Cât de realiste sunt promisiunile lui Elon Musk în privința companiei sale de implanturi cerebrale Neuralink

Elon Musk spune despre compania sa de implanturi cerebrale, Neuralink, că îi va face pe paralizați să meargă, pe orbi să vadă, pentru ca în cele din urmă să ne transforme în cyborgi. Dar chiar așa (de simplu) să fie?

„Suntem încântați să vă anunțăm că am pri­mit aprobarea FDA (Agenția Federală pentru Hrană și Medicamente a Statelor Unite, n.r.) pentru a lansa primul nostru studiu clinic pe oameni! Acesta reprezintă un prim pas important, care va permite într-o zi teh­nologiei noastre să ajute mulți oameni“, arătau într-un tweet de la sfârșitul lunii trecute reprezentanții companiei Neuralink, „jucăria“ mai puțin mediatizată a celui pe care mulți încă îl consideră adevăratul Tony „Iron Man“ Stark, Elon Musk. Pe termen lung, țelul său este să ne conecteze creierul la computere și la alte dispozitive electro­ni­ce, prin implanturi cu rol de interfață între mintea noastră și gadgeturi și programe.

Pe termen (mai) scurt, Musk pretinde că tehnologia Neuralink va ajuta persoanele cu cvadriplegie – paralizia tuturor celor patru membre, inclusiv a trunchiului, din cauza unei leziuni care afectează segmentele coloanei vertebrale cervicale – să își re­capete integral mobilitatea, având toto­dată capacitatea de a reda vederea nevăzătorilor. „Nu vreau să dau speranțe nerezonabile, dar sunt din ce în ce mai convins că aceste lucruri se pot face“, adăuga el nu cu mult în urmă.

Piața a reacționat și ea la anunțul făcut de FDA, o serie de investiții recente ridicând la cinci miliarde de dolari valoarea compa­niei. În urmă cu doi ani, Neuralink era esti­mată la două miliarde de dolari.

Omul-supraom

În momentul de față, teh­nologia pe care o propune Neuralink pre­supune implantarea unor electrozi în creier pentru a crea o interfață wireless cre­ier-calculator, despre care Musk spune că ar fi capabilă și să augmenteze inteligența naturală prin descărcarea sau încărcarea de informații de la sau către un computer.

Implantul are mărimea unei monede – cu un diametru de 23 de milimetri și o grosime de 8 milimetri – și se conectează la creier prin intermediul a 1.024 de electrozi. „E un Fitbit în craniul tău, cu fire minuscule“, l-a descris el. Operațiunea de implantare se face cu ajutorul unui robot-chirurgical, sub anestezie locală, iar cipul, odată fixat, poate fi înlăturat în orice moment, fără niciun fel de efecte secundare (cel puțin asta susține compania).

Conectat în zonele corespunzătoare ale creierului, un astfel de dispozitiv le-ar putea permite persoanelor cu diferite forme de paralizie să manipuleze mașinile prin pute­rea gândirii sau – în cazul celor cu afecțiuni gen Parkinson – să își controleze mișcările fizice. „În principiu, ar putea să repare tot ceea ce este în neregulă cu creierul“, spune Musk.

Există o mulțime de oameni de știință care lucrează deja în acest domeniu, dar Musk are ambiții mult mai mari decât majo­ritatea, vorbind inclusiv despre dezvoltarea unei „cunoașteri supraomenești“, capabilă să combată amenințarea pe care acesta o vede în inteligența artificială.

Încă dintr-o fază timpurie a proiectului, compania a prezentat un videoclip cu o mai­muță, numită Pager, care era capabilă să joace jocuri video folosindu-se doar de minte, grație a două cipuri implantate la nivelul creierului.

Pager, explicau inginerii Neuralink, a învățat să joace „Pong“, un joc video clasic al anilor ’70, după șase săptămâni de antrenament motivat cu recompense în smoothie-uri cu banane. „Pentru a controla paleta din partea dreaptă a ecranului, Pager se gândește pur și simplu să-și miște mâna în sus sau în jos“, se explică în videoclip.

