Totul despre cyberporcul lui Elon Musk. Cât de inovator este, de fapt, Neuralink

Romulus Deac 25/09/2020 | 11:06 Digital
Totul despre cyberporcul lui Elon Musk. Cât de inovator este, de fapt, Neuralink

Poate că porcul nu va zbura prea curând, dar ne ajută să ajungem mai aproape de su­percreierele augmentate ale viitorului (re)imaginat de Elon Musk.

La prima vedere, nu pare cine știe ce mare lucru. Un porc pe nume Gertrude se învârte într-un țarc metalic și mănâncă gus­tări din mâna unui îngrijitor. E o transmi­siune video în timp real, iar imaginea e su­pra­­pusă peste cea a unui ecran de com­­puter pe care sunt afișate mai multe curbe sinusoidale zimțate albastre, înso­țite de bipuri pe mai multe tonuri. Gertrude nu este însă tocmai genul de porc obișnuit. În creierul său a fost implantat un dispozitiv de monitorizare, iar sunetele care însoțesc imaginile reprezintă date co­lec­tate de acesta din urmă și transmise wireless către un PC.

În linii mari, cam așa s-a desfăşurat noul tur de forță în versiune streaming pus în scenă de Elon Musk la începutul acestei luni și apoi disecat în cele mai mici detalii de media și de specialiști din întreaga lume. Dar nu datele în sine sunt lucrul cel mai important în toată această poveste.

Tehno-panaceul lui Elon Musk

Neuralink e jucăria mai puțin mediatizată a celui pe care mulți îl consideră adevăratul Tony „Iron Man“ Stark, iar țelul său este să ne conecteze cre­­ierul la computere și la alte dispozitive electronice, prin implanturi cu rol de inter­față între mintea noastră și gadgeturi și programe.

Pe scurt, tehnologia pe care o propune presupune implantarea unor electrozi în creier pentru a crea o interfață wireless cre­ier-calculator, capabilă și să augmen­teze inteligența naturală prin descărcarea sau încărcarea de informații de la sau că­tre un computer. Implantul lui Gertrude are mărimea unei monede – cu un diametru de 23 de milimetri și o grosime de 8 mi­limetri – și se conectează la creier prin intermediul a 1.024 de electrozi. „E un Fitbit în craniul tău, cu fire minuscule“, l-a des­cris Musk.

Operațiunea de implantare se face cu ajutorul unui robot chirurgical, sub anestezie locală, iar cipul, odată fixat, poate fi în­lăturat în orice moment, fără niciun fel de efecte secundare. Conectat în zonele co­respunzătoare ale creierului, un astfel de dispozitiv le-ar putea permite persoa­nelor cu diferite forme de paralizie să manipuleze mașinile prin puterea gândirii sau – în cazul celor cu afecțiuni gen Parkinson – să își controleze mișcările fizice.

„În principiu, ar putea să repare tot ceea ce este în neregulă cu creierul“, explică Elon Musk. Există o mulțime de oameni de știință care lucrează deja în acest domeniu, dar antreprenorul sud-african are ambiții mult mai mari decât majoritatea, vorbind inclusiv despre dezvoltarea unei „cunoașteri suprao­me­nești“ capabile să combată amenințarea pe care o vede în inteligența arti­ficială.

Ca de fiecare dată când e vorba de pla­nu­rile aflate la limita dintre science și fiction ale lui Musk, comunitatea cercetă­to­rilor a reacționat din nou diferit. Unii au ri­dicat în slăvi cipul Neuralink și au văzut în el o rafinare semnificativă a tehnologii­lor existente. Alții spun, în schimb, că dispozitivul nu aduce multe noutăți și că majoritatea pretențiilor companiei sunt mai degrabă speculative și nu se bazează pe știința actuală.

Profesorul Thomas Nowotny, de la Universitatea din Sussex, de exemplu, spune că tehnologia de înregistrare a semnalelor neuronale este „veche de decenii“. Și când spune asta se referă tocmai la acele bipuri care ar urma să devină nucleul celei mai apropiate aplicații a Neuralink din lumea reală: o punte între creier și nervii distruși din organism.

