Cât de greu este să clonezi un CEO în Israel

Mimi Noel 06/10/2017 | 16:25 Global
Cât de greu este să clonezi un CEO în Israel

Acest articol apare în numărul 24 (25 septembrie – 8 octombrie) al revistei NewMoney

După dispariția lui Eli Hurvitz (foto), CEO al Teva timp de 25 de ani și supranumit Steve Jobs al Israelului, producătorul israelian de generice se află într-un declin constant, incapabil să-i găsească acestuia un succesor care să poată redresa afacerea.

În 2011, compania farmaceutică Teva își reboteza fabrica din Ierusalim, după numele fostului său președinte, Eli Hurvitz. Este deja o practică ca o companie să-și boteze unele active după numele foștilor săi directori, fondatori etc., iar Hurvitz a fost orice numai un lider obișnuit, nu. Timp de 25 de ani, Hurvitz a reușit ca CEO să transforme un business regional în cel mai mare producător mondial de medicamente generice. În încercarea de a venera memoria celui supranumit Steve Jobs al Israelului, angajații i-au adunat chiar lucrurile personale la sediul companiei din Ierusalim și i-au refăcut biroul de la etajul șase.

Într-o după-amiază de iulie, Ariel Tsiperfal, unul dintre managerii fabricii, are cheia de la biroul-mausoleu. Este exact cum l-a lăsat Hurvitz – corpuri de mobilă desperecheate, poze de familie, un computer, cărți de vizită. Un calendar a rămas des­chis la luna noiembrie 2011, luna în care a murit.

TEVA EGAL ISRAEL. Compania construită de Hurvitz este din multe puncte de vedere remarcabilă. Cu vânzări de 22 de miliarde de dolari în 2016 și cu o producție de 120 de miliarde de tablete în cele 69 de fabrici din toată lumea, Teva acoperă 1 din 6 re­­țe­­te prescrise în SUA. De când Hurvitz s-a retras din poziția de CEO în 2002, Teva a trecut prin mâna mai multor directori executivi. Ultimul dintre ei, Erez Vigodman, a plecat din companie în februarie a.c., după ce a făcut o achiziție neinspirată – a cum­părat cu 40 de miliarde de dolari divizia de generice a Allergan Plc. De la anunțarea achiziției, acțiunile Teva au pierdut aproape trei pătrimi din valoarea de piață. Ultima scădere puternică a avut loc în august, când Teva și-a revizuit în jos veniturile estimate și a tăiat cu 75% dividendele. În plus, a anun­țat că încă nu a găsit un CEO. Totodată, Teva pre­co­­nizează disponibilizări și vânzări de active pentru a mai stinge din datorii.

În Israel, unde Teva a fost multă vreme consi­de­rată un simbol al spiritului antreprenorial, toate aceste semnale echivalează cu o implozie a afacerii. Și este o criză la granița dintre naționalism și capitalism. În 2015, Teva contribuia cu 1,3% la PIB, fără a lua în calcul numeroasele contribuții indirecte la economia țării, după cum remarcă Gilead Fortuna, membru al Samuel Neaman Institute din Haifa. Pe lângă cei aproape 7.000 de angajați în Israel, Teva colaborează cu o rețea de multe alte companii israeliene mai mici, finanțează consistent cercetarea academică la nivel național și este o rampă de lansare pentru manageri care, plecând din companie, ajung să conducă alte afaceri de succes, adaugă acesta.

