Cât război își mai permite Vladimir Putin
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, începe să vadă fundul pușculiței. În primul an de război, a cheltuit mult peste încasă rile-record din petrol, carburanți și gaze. În schimb, reușește să rămână conectat la piața mondială prin prietenii din China, India și Iran.
După un an de război, Vladimir Putin nu prea are ce să le arate rușilor pentru banii cheltuiți cu „operațiunea militară specială“ din Ucraina, miliarde peste miliarde de do lari. Cifra exactă rămâne deocamdată sub semnul întrebării, dar o estimare a revistei americane Forbes de la începutul lunii no iembrie 2022 avansa valoarea de 82 de mi liarde de dolari. Iar de atunci au mai trecut patru luni, timp în care viteza cu care Krem linul a pompat bani în efortul de război nu a făcut decât să se intensifice.
Generalul de brigadă în rezervă Cristian Barbu, fost rector al Academiei Tehnice Mi litare, spune, într-un interviu pentru New Money, că și cele mai ambițioase estimări sunt probabil prea conservatoare. „Poate 100 de miliarde sau mult mai mult. Pe lângă resursa inițială se adaugă tot ce a însemnat suplimentarea din perioada de toamnă- iarnă, plus partea informațională. Și să nu uităm că informația costă foarte mult în ziua de astăzi. Soldatul primește trei mese pe zi și o baie caldă pe săptămână, costă foarte puțin. O informație corectă costă poate cât un batalion de soldați“, explică specialistul.
Cifre oficiale
În timp ce rezultatele de pe front întârzie să apară, cheltuielile pu blice ale Rusiei au fost mult mai mari decât fuseseră prognozate. Potrivit datelor publi cate chiar de Ministerul de Finanțe de la Mos cova, deficitul public pe 2022 a fost de 3.350 de miliarde de ruble, adică 48 de mi liarde de dolari, sau 2,3% din produsul intern brut (PIB) al Rusiei. Înainte de invazie, Finanțele de la Moscova se așteptau la un excedent bugetar de 1%. Potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI) și Băncii Mondiale, PIB-ul Rusiei a scăzut între 2,2% și 3,9% în 2022. Cifrele definitive vor apărea în două-trei luni.
Cea mai mare contribuție la bugetul Ru siei, de cel puțin 33%, vine din veniturile ba zate pe exportul de produse energetice, precizează Eugenia Gusilov, directoarea și fondatoarea Romania Energy Center (ROEC), think tank specializat în studii privind energia. Iar prețurile-record de anul trecut au făcut ca Moscova să încaseze cu 20% mai mult din aceste taxe, în jur de 250 de miliarde de dolari. Sau 10% în plus la ni velul în tregului buget, an la an. „De fapt, exporturile Federației Ruse au crescut, inclusiv către Europa. Tocmai în așteptarea introducerii unor sancțiuni drastice, sta tele eu ro pene și-au făcut anumite stocuri“, ex plică experta.
Numai că și cheltuielile au explodat. Majorarea e de 26%, potrivit cifrelor oficiale. Pe ce s-au dus banii nu putem ști, Ministe rul de Finanțe de la Moscova le-a secreti zat la jumătatea anului trecut, din cauza a ceea ce a numit „presiunea țărilor neprie te noase asupra Rusiei“.
Prețul bombelor
Că Mos cova spune sau nu unde s-au dus banii, principala țintă a cheltuielilor a fost, evident, războiul contra Ucrainei, țară a cărei însăși exis tență e contestată acum de elita rusă.
Rusia și-a început invazia în țara vecină cu 150.000 de soldați. Acum are angrenați în efortul de război spre 300.000. Într-un an a pierdut (potrivit ucrainenilor) în jur de 150.000 de soldați, peste 3.000 de tancuri, peste 6.500 de vehicule blindate de luptă, aproape 300 de avioane și tot atâtea eli coptere. Serviciile de informații occidentale sunt de asemenea de părere că rușii ar fi risipit în Ucraina aproape jumătate din flota de tancuri și bună parte din sto cul de rachete pe care îl aveau.