În decurs de un an, compania speră să înceapă să-și testeze tehnologia pe pa­cienți paralizați de leziuni ale măduvei spi­nării, pentru a culmina pe termen lung inclusiv cu restabilirea auzului și vederii.

Cura (obligatorie) de marketing

Cele mai mari critici au venit însă ca răs­puns la afirmația că implantul Neuralink ar putea fi folosit într-o zi nu doar pentru a sti­mula căile neuronale, ci și pentru a tran­smite informații dinspre și înspre creier. „În viitor vei putea salva și reda amintiri“, spunea la un moment dat Musk în timpul demonstrației.

„Există o mare diferență între înregistrarea semnalelor celulelor creierului și citi­rea gândurilor, mai ales când vine vorba de funcții cognitive de nivel superior pe care nu le înțelegem la fel de bine. Cât despre ideea «scrierii» de informații în creier, este și mai discutabilă…“, comenta Andrew Jackson, profesor la Newcastle University, specialist în interfețe neurale.

Dincolo de suportul strict științific al afir­mațiilor pe care le face, Musk a fost și va rămâne însă un om de marketing și un an­treprenor pursânge. Scopul său nu este atât să inventeze ceva în totalitate nou, cât să îmbunătățească și să vândă tehnologia deja existentă.

„Cu multă creativitate, Neuralink a reu­șit să copieze și să pună cap la cap o mul­țime de lucruri pe care alții le-au realizat“, spune și Arto Nurmikko, cercetător al Boston University și membru al unei echipe de oameni de știință care a dezvoltat în urmă cu un deceniu un neurosenzor wireless capabil să înregistreze activitatea neu­rală a porcilor și maimuțelor.

Mai mult, în 2016, Nurmikko și colegii săi au demonstrat că senzorul lor poate ajuta maimuțele paralizate să umble. Este posibil ca tehnologia să nu fie unică, a adău­gat acesta, dar întrebarea care ră­mâne în cele din urmă este dacă ar putea avea un viitor în folosirea sa pe oameni. Iar în opinia sa, „răspunsul ar putea foarte bine să fie «da»“.

Astfel de proiecte „sunt esențiale pentru a inspira următoarea generație de ingineri și de oameni de știință“, spune și Peter Bannister, inginer biomedical al Institution of Engineering and Technology, o organi­za­ție profesională internațională a specia­liș­tilor în domeniu.

Omul augmentat

Departe de lumina re­flectoarelor, Theodore Berger, cercetător al Universității Southern California din Los Angeles, lucrează de mai bine de două decenii la proiectarea unor cipuri din silicon care să înlocuiască părțile deteriorate ale hipocampului – zona din creier implicată în formarea, organizarea și stocarea amintirilor. Odată dezvoltat, un astfel de implant neuronal ne-ar putea ajuta să ne îm­bu­nătățim memoria și să transformăm amin­tirile de scurtă durată în amintiri durabile.

Testele sale de până acum pe șoareci și pe maimuțe au confirmat că anumite func­ții ale creierului pot fi înlocuite de semnale electrice transmise via electrozi, iar Berger speră că o memorie protetică complet func­țională ar putea fi disponibilă în mai puțin de un deceniu.

În realitatea imediată, implanturile Brain­Gate facilitează drumul de la gând la acțiune, fiind destinate persoanelor care nu își mai pot controla mâinile sau picioa­rele. Sistemul constă dintr-un senzor implantat în cortexul motor și un computer care analizează semnalele creierului. Senzorul este alcătuit dintr-o matrice de silicon mai mică decât o aspirină și conține aproximativ 100 de electrozi de aur, fiecare mai subțire decât un fir de păr uman.

Principiul după care funcționează este acela că un creier fără leziuni continuă să genereze semnale, chiar dacă ele nu (mai) sunt trimise către mâini sau picioare. Odată recepționate de computer, semna­lele altfel pierdute ale creierului sunt interpretate și traduse în acțiuni precum miș­carea cursorului unui mouse pe ecran sau deschiderea și închiderea unei mâini protetice. Într-unul dintre studiile clinice, pa­cienții au învățat, de exemplu, să contro­leze un braț robotic și să apuce cu el mingi de cauciuc, imaginându-și că se folosesc de fapt de mâinile lor.