Imediat după lansarea acestuia, Musk a scris pe Twitter că primele produse ale com­paniei Neuralink i-ar putea permite unei per­soane cu paralizie să folosească un smar­tphone cu mintea „mai repede decât cineva care folosește degetele mari“, cu versiuni ulterioare care ar ajuta „paraplegicii să meargă din nou“.

Ca de fiecare dată când e vorba de planu­rile aflate la limita dintre știință și ficțiune ale lui Musk, comunitatea cercetătorilor a reacționat din nou diferit. Unii au ridicat în slăvi cipul Neuralink și au văzut în el o rafinare semnificativă a tehnologiilor existente. Alții au spus în schimb că dispozitivul nu aduce multe noutăți și că majoritatea pre­ten­țiilor companiei sunt mai degrabă specu­lative și nu se bazează pe știința actuală.

Profesorul Thomas Nowotny, de la Universitatea din Sussex (Marea Britanie), de exemplu, spune că tehnologia de înregistrare a semnalelor neuronale este „veche de decenii“. Și când afirmă asta se referă tocmai la acele bipuri care ar urma să de­vină nucleul celei mai apropiate aplicații a tehnologiei Neuralink în lumea reală: o punte între creier și nervii distruși din organism.

Dincolo/dincoace de marketing

Dincolo de suportul strict științific al afir­ma­­țiilor pe care le face, Musk a fost și va ră­mâne un om de marketing și un antreprenor pursânge. Scopul său nu este atât să inventeze ceva în totalitate nou, cât să îm­bu­nătățească și să vândă tehnologia deja existentă. „Cu multă creativitate, Neuralink a reușit să copieze și să pună cap la cap o mul­țime de lucruri pe care alții le-au reali­zat“, spune Arto Nurmikko, cercetător la Bos­ton University și membru al unei echipe de oameni de știință care a dezvoltat în urmă cu un deceniu un neurosenzor wireless capabil să înregistreze activitatea neu­rală a porcilor și maimuțelor. Apoi, în 2016, Nurmikko și colegii săi au demonstrat că senzorul lor poate ajuta maimuțele parali­zate să umble.

Este posibil ca tehnologia să nu fie unică, a adăugat acesta, dar întrebarea care ră­mâne în cele din urmă este dacă ar putea avea un viitor în folosirea sa pe oameni. Iar în opinia sa, „răspunsul ar putea foarte bine să fie «da»“. Astfel de proiecte „sunt esen­țiale pentru a inspira următoarea generație de ingineri și de oameni de știință“, crede și Peter Bannister, inginer biomedical la Institution of Engineering and Technology, o or­ganizație profesională internațională a specialiștilor din domeniu.

Un astfel de proiect brain-computer interface (BCI) este și sistemul Stentrode, al companiei Synchron, implantat încă de anul trecut într-un pacient uman și conce­put pentru a ajuta persoanele cu paralizie să controleze tehnologiile de asistență folo­sindu-se doar de gândurile lor. Practic, BCI-u­rile captează și decodifică semnalele creie­rului, care sunt traduse în comenzi și transmise către electronice care efectuează anu­mite acțiuni, cum ar fi tastarea pe ecran, controlul cursorului unui computer sau miș­carea unui braț-robot.

Deoarece neuronii generează semnale electrice, oamenii de știință pot folosi electrozi metalici conductivi pentru a le înregistra activitatea.

Spre deosebire de alte interfețe similare, Stentrode nu necesită intervenții chirurgicale pe creier deschis sau forări în craniu. Poate fi activat printr-o intervenție chirur­gi­cală minim invazivă care durează aproximativ două ore, fiind introdus prin vena ju­gulară pentru a ajunge la cortexul motor al creierului, de unde poate capta semnale neurologice care denotă acțiunile intențio­nate ale unui individ. Aceste semnale sunt preluate apoi de o platformă tehnologică numită BrainOS, care le traduce în timp reali în clickuri și apăsări de taste pe un compu­ter sau dispozitiv mobil.

