Ce ascunde cea mai faimoasă scriitoare de origine turcă în romanul „Cele trei fiice ale Evei”

Acest articol apare în numărul 31 (8-21 ianuarie) al revistei NewMoney

Sub pretextul unei căutări identitare, Elif Shafak atinge probleme majore ale lumii de astăzi: tero­rism islamic, tensiuni între credincioși, prăpastie între bogați și săraci, hărțuire sexuală.

Dacă ai citit vreo carte de Elif Shafak, „cea mai faimoasă scriitoare de origine turcă“, cum mai este numită, vei ști că în „Cele trei fiice ale Evei“ – ultima ei carte tradusă la noi de Polirom – vei găsi suspans, fire narative inteligent întrepătrunse, locuri și timpuri diferite, personaje zbuciumate. „Într-o fascinantă explorare a credinței și prieteniei, a lumii bogaților și săracilor și a conflictului devastator dintre tradiție și modernitate“, după cum no­tează The Independent, Shafak reușește și aici, ca și în „Onoare“, să pună în tandem lumi și culturi antagonice, să întoarcă pe toate fețele probleme legate de religie, feminitate și tradiție, toate pentru a reda cât mai limpede zbaterile unor suflete care luptă să iasă la lumină.

Dilemă. Trei femei de naționalități diferite – o englezoaică-iraniană, o americancă-egipteană și o turcoaică – încercând să facă față unei lumi pline de prejudecăți ar fi, în mare, subiectul acestei cărți. Toate evenimentele, toate acțiunile par a se învârti în jurul acestui nucleu cu trei chipuri – Shirin (Pă­că­toasa), Peri (Nehotărâta) și Mona (Credincioasa) care devin prietente în timpul studenției –, însă miezul cărții îl constituie mai degrabă parcursul identitar al lui Peri, o strălucită studentă la Oxford care ajunge exact ceea ce nu și-a dorit: o casnică exemplară care are grijă de cei doi copii și care-i organizează soțului petrecerile.

Născută într-o familie de istanbulezi scindată de viziuni politice și religioase extrem de diferite – tatăl ateu, mama habotnică, fratele mic naționalist, fratele mare neutru –, Peri se cuibărește încă din copilărie pe tărâmul nehotărârii, pendulând mereu între vină și dreptate, între certitudine și îndoială, între „evlavia sfidătoare a mamei“ și „materialismul sfidător al tatălui“.

Așa rămâne și peste ani, când ajunge să studieze la Oxford filosofie și teologie, și când renunță, apoi, la viața universitară devenind soție și mamă. Un parcurs interesant al unei femei aflate – ca însăși scriitoarea, care scrie și în turcă, și în engleză, și care locuiește și la Istanbul, și la Londra – la con­fluența a două lumi diferite, ce nu reușesc nicicum să o câștige de o singură parte.

Revelație. „E într-adevăr religia o forță în stare să le inspire pe femeile care altfel au o putere limi­tată într-o societate concepută de și pentru bărbați sau e numai o altă unealtă care să le supună mai ușor?“. Este una dintre întrebările-cheie pe care și le pune la un moment dat Peri, personaj fascinant care readuce treptat trecutul în viața ei prezentă, cu tot cu nedumeririle ei privind divinitatea.

Cartea începe cu o zi de primăvară în Istanbul, când Peri este jefuită și aproape violată de un om al străzii. Cu o forță inimaginabilă – pe care i-o dă „copilul cețurilor“, viziunea ei perpetuă ce o pune în contact cu o lume spirituală reconfortantă, dar și tulburătoare – o face să acționeze. Se salvează lovind și strigând, fugind și iar fugind. În tot acest vârtej de gesturi și acțiuni, o fotografie căzută din geanta ei îi readuce în față trecutul: familia ei ciu­dată, prietenele ei de suflet, dar și o iubire neîmpli­nită (Azur, un profesor charismatic cu care studiase filosofia la Oxford).

O singură zi, atât îi dăruiește Shafak acestui personaj pentru a trăi clipe dintre cele mai contradictorii și pentru a rememora zeci de ipostaze ale trecutului. Căci, între momentul jefuirii, cel al unei pe­treceri de lux și cel al unui jaf armat, Peri cutreieră prin Istanbulul anilor ’90 (când trăia împreună cu familia pe strada Poetului Mut) și prin Oxfordul anilor 2000, unde împărțea cu Mona, Shirin și Azur viziuni fascinante despre semnificația divinității.

O călătorie inițiatică, plină de revelații, care o apropie mai mult de ceea ce este ea cu adevărat.

Portret. Suspans, dileme de tot soiul, relații părinte-copil, hărțuire sexuală, terorism islamist, tensiune între credincioși, prăpastie între bogați și săraci, chiar și puțin realism magic. Le găsești pe toate în acest roman polifonic care le amestecă fără să-ți creeze senzația că sunt puse de-a valma acolo, ci dimpotrivă că se susțin una pe cealaltă pentru a crea o structură complexă, cu multe fațete.

Prin această poveste, ce ne poartă prin diferite perioade, mai mult sau mai puțin revelatoare, din viața lui Peri, Shafak explorează starea precară a politicii turcești, felul în care evoluează femeile din Islam, ambiguitățile sexuale și cele mai profunde întrebări ale credinței. Ceea ce face ca „Cele trei fiice ale Evei“ să fie, nu doar un roman bine condimentat, ci și un portret just al lumii noastre de astăzi, în care fiecare-și caută identitatea printre fâșii de ură, indiferență și disperare.

Scriitoarea Turciei

În toate cărțile ei de până acum, Elif Shafak îmbină tradițiile occidentale și orientale creând povești fermecătoare despre femei, minorități, imigranți, subculturi.

• În top. Cel de-al doilea roman al său scris în limba engleză, „Bastarda Istanbulului“ – în care vorbește și despre genocidul armean (perpetuu negat de guvernul turc) – a fost cea mai bine vândută carte din 2006 în Turcia.
• În numele lor. Shafak este și o luptătoare ferventă pentru drepturile femeilor, minorităților și libertății de exprimare, aceasta fiind printre primii autori care au semnat scrisoarea deschisă în semn de protest la adresa legilor lui Putin privind anti-homosexualitatea și a blasfemiei.

FOTO: Guliver / Getty Images