Dezvoltată la The Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory, „Mo­du­lar Prosthetic Limb“ (MPL) este cea mai avansată mână bionică a momentului. Cu un schelet din fibră de carbon, e dotată cu peste 100 de senzori și controlată direct de creier, fiind capabilă să facă majoritatea mișcărilor pe care le face o mână normală. Spre deosebire de restul protezelor, se fixează direct în os, iar degetele sunt capabile să simtă textura obiectelor, presiunea cu care apasă și temperatura. Johnny Matheny, prima persoană care a testat MPL, a învățat chiar să cânte la pian. „Singurul lucru pe care nu pot să îl fac e salutul vulcanian“, mărturisea el pentru gizmodo.com, referindu-se la gestul degetelor despărțite în formă de V între inelar și mijlociu, din seria „Star Trek“.

O minte universală

Există însă și o in­terfață funcțională creier-computer. Ame­ricanul Nathan Copeland și-a rupt coloana într-un accident auto și a rămas pa­ra­lizat de la piept în jos. La zece ani de la accident, o echipă a Universității din Pittsburgh i-a implantat în emisfera dreaptă a creierului patru matrice de microelectrozi, conectate la brațe robotice și computere prin prize de pe capul său, pe care i-au per­mis nu doar să le controleze, ci au fost proiectate și să-i transmită înapoi senzații. Dacă îi strânge cineva degetele mâinii protetice, de exemplu, Copeland simte acest lucru în degetele mâinii sale paralizate. Totuși, bărbatul nu își poate folosi implanturile în viața de zi cu zi, ci doar în cadrul unui program de cercetare supervizat de oamenii de știință.

Întrebat de cei de la MIT Technology Review dacă a văzut demonstrația făcută de Neuralink, acesta a răspuns că, „pentru o clipă, am fost gelos pe persoana care va ajunge să aibă un implant Neuralink și va face o grămadă de lucruri interesante“. „Dacă totul va ajunge să funcționeze, va schimba cu siguranță lumea și modul în care ne gândim la aceste lucruri“, a adău­gat Copeland.

Indiferent de tehnologia folosită, o altă mare întrebare rămâne deocamdată fără răspuns. Este durabil un astfel de implant? Pentru că, se știe, corpului uman nu îi plac invadatorii. „De obicei, organismul nostru nu răspunde bine la obiectele străine și face tot ce poate pentru a le distruge sau izola. Ambele interacțiuni pot provoca eșecul implanturilor neuronale, în timp“, spune dr. Cary Kuliasha, cercetător în știința materialelor la Universitatea din Florida, care studiază modul în care mecanismele de apărare ale organismelor noastre afectează dispozitivele biomedicale. Provocarea pentru oamenii de știință este să dezvolte materiale care să poată funcționa în mediul dur al corpului sau cel puțin să asi­gure camuflarea dispozitivelor față de sis­temul imunitar, mai spune Kuliasha.

Așa cum reiese din documentația exis­tentă, cipurile Neuralink sunt protejate de carcase din titan învelite într-un polimer spe­cial cu rol de a preveni pătrunderea flui­delor și a le prelungi astfel durata de viață funcțională. Pentru cât timp? Nu știm nici asta. După cum nu știm (încă) nici cât de serioasă este Neuralink în ceea ce pri­vește tratarea bolilor.

Musk a făcut deja și câteva declarații po­trivit cărora „scopul general“ al companiei ar fi, de fapt, crearea unui dispozitiv pentru populație care să ne ajute să ne conec­tăm direct la computere, pentru a putea ține pasul cu inteligența artificială. „La nivel de specie, este important să ne dăm seama cum coexistăm cu o inteligență arti­ficială avansată, pentru a obține o anumită simbioză, astfel încât viitorul lumii să fie controlat de voința combinată a oamenilor de pe Pământ. Acesta ar putea fi cel mai important lucru pe care un astfel de dispo­zitiv l-ar putea realiza“, nuanța el.

Nu a spus însă nimic concret despre cum implanturile cerebrale ar putea forma o astfel de minte electronică colectivă. Poate o va face la un viitor update. În fond, porcul încă nu a plecat în zbor.

Acest articol a aparut în numărul 99 al revistei NewMoney

FOTO: Getty