„Informațiile pe care le primim noi sunt destul de manipulatoare, nimeni nu știe cu ce coeficient sunt ele înmulțite față de cele reale“, evaluează situația generalul Barbu. El spune că și în cel mai bun scenariu pentru ruși, „lucrurile sunt chiar complicate“.
Cantitățile de muniție folosite de trupele Kremlinului sunt extrem de ridicate pentru misiunea pe care au avut-o și mai ales pentru lipsa de rezultate, într-un an de război. „Cu alte cuvinte, nimeni nu s-a așteptat ca Rusia să aibă un număr atât de mare de pierderi pe partea tehnică. Și dacă ne gândim și la partea umană, chiar că sunt pier deri extrem de semnificative și fără rezultate notabile din punct de vedere militar“, spune generalul Barbu. Estimarea sa e că Rusia a pierdut „aproape de 40% din re sursa inițială de blindate și tancuri, iar la ra chete, peste 60%“.
Generalul atrage însă atenția că rușii nu au stat cu mâinile în sân văzând ce pier deri acu mu lează. Rusia a produs în conti nuare și tancuri, și blindate, și tehnică de ar tilerie, și rachete. „Au fost primele trei-patru luni puțin mai complicate din punc tul de vedere al producției. Acum însă, pare că Rusia a trecut din nou la un efort in dustrial susținut. Asta înseamnă că are și materie primă, și soluții de înlocuire a va riantelor inițiale, mai ales la cipuri, la partea aceasta de dirijare a rachetelor“, spune Cristian Barbu.
De unde își ia Rusia piesele inteligente de care are nevoie? De partea lui Putin stă priceperea funcționarilor din subordine de a găsi pe căi ocolite componente care-i sunt teoretic interzise.
Potrivit unei analize realizate de un think tank american, Silverado Policy Accelerator, exporturile de cipuri către Rusia doar din China și Hong Kong ajunseseră până în noiembrie 2022 la 55% din totalul exporturilor anuale dinainte de război din toate țările. China poate că nu trimite arme Rusiei, dar cipurile pot fi de ajuns. „Rusia s-a descurcat, iar acum produce peste 200 de ra chete, să le zicem «de înaltă clasă», pe lună. Asta înseamnă că reușește să-și înlo cu iască o parte din stocurile folosite și are de asemenea resurse pentru a lovi de două- trei ori pe lună tot teritoriul ucrainean“, apreciază Cristian Barbu.
Cât contează sancțiunile
Generalul spune că reluarea producției de ar mament în ritm susținut de către ruși e o evoluție pe care în urmă cu câteva luni nu o bă nu iam, „având în vedere sancțiunile destul de clare și de riguroase ale Occidentului“.
Câți bani a cheltuit Putin și câți mai are de cheltuit pentru război? Nimeni nu are cum să știe cifre exacte. Probabil, nici liderul de la Kremlin nu știe sigur. Vom afla asta, dacă suntem norocoși, din viitoarele cărți de istorie ale nepoților. În mod cert însă, cele mai costisitoare sancțiuni pentru ruși sunt cele care se referă la principalele exporturi ale țării, de produse și materii pri me energetice.
Așteptările privind efectul acestor sanc țiuni au fost însă destul de nerealiste, ți nând cont că acelea referitoare la petrol și carburanți, adică cele care contează cu ade vă rat din punct de vedere financiar, au intrat în vigoare doar în decembrie 2022 – referitoare la țițeiul brut –, respectiv pe 5 fe brua rie 2023 – la carburanți. Gazele na turale prin conductă nu sunt vizate de sanc țiuni. Pur și simplu nu a mai fost nevoie. După ce Rusia a încercat să impună statelor europene să plătească în ruble, contractele au fost rupte, iar Europa și-a găsit între timp alți furnizori.
