Cât de mult cântărește educația în dezvoltarea economiei Indiei

Așa-numitul „dividend demografic“ al Indiei, altfel spus potențialul de creș­tere economică dat de o populație nu­me­­roasă activă ca forță, reprezintă o oportunitate majoră. Problema este că, în ca­zul celei mai mari părți a popu­lației indiene, educația lasă foarte mult de dorit.

Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, a vi­zitat recent Casa Albă și a făcut-o în ca­­­litate de lider al unei economii cu cel mai accelerat ritm de creștere din lume – o rată anuală de 6% și un produs intern brut (PIB) care se situează astăzi pe lo­cul al cincilea în ierarhia globală, după cele ale Statelor Unite ale Americii, Chinei, Japoniei și Germaniei.

Sectorul tehnologic indian se dezvoltă, iar com­paniile care activează în zona ener­giei verzi instalează „covoare“ de pa­no­uri solare, într-o descriere plastică a ce­lor de la revista britanică The Economist. Cam toate multinaționalele cu pe­di­gri vor să fie în India, iar gigantul bancar Goldman Sachs și-a reunit recent boardul chiar acolo.

Pe măsură ce populația lumii bogate și a Chinei îmbătrânește, cele aproape 500 de milioane de indieni cu vârsta de sub 20 de ani constituie un stimulent în plus. Totuși, în cazul multora, educația este precară. Riscul este ca tinerii ne­in­struiți și șomeri să devină o frână sau chiar să stopeze prematur avansul economic al Indiei.

Un exemplu – în statul indian Uttar Pra­desh a fost recent închisă o fabrică, decizie pe care șeful unui produ­că­tor cu sediul în Mumbai, capitala de afa­ceri a Indiei, nu a luat-o deloc ușor. Însă lipsa abi­li­tă­ților și lipsa de disciplină a forței de muncă locale l-au împins să relocheze producția în sud și în vest. „Oferim instruire la toate punc­tele noastre de lucru, dar, în cazul acesta, aducerea oamenilor la nivelul ne­cesar pur și simplu nu a meritat timpul nostru“, a de­clarat acesta.

Decalaje

Autoritățile din India au reușit să facă pași în îm­bunătățirea furnizării de servicii pentru cei fără posibilități financiare. Au fost implementate scheme guvernamentale digitale care au simplificat accesul la serviciile bancare și distribuirea ajutoarelor sociale. De asemenea, s-a investit în infrastructura edu­cațională. Dacă, în urmă cu zece ani, doar o treime din școlile de stat aveau fa­ci­lități pentru spălat pe mâini și aproximativ jumătate aveau elec­tricitate, acum, cam 90% au aceste utilități. Din 2014, India a în­ființat aproape 400 de universități, iar în­scrierea în învăță­mântul superior a crescut cu o cincime.

Cu toate acestea, îmbunătățirea infrastructurii școlare împinge lucrurile doar până la un anumit punct. India încă nu reu­șește să se asigure că tinerii care umplu sălile de clasă dobândesc și abilități esen­țiale.

Înainte de pandemia de COVID-19, mai pu­țin de jumătate dintre copiii de 10 ani din India puteau citi o poveste simplă, chiar dacă mai mult de jumătate dintre ei petrecuseră ani întregi stând ascultători în spatele băncilor școlare (în America, ponderea era de 96%). Evident că închiderea școlilor, care a durat mai mult de doi ani, a agravat această stare de fapt.

Hibe

Există multe explicații. Programa șco­­lară prea încărcată oferă prea puțin timp pentru lecții de bază la matematică și la limba și literatura maternă. Copiii care nu deprind baza nu reușesc apoi să acumuleze noțiuni noi.

Profesorii sunt prost pre­gătiți și supra­ve­gheați defectuos. Un sondaj amplu care a cuprins școlile rurale a relevat, printre altele, că un sfert din personalul didactic ab­senta. Autoritățile le atri­buie adesea pro­fesorilor sarcini fără legătură cu profesia – de la implicarea în supravegherea scru­­tinurilor până la monitorizarea respec­tării regulilor de distanțare socială în timpul pandemiei de COVID-19.