Un dispozitiv suplimentar de urmărire a ochilor este utilizat pentru a controla mișcările cursorului computerului. Rezultatul este un sistem care le permite persoanelor cu paralizie severă să trimită mesaje text și e-mailuri, să acceseze servicii de telemedicină, bancare, de cum­pă­rături online și multe altele, folosindu-și doar gândurile pentru a controla tehnologia.

Reuters scria în vara anului trecut că Musk l-ar fi abordat pe Thomas Oxley, fondator și chief executive officer (CEO) al companiei Synchron, pentru a-i propune o preluare/investiție, frustrat fiind în acel moment de progresele cu pași de melc făcute de echipa sa de la Neuralink. Nu există prea multe detalii, dar se pare că discuțiile nu au decurs nici pe departe cum și-ar fi dorit.

Cu degetul pe rană

Musk a mai încercat și în trecut să obțină aprobarea FDA pentru testările pe oameni – o etapă critică în calea către aprobarea produsului final –, dar demersul său a fost respins rapid, agen­ția invocând preocupări majore de sigu­ranță în ceea ce privește, printre altele, ba­teria cu litiu a dispozitivului (care poate fi încărcată de la distanță), potențialul ca fi­rele minuscule ale implantului să migreze în alte zone ale creierului sau riscul ca înde­părtarea acestuia să producă deteriorarea țesutului cerebral. Despre încercarea de a re­zolva cât mai rapid aceste probleme, unele voci din piață spun că ar fi chiar cauza unei anchete federale declanșate la sfârșitul anului trecut, ca urmare a unor acuzații că Neuralink ar fi forțat testarea pe animale, provo­când astfel suferințe și decese inutile printre cobai.

De altfel, mai mulți foști și actuali angajați ai companiei au declarat pentru Reuters că Musk a pus personal o presiune imensă pe membrii echipei pentru a accelera testele pe animale, astfel încât să poată să le în­ceapă în cel mai scurt timp posibil pe cele pe oameni, spunându-le ca motivație pentru a lucra mai mult și mai repede că trebuie să-și imagineze că au o bombă legată de cap, care ar putea exploda oricând. Și o (alt fel de) bombă chiar a explodat în mass-media, după ce aceeași Reuters a publicat o statistică potrivit căreia, între 2018 și 2022, cercetătorii de la Neuralink ar fi ucis aproxi­mativ 1.500 de animale, de la șobo­lani și șoareci de laborator la oi, porci și mai­muțe. Deși nu este clar câte au murit din cauza complicațiilor provocate de implanturile cerebrale, cei de la Futurism citează un raport intern în care se arată că într-un experiment care a implicat 23 de maimuțe, 5 (21%) dintre acestea au fost eutanasiate din cauza unor probleme cauzate/legate de dispozitivul propriu-zis.

Numărul total de decese de animale nu in­dică neapărat că Neuralink ar încălca re­gle­mentările sau practicile-standard de cercetare, spun unii specialiști. Multe animale sunt adesea eutanasiate după finalizarea experimentelor, pentru a fi examinate post-mortem în scopuri de cercetare. În cazul Neuralink însă, diverși observatori susțin că numărul de decese este mai mare decât ar trebui să fie, iar asta, din cauza cerințelor lui Musk de a accelera cercetarea. „Există o presiune incredibilă pe care o pun unii investitori din Silicon Valley, care își doresc să vadă cât mai repede dispozitivele pe piață. Ei vor să accelereze lucrurile, dar nu înțeleg că un astfel de proces necesită timp. Și, după cum s-a văzut, asta duce la experimente ratate și suferință a animalelor“, spune

Ryan Merkley, director al grupului independent The Physicians Committee for Respon­sible Medicine (PCRM), care militează pentru alternative la testarea pe animale.