Cotații pe tobogan
Efectul sancțiu nilor internaționale asupra bugetului Ru siei au început să se vadă însă începând cu ianuarie 2023. Diferența e atât de mare, că Mos cova nu a avut cum să cosmetizeze ci frele. „Veniturile din petrol și gaze au scăzut cu 46% față de ianuarie 2022“, spune Eugenia Gusilov, directoarea ROEC. „Sortimentul principal de petrol rusesc, Ural, se tran zacționează acum la o diferență uriașă față de Brent, petrolul european.“ Prețul e de 40-50 de dolari/barilul de țiței rusesc, față de 80-90 de dolari/barilul de petrol european. „Înainte, diferența era de doi, trei, cinci, șapte dolari cel mult între cele două sortimente“, spune experta. Pentru Eugenia Gusilov, nu există niciun dubiu: sancți u nile, conjugate cu plafonarea prețului ți țe iului rusesc, „au început să muște“.
Ca volum totuși, Rusia nu și-a încetinit vânzările. Fluxurile de livrări s-au reconfi gurat către Asia, iar presa internațională a relatat în ultimele săptămâni că „flote de petroliere-fantomă ale Iranului“ duc țițeiul Ural și către beneficiari de pe alte continente. În mod cert, spune directorul ROEC, cumpără China, India și Turcia. „Acest vo lum de țiței care continuă să ajungă pe piața internațională ajută la menținerea unui preț decent pentru lumea întreagă“, spune Eugenia Gusilov.
Sancțiunile, de fapt, exact asta urmă resc: să diminueze veniturile la bugetul de stat al Rusiei, „dar fără să creăm un deficit atât de mare pe piață, încât prețul petrolului să treacă de 100-120 de dolari/baril, ceea ce ar scumpi carburanții peste tot în lume“ și ar alimenta inflația.
„China poate să ofere foarte bine o serie de informații, contra petrol, gaze sau orice altă marfă energetică. Ce vedem noi în spa țiul public este doar un act comercial“, spune și generalul Cristian Barbu.
Rezerve strategice
Cu încasări bugetare în aer, din cauza sancțiunilor, și cu chel tuieli în creștere, în ianuarie, cu 58% față de ianuarie 2022, Rusia a anunțat în prima lună din an un deficit-record, de 1.800 de miliarde de ruble, adică 24,4 miliarde de dolari. Suma este uriașă, înseamnă jumătate din tot deficitul pe anul trecut și 60% din deficitul proiectat pentru 2023, potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Finanțe al Rusiei, citate de Interfax. Potrivit acelorași date, deficitul din ianuarie 2023 este de 14 ori mai mare decât cel din ianua rie 2022. Odată ce scăderea încasărilor la buget se va consolida, Kremlinul nu va avea încotro și va intra cu mâinile până la cot în ultima rezervă: Fondul Suveran pentru Bunăstarea Națiunii, în valoare de 148 de miliarde de dolari în ianuarie 2023. „Vor folosi acest fond atât pentru finanțarea răz boiului, cât și pentru cheltuielile de ordin social, pensii, salarii ș.a.m.d. Deci pe termen scurt au de unde să se finanțeze, în po fida faptului că le vor scădea și le scad deja veniturile“, crede Eugenia Gusilov.
Doar ca să construiască 1.000 de tancuri T-90 (cel mai performant model din dota rea armatei), pentru a înlocui parțial blindatele distruse în Ucraina, Kremlinul trebuie să scoată din cufăr peste cinci miliarde de dolari. Pentru 50 de avioane Su hoi-35, încă aproape cinci miliarde. În privința avi oanelor, nu banii sunt problema numărul 1. Timpul e principalul adversar. Un avion de luptă se construiește în luni spre un an, iar asta se în tâmplă dacă totul merge ceas. Câte avi oa ne de luptă poate construi Rusia în ace lași timp? Nu suficiente, dacă e să ți nem cont de eficiența apărării antiaeriene și a piloților ucraineni, cu numărul restrâns de avioane pe care l-au avut la dis po ziție. De altfel, insistența cu care Kievul cere mai multe avioane de luptă aliaților occidentali demonstrează că și ucrainenii sunt perfect conștienți că aviația poate fi decisivă pentru soarta războiului.