Astfel de probleme au determinat multe familii să-și trimită copiii la școli private, care au ajuns să educe aproximativ 50% din totalul copiilor din India. Doar că, ade­sea, aceste școli nu produc rezultate mai bune.

În ultima perioadă, speranțele s-au legat de sectorul IT și de faptul că acesta ar pu­tea putea antrena o revoluție în educație. O abordare nu lipsită de riscuri. Recent, cea mai mare companie de ed-tech din India, Byju’s, care defila cu cifre impresio­nante – peste 150 de milioane de utilizatori în întreaga lume și o evaluare de 22 de mi­liarde de dolari –, a înregistrat o scădere a valorii de piață pe fondul unor probleme financiare.

Puse cap la cap, toate acestea fac ca re­me­dierea situației și a nivelului de perfor­manță din școlile publice să devină și mai urgentă.

Soluții

Pentru început, India ar trebui să crească alocarea bugetară către educație. Anul trecut, cheltuielile au fost de doar 2,9% din produsul intern brut, ceea ce este foarte puțin în com­pa­rație cu standardele internaționale.

Tot­o­dată, este nevoie și de reformarea mo­dului în care func­ționează sistemul și poate ar fi bine ca autoritățile implicate în re­formă să se inspire din modelele edu­ca­țio­nale din alte țări asiatice aflate în curs de dezvol­tare, ca și India.

De pildă, în ultimii zece ani, în testările internaționale, elevii din Vietnam i-au de­pășit constant pe cei din țări mult mai bogate. Elevii vietnamezi, de pildă, alocă mai puțin timp lecțiilor comparativ cu cei din In­dia, chiar luând în calcul temele și în­vă­ța­rea intensivă. De asemenea, situația e la fel chiar și atunci când numărul elevilor dintr-o clasă este supradimensionat. Dife­rența constă în faptul că profesorii din Vietnam sunt mai bine pregătiți, mai experimentați și mai responsabili – suportă consecințe neplăcute în cazul în care elevii lor dau greș.

Cu leadershipul potrivit, India ar putea urma acest exemplu. Ar trebui să înceapă prin a colecta informații mai precise despre cât de mult învață de fapt elevii. Pentru asta, este nevoie ca politicienii să nu mai conteste datele care nu le pun politicile în lumina dorită de ei.

Partidul de guvernământ Bharatiya Ja­nata ar trebui să nu mai încerce să elimine din manuale idei despre evoluție sau fapte istorice care îi deranjează pe naționaliștii hinduși. Este o abordare toxică menită doar să distragă atenția de la problemele reale.

E foarte bine că India se concentrează să construiască drumuri, campusuri teh­no­logice, aeroporturi, fabrici. Numai că tre­buie să înțeleagă și necesitatea de a-și dez­volta, în paralel, și capitalul uman, conchide revista The Economist.

Cea mai mare populație

Cu o populație de aproximativ 1,4 miliarde de oameni, India este țara cu cei mai mulți locuitori, depășind anul acesta China.

• PRESIUNEA. În condițiile în care economia crește rapid, este necesar ca sute de mili­oane de tineri să poată fi angajați, în special în statele nordice mai sărace și mai po­pulate. În caz contrar, există chiar riscul de instabilitate, pe măsură ce tinerii slab educați și fără loc de muncă își pierd speranța.
• SCHIMBARE. Până de curând, multe țări și companii „și-au pus cam toate ouăle în coșul Chinei“. Pe măsură ce tensiunile dintre Occident și Beijing continuă să crească, există o tendință de diversificare, iar India se potri­vește perfect în noul context.
• MOMENT. Dacă poate menține acest ritm, India ar putea depăși Germania ca a patra cea mai mare economie a lumii în 2026 și va detrona Japonia de pe locul al treilea în 2032, conform analizelor efectuate de Centrul pentru Cercetare Economică și de Afaceri.
• FORȚĂ DE MUNCĂ. Populația din India aflată la vârste propice muncii depășește 900 de mi­lioane, conform datelor din 2021 ale Organi­zației pentru Cooperare și Dezvoltare Econo­mică. Iar cei de la Capital Economics argumen­tează că, în următorii ani, forța de muncă a Indiei ar putea fi mai mare decât cea a Chinei.

Acest articol a apărut în numărul 168 al revistei NewMoney

FOTO: Getty