Străinul din corp

Între timp, departe de atenția mass-mediei, dr. Grégoire Courtine și colegii săi de la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Lausanne au dezvoltat o interfață BCI care cre­ează o legătură neurologică directă între creier și măduva spinării. Implantul lor cerebral urmărește intențiile de mișcare, transferându-le wireless către o unitate de proce­sare pe care o persoană o poartă extern, ca pe un rucsac. Printr-un al doilea implant, acestea sunt traduse apoi în comenzi pe care aceeași unitate le trimite înapoi către or­ga­nism pentru a stimula mușchii.

Tehnologia e testată deja pe un subiect uman, Gert-Jan Oskam (40 de ani), care a rămas paralizat de la mijloc în jos după un accident de motocicletă produs acum mai bine de un deceniu. „Am încercat multe lucruri înainte, iar acum trebuie să învăț din nou să merg normal, natural, pentru că așa funcționează sistemul“, spunea el pentru CNN, explicând că, deocamdată, reușește să meargă cel puțin 100 de metri și poate sta în picioare timp de câteva minute fără a se sprijini de ceva. Courtine spune despre pacientul său că are „control deplin asupra parametrilor de stimulare“, ceea ce înseam­nă că poate merge, se poate opri sau poate urca pe scări asemenea unei persoane sănă­toase. Canalele de comunicare neurologică s-au stabilit rapid după operația de implantare a dispozitivelor, iar Oskam a început să facă pași încă din prima zi de antrenament.

Alte laboratoare academice testează concepte noi, pentru implanturi mai puțin invazive, cum ar fi așa-numitele „neurogra­nule“ – microcipuri de silicon de dimensiunea unor granule de sare care pot fi îm­prăș­tiate pe suprafața creierului pentru a capta semnale din rețelele neuronale – sau un gel injectabil care se solidifică într-un polimer conducător, odată ajuns în creier. Indiferent de soluțiile folosite, o mare întrebare ră­mâne deocamdată fără răspuns. Este durabil un astfel de implant? Pentru că, se știe, corpului uman nu îi plac invadatorii.

„De obicei, organismul nostru nu răs­punde bine la obiectele străine și face tot ce poate pentru a le distruge sau izola. Ambele interacțiuni pot provoca eșecul implanturilor neuronale în timp“, spune dr. Cary Kuliasha, cercetător în știința materialelor la Universitatea din Florida, care stu­diază modul în care mecanismele de apă­rare ale organismelor noastre afectează dis­pozitivele biomedicale. Provocarea pentru oamenii de știință este să dezvolte materiale care să poată funcționa în mediul dur al corpului sau cel puțin să asigure camuflarea dispozitivelor de sistemul imunitar, mai spune Kuliasha.

Așa cum reiese din documentația exis­tentă, cipurile Neuralink sunt protejate de carcase din titan învelite într-un polimer spe­cial cu rol de a preveni pătrunderea flui­de­lor și a le prelungi astfel durata de viață func­țională. Pentru cât timp? Nu știm nici asta.

Neuralink a sperat inițial să primească aprobarea pentru implantarea dispozitivului său la zece pacienți. Pe fondul probleme­lor apărute ulterior, compania a negociat cu FDA un număr mai mic de pacienți. Câți au fost aprobați în cele din urmă încă nu se știe. Deocamdată e cert doar faptul că Neuralink nu a început înscrierile pentru teste.

Comentând temerile privind siguranța implanturilor companiei, Musk a replicat că nu ar avea nicio reținere să le folosească pe copiii săi, dacă aceștia ar suferi un accident grav, cum ar fi să își rupă gâtul. „Aș putea spune că suntem în punctul în care, cel pu­țin în opinia mea, nu există niciun pericol“, a adăugat el, mărturisind că are de gând să își implanteze chiar el unul, în scop demonstrativ. Dar să nu uităm că același Elon Musk mai spune și că e convins că va ajunge pe Marte, unde i-ar plăcea să și moară.

Acest articol a apărut în numărul 167 al revistei NewMoney

FOTO: Getty