Problemele cu care se confruntă Teva cresc șan­sele să fie achiziționată de un competitor străin sau chiar forțată să-și mute sediul (aflat acum în oră­șelul Petach Tikva) în Europa sau SUA, de unde să-și poată recruta mai ușor un CEO. Este exact ceea ce a încercat Hurvitz să evite tot timpul, chiar și când el nu va mai fi în companie. Pentru el, Teva nu era doar o companie, ci o cauză. Era convins că-și trage forța chiar din pământul israelian și dacă Teva prosperă, Israelul prosperă. A făcut tot posibilul ca operațiunile companiei să rămână pe cât posibil în Israel, de aceea a lucrat mereu cu bănci israeliene, contabili și avocați israelieni. Potrivit regu­lamentului intern, managementul, în frunte cu directorul executiv, trebuie să fie rezidenți ai Israelului. Reușea să îi convingă pe toți, de la acționari la membri ai board-ului, că „filonul israelian face parte din ADN-ul companiei și că îndepărtarea companiei de pământul israelian ar fi de rău augur pentru aceasta“, comentează Manuel Trajtenberg, fost profesor la Universitatea din Tel Aviv și parlamentar din partea Partidului Laburist.

Azi însă, nu este deloc ușor pentru Teva să păs­treze viu visul patriotic al lui Hurvitz într-o epocă a capitalismului în care primează interesele acțio­narilor. Oricât de mare ar fi Teva în Israel, doar 8% din acționari sunt rezidenți, majoritatea (81%) sunt din SUA și faptul că sunt israelieni este cu mult mai puțin important pen­tru ei comparativ cu rata de profit.

Vara aceasta, publicația israeliană de business Calcalist anunța că fran­cezul Pascal Soriot, CEO al compa­niei anglo-elvețiene AstraZeneca, ar fi acceptat să devină CEO al Teva. Soriot a dezmințit. Nu este clar însă dacă un executiv atât de bine cotat ca Soriot va reuși să păstreze ADN-ul israelit al companiei și, în același timp, să-i mulțumească pe acționari. Este un truc pe care doar Domnul Teva, cum era poreclit Hurvitz, pare să-l fi stăpânit.

„Nu putem forța compania să ră­mână israeliană, dacă asta înseamnă falimentul“, spune Benny Landa, un cunoscut antreprenor israelian și acționar și el la Teva.

PRIMA MOLECULĂ ORIGINALĂ. În 1953, Hurvitz, absolvent de economie al Universității din Tel Aviv, s-a angajat cu ju­mătate de normă la Assia Chemical Labs din Petach Tikva. S-a căsătorit cu Dalia Salomon, întâmplător fiica directorului executiv al Assia. A devenit și el ma­nager executiv și a reușit în scurt timp să ex­tindă afacerea Assia în Africa. În 1968 a orchestrat pre­luarea ostilă a celui mai mare producător de me­di­­camente israelian – Teva, care în ebraică în­sea­m­­nă „natură“.

Era însă o perioadă a boicotului arab împotriva Israelului. Companiile americane de medicamente au sprijinit boicotul, de teamă să nu-și piardă clientela din Orientul Mijlociu. Le-au permis însă companiilor israeliene să copieze medicamentele originale americane. Teva producea deja câteva gene­ri­ce, dar acum avea ocazia să-și rafineze businessul prin care copia molecule originale. „Ne trezeam în fie­care dimineață și îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru boicotul arab“, spunea Hurvitz prin 2004. La începutul anilor ’80, Teva producea deja o sută de produse generice. Practic, Teva era pregătită când SUA au adoptat legea Hatch-Waxman din 1984 care a per­mis relaxarea restricțiilor impuse genericelor. Pentru Teva a fost de fapt pașaportul de intrare pe piața americană. Mai mult decât atât, cercetătorii israelieni au reușit să copieze efectele unor molecule originale folosind substanțe diferite, astfel că nu mai era nevoie ca Teva să aștepte expirarea pa­ten­telor moleculelor originale, cum era cazul celor­lalți producători de generice.