Rușii vor, mai presus de toate, să de monstreze de ce sunt în stare, pentru că, până acum, „aviația rusă nu a performat“, spune Cristian Barbu. Nu doar că avioa nele nu au reușit să facă ce scrie în cartea lor tehnică, dar „nici piloții n-au fost an tre nați, nu au avut suficiente abilități să ducă la bun sfârșit misiunile pe un teritoriu necunoscut“, explică militarul. „Să nu uităm că n-a fost deloc o poveste faptul că, la un moment dat, piloții mergeau în misiuni pe baza navigației de la telefoanele mobile, în loc de sistemele de ghidare și de dirijare ale avioanelor. Tehnologia de ultimă oră de ultim nivel nu a fost implementată pe aceste aeronave, dar știm sigur că au fost luate măsuri extrem de costisitoare, de mi liarde de euro, pentru reinstalarea sisteme lor de navigație“, spune generalul Barbu. Alți bani, altă distracție.
Speranță la altitudini mari
La rândul ei, Ucraina cere Occidentului 120-150 de avioane. „Cu mai puține, nu văd ce ar pu tea să facă. Iar costurile numai pentru aparate, fără muniție, ar însemna undeva la 4,5-5 miliarde. Și nu vorbim despre aparate de zbor de ultimă generație, noi, ci un deva la generația 4, 4+. Dar, adunate, elementele de întreținere, logistica, armamentul – ra che tele și toate celelalte muniții –, plus tran sportul, carburantul ar însemna măcar pen tru prima lună aproape dublarea acestei sume“, estimează generalul Barbu.
Suma ar include totuși și pregătirea pilo ților, în țările care au această posibilitate. „E nevoie de patru piloți pentru fiecare ae ro navă, poate că toți cam la același nivel șco larizați, ceea ce nu este o chestiune chiar foarte simplă. Iar în spatele fiecărui avion stau cel puțin zece ingineri, maiștri și tehnicieni, care se ocupă de avion și de muniții“, precizează generalul.
Aceste calcule nu țin seama și de repa rații, de lanțul logistic pentru piese și de mutarea avioanelor în centrele de reparații. Iată de ce Occidentul este atât de reticent să ia decizia așteptată de ucra i neni.
Ce face România
În teorie, cel puțin, avi oanele F-16 pe care le-ar putea primi ucrainenii ar putea fi reparate în România, la Aerostar Bacău. În practică, mai e nevoie de un acord al constructorului, Lockheed Martin. E una dintre puținele contri buții pe care știm că România ar putea să le aibă.
Alți parteneri ai Ucrainei s-au implicat mult mai mult. Nu e vorba doar de statele bo gate din Occident. Varșovia a forțat, prac tic, sprijinirea Kievului cu tancuri Leopard 2, care vor putea fi reparate în Polonia, blin date, artilerie autopropulsată. Cu mai puțin de o săptămână înainte de împlinirea unui an de război, Cehia a anunțat că în parteneriat cu Olanda va transforma mașini de teren în sisteme de apărare antiaeriană contra dronelor. Bine și pentru cehi, și pen tru ucraineni.
Războiul este, aproape ca orice altă acti vitate omenească, și o chestiune de economie. Cine, cât reușește să producă (și să repare), cu ce costuri, în ce interval de timp.
În numărul următor al revistei NewMo ney veți putea citi o analiză privind starea actuală a industriei de apărare din România, în contextul războiului declanșat sub numele de „operațiune militară specială“ de Federația Rusă.
Acest articol a apărut în numărul 158 al revistei NewMoney
FOTO: Getty
