o zonă în care, tra­dițional, ajungeau exclusiv gaze rusești, prin noua conductă TurkStream, care leagă Rusia de Turcia sub­tra­versând Marea Neagră – o rută nouă creată de Gazprom și deschisă în 2020, pentru alimen­tarea Europei de Sud-Est, ocolind Ucraina.

După declanșarea războiului din Ucra­ina, cu toate consecințele lui, inclusiv exploziile de la gazoductele Nord Stream (cea mai im­portantă rută de gaze rusești spre Europa, care au oprit livrările), TurkStream a rămas ruta principală de transport de gaz rusesc spre Europa pe con­ductă. Asta, în condițiile unor volume mult mai reduse.

Ruta este încă folosită pentru alimentarea cu gaze rusești mai întâi a Turciei, iar apoi, pentru tranzit/comerț, spre Bulgaria, Serbia, România și Ungaria. În primele două luni ale acestui an, prin această rută au fost tran­sportați doar 17 TWh de gaze, adică aproximativ 1,6 miliarde de metri cubi.

De la nevoie la exces?

Cel mai probabil va mai curge și gaz rusesc prin zona noastră, va ajunge și gaz azer și, dacă lucrurile vor merge conform planurilor, vor apă­rea două noi surse de materie primă.

Prima ar fi gazul extras local din Marea Neagră, mai întâi de Turcia (exploatarea în­cepe în acest an), care a anunțat descoperirea de rezerve imense, de circa 710 miliarde de metri cubi, și apoi de România (exploa­tarea ar urma să înceapă în 2027, în funcție de deciziile din vara aceasta), unde rezer­vele ar fi de 100 de miliarde de metri cubi.

A doua sursă este gazul natural lichefiat (LNG), care a fost o alternativă viabilă la gazul rusesc pe conductă pentru Europa după declanșarea războiului. Livrările vor crește, ca urmare a extinderii infrastructurii de primire și, ulterior, de regazeificare a gazului lichefiat.

Dincolo de terminalele existente, în portul grecesc Alexandropoulis se cons­tru­­iește deja unul nou, care ar trebui să fie gata la sfârșitul anului, cu o capacitate de până la 5 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Așadar, noi surse de gaze care vin însă să alimenteze o cerere în scădere. Consumul Europei, inclusiv al Europei de Est și al Ro­mâniei, a scăzut în ultima iarnă semnificativ, inclusiv pe fondul solicitărilor ve­nite de la Bruxelles, generate de limitarea aprovi­zio­nării din Rusia.

În perioada august 2022 – ianuarie 2023, România a înregistrat o reducere a consumului de gaze naturale cu 25% față de media consemnată pentru intervalul similar de timp între anii 2017 și 2022. Scăderea din România a fost mai accentuată decât media europeană – consumul Uniunii Europene a scă­zut cu 19,3% în perioada august 2022 – ianuarie 2023 față de media consumului de gaze pentru perioadele si­milare din interva­lul 2017-2021, potrivit Eurostat. Obiec­tivul blocului comunitar a fost o reducere cu 15% a consumului de gaze în perioada august 2022 – martie 2023 față de media perioa­delor similare din ultimii cinci ani consecutivi, pentru a stopa depen­dența de importurile din Rusia.

Iar tendința, cel puțin pentru România, pare a nu se inversa. Consumul național de gaze naturale a scăzut în primul trimestru al anului până la cel mai mic nivel al aces­tei perioade din ultimele două decenii, arată OMV Petrom în prezentarea situației financiare aferente primului trimestru al acestui an.

„Conform estimărilor OMV Petrom, consumul național de gaze naturale a scăzut cu aproximativ 13% față de T1/22, estimat a fi cel mai mic nivel înregistrat pentru un trimestru unu în ultimele două decenii, din cauza vremii calde și a industriei, care nu a reușit să își revină de la nivelurile reduse din 2022“, se arată în raportul companiei pe­troliere, care este și al doilea producător de gaze naturale din România, după Romgaz.

Consumul a rămas la niveluri scăzute, în pofida menținerii prețurilor plafonate pentru consumatorii comerciali mici și medii (cu consum de sub 50.000 MWh anual), pla­fonare decisă anul trecut de Guvern, dar și a scăderii prețurilor la gaze în piețe.

Pe termen mai lung, utilizarea gazelor în Europa va fi restricționată, cel puțin dacă e să ne luăm după intențiile de acum, poli­tica fiind cea cunoscută, de reducere a emi­siilor până la acel „net zero“ de atins la ni­velul Uniunii Europene la jumătatea seco­lu­lui. Deciziile se iau treptat și, la acest mo­ment, merită amintite două, care ar putea intra în vigoare în mai puțin de un an – interzicerea comercializării de centrale individuale noi pe gaze, începând din anul 2029, și intenția de a introduce utilizarea gazelor (altele de­cât cele folosite pentru producția de ener­gie electrică) în mecanismul EU-ETS, ceea ce înseamnă că utilizarea gazului, inclusiv pentru încălzire, va fi purtătoare de taxe pen­tru emisiile rezultate.

Acest articol a apărut în numărul 163 al revistei NewMoney

FOTO: Getty