Compania israeliană nu dispunea însă de suficiente resurse și expertiză pentru a dezvolta molecule proprii. În 1987 însă, Michael Sela și Ruth Arnon, cercetători la Ins­titutul de Știință Weizmann, i-au propus lui Hurvitz să dezvolte un tratament pentru scleroză. Hurvitz a sesi­zat repede oportunitatea de a de­­monstra lumii că israelienii pot mai mult decât să copieze medicamentele altora. Noul medicament s-a numit Copaxone și a fost un succes, în 1996 fiind prima moleculă isra­eliană aprobată de FDA (Autoritatea americană de reglementare în domeniul medicamentului și alimentației, n.r.). De-a lungul anilor, Copaxone a generat până la 20% din veniturile anuale ale Teva. Hurvitz a devenit erou național. Amicii îl îndemnau chiar să candideze pentru primăria Ierusalimului. Alții încercau să-l promoveze ministru de fi­nanțe. A refuzat pentru că nu voia să se implice în politică atâta vreme cât mai avea încă multe de făcut la Teva.

FĂRĂ CEO. În 2002, s-a retras din poziția de CEO, dar a păstrat controlul companiei ca președinte. S-a dovedit mai puțin strălucit însă în a-și pune la punct planul de succesiune. Un potențial candidat era directorul de operațiuni de la acel moment, Israel Makov. Doar că a comis cea mai mare trădare în ochii lui Hurvitz – a încercat să vândă Teva unui grup de investitori, printre ei americani bogați apropiați de competitori direcți ai Teva. Hurvitz a aflat de negocieri, a blocat tranzacția și, în 2007, l-a înlăturat pe Markov.

Găsirea unui nou CEO a fost și mai dificilă. Candidatul natural – președintele diviziilor nord-ameri­cane ale Teva, George Barrett, este un american care nu ar accepta relocarea. Hurvitz l-a recrutat pe un fost general în armata israeliană. Yanai nu avea prea mult habar de industria farma, dar Hurvitz era convins că-l va putea învăța rapid ce trebuie. Ceea ce s-a întâmplat, până când Hurvitz, diagnosticat cu cancer, s-a retras din poziția de pre­șe­dinte în 2010. Fără coordonarea „Domnului Teva“, Yanai a pus la punct o achiziție Cephalon, un pro­ducător american de medicamente, pentru 6,8 miliarde de dolari. O tranzacție făcută pe grabă – cu un due dilligence de doar o lună –, și despre care ma­joritatea ana­liș­tilor de pe Wall-Street spun că a scos o sumă neve­rosimil de mare din buzunarele Teva. La trei luni după închiderea achiziției, compania a anunțat plecarea lui Yanai.

Următorul CEO a fost Jeremy Levin, fost director de strategie al companiei americane Bristol-Myers Squibb. Educat la Oxford și Cambridge Levin a muncit și el într-un kibbutz din Israel și, sionist fiind, era fericit să se poată reloca în Israel.

S-a lovit însă repede de board-ul Teva dominat de israelieni, începând cu Chaim, fiul lui Hurvitz. Felul de a se îmbrăca, accentul prea britanic și devizul de 4,5 milioane de dolari pentru renovarea sediului din Petach Tikva au fost considerate prea mult pentru a-l mai păstra. A stat la Teva doar 18 luni și strategia lui viza concentrarea pe dezvoltarea unor mole­cule originale, după modelul de succes Copaxone. Investitorul Landa a fost revoltat de îndepărtarea precipitată și nefondată a lui Levin. A luat legătura cu alți investitori și a căutat să declanșeze o re­for­mă a culturii corporatiste. Din punctul lui de ve­dere, Teva „este ca o republică bananieră, este frus­­trant ca singura companie globală a Israelului să ia decizii atât de neprofesionist“.

GREȘEALA. Ianuarie 2014, un nou CEO pentru Teva: Erez Vigodman, promovat manager în Teva din 2009. Era prima dată când conducea un pro­ducător de medicamente. Decizia l-a enervat din nou pe Landa pentru că board-ul promisese că vor căuta un CEO la nivel global și vor veni cu cel mai bun posibil candidat. Când de fapt, era, iată, chiar sub nasul nostru, motivau ei alegerea lui Vigodman. „Nu știe prea multe despre industrie, dar măcar este al nostru.“

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close