Cât au câștigat anul trecut investitorii străini în România

Randamentele bune oferite de România se regăsesc în bilanțurile companii­lor puse pe picioare de investitorii străini pe plan local. Deși pandemia va afecta rezultatele din acest an, poten­ția­­lul rămâne.

Veniturile nete obținute de investitorii străini direcți în România au atins în 2019 un nivel-record, de peste șapte miliarde de euro. Începând cu 2015, mediul economic favorabil, cu creșteri ale produsului intern brut (PIB) cuprinse între 3,9% și 7,1%, a permis avansuri con­stante ale veniturilor realizate de companiile străine pe plan local.

Cifra de afaceri a companiilor investi­ție străină directă a fost de peste 191 de mi­liarde de euro, echivalentul a 85,5% din PIB-ul României, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR). Aceasta a consemnat o creștere de 6,8% față de anul anterior, respectiv un avans de 56,4% față de anul 2010. În ultimul deceniu, afacerile străine au consemnat o singură scădere, în 2015, când veniturile au fost cu 0,5% mai mici decât cele din anul anterior.

Pe de altă parte, numărul de angajați a fost de circa 1,3 milioane de persoane, aproape un sfert din numărul total de la nivelul economiei naționale, în scădere, pentru a doua oară în ultimul deceniu, cu 0,2%.

Productivitatea muncii în companiile controlate de entități străine a fost de 145.361 de euro per salariat, în creștere cu 34% față de 2010. Profitabilitatea forței de muncă s-a ridicat la 4.830 de euro per salariat, în creștere cu 177 de euro față de anul anterior. Cei doi indicatori sunt superiori mediei naționale.

Control

Raportul BNR cu privire la afa­cerile investitorilor străini include, în pre­mieră, un clasament al reședinței investitorului final, clasament care elimină din ecuație așa-numitele „paradisuri fiscale“, pentru a oferi o imagine mai corectă asupra statului din care provin cele mai însemnate sume atrase de România.

O pri­mă surpriză este faptul că Germa­nia, și nu Olanda, este statul de origine al celor mai mari fluxuri de investiții străine directe atrase de România în ultimele trei decenii – 13,2 miliarde de euro. Olanda, pe meto­dologia clasică liderul incontestabil al flu­xu­rilor de investiții străine directe (ISD) din România, cu un stoc de peste 20 de mi­­liarde de euro, se află – pe noua me­to­do­logie, care ia în calcul statul de origine al companiilor înregistrate acolo – abia pe locul șase, cu un stoc de doar 5,5 miliarde de euro.

Identificarea statului de origine al investitorului final a modificat substanțial și valoarea investițiilor americane. Dacă până acum acestea erau evaluate la sub 1 miliard de euro, noua metodologie a permis „scoaterea la lumină“ a unui stoc de aproape 6 miliarde de euro, împingând SUA pe poziția a cincea în clasamentul general.

Creșteri semnificative se remarcă și la investițiile franceze, stocul real fiind de 8,3 miliarde de euro, cu aproape 3 miliarde în plus față de cifrele anterioare. Noul model de contorizare a dus și la apariția în clasamentul celor mai mari investitori străini din România a unor state care anterior nu atingeau pragul „minim“ pentru a fi incluse în statistici, cum ar fi Federația Rusă și Japonia, cu un stoc de 1,1 miliarde de euro.

O altă apariție surprinzătoare în clasamentul statelor de origine a celor mai semnificative investiții atrase de România este Africa de Sud. Cu un stoc de 1,8 miliarde de euro la sfârșitul lui 2019, Africa de Sud s-a clasat pe locul 11 în topul statelor care au realizat cele mai mari investiții străine la nivel local, surclasând țări europene precum Ungaria sau Turcia.

Statele ale căror investiții au „scăzut“ semnificativ după identificarea țărilor de origine a investitorilor sunt Olanda (-15 miliarde), Cipru (-3,4 miliarde) și Luxemburg (-1,6 miliarde), țări recunoscute pentru regimurile fiscale favorabile.

Impozitare

„Structurile de finanțare și de proprietate din ce în ce mai complexe ale companiilor multinaționale, determinate de mai mulți factori, cum ar fi optimizarea impozitelor, ocupă un rol important în cadrul relațiilor de investiții străine directe. Frecvent, companiile multinaționale transferă investițiile prin mai multe eco­nomii, generând o mare parte a fluxurilor de investiții directe la nivelul acestora. Fluxurile de investiții atrase sunt redirec­țio­nate ulterior în afara țării, în drumul lor către destinația finală“, notează specialiștii băncii centrale.

Structurile fiscale sofisticate folosite de multinaționale reprezintă o sursă impor­tantă de conflicte la nivel internațional, vor­bindu-se tot mai des în ultimii ani despre nevoia unei impozitări corecte a acestor companii. Franța și SUA se află, spre exemplu, în mijlocul unei dispute serioase pe tema impozitării companiilor digitale, dispută ce riscă să alimenteze războiul tari­far în care s-a angrenat administrația de la Casa Albă.

Organizația pentru Cooperare și Dezvol­tare Economică (OECD) încearcă să gă­sească o soluție echitabilă pentru o taxare corectă a companiilor cu operațiuni în mai multe state și a prezentat recent un set de principii tehnice care ar revoluționa sistemul fiscal internațional. Principii care ar putea duce la o redistribuire de impozite de circa 100 de miliarde de dolari, între 135 de state, potrivit informațiilor publicate de Financial Times. Obiectivul noului sistem este de a asigura colectarea taxelor acolo unde se realizează profitul și de a pune capăt strategiilor de optimizare fiscală.

Planul propus de OECD prevede doi piloni meniți să prevină mutarea profiturilor în paradi­suri fiscale. Primul element ur­mă­rește să revoluționeze modul în care companiile sunt impozitate. Companiile mul­ti­naționale extrem de profitabile ar urma să direcțio­neze o parte din profiturile lor globale către țările în care se află clienții lor, chiar dacă vând de la distanță (online, spre exemplu). Această parte ar fi inițial destul de mică, dar ar reprezenta o schimbare fun­damen­tală față de sistemul actual, în care impozi­tul pe profit este perceput în juris­dicția fiscală în care se află sediul com­paniei. O consecință ar fi că gi­ganți precum Google, Amazon și Facebook ar plăti mai multe taxe în Europa și în ță­ri­le în curs de dezvol­tare, în vreme ce grupuri precum LVMH ar plăti impozite mai mult în SUA.

Al doilea pilon ar fi o rată minimă efec­tivă de impozitare pe care ar trebui să o plă­tească orice multinațională, indiferent de locul în care își are sediul. Dacă o companie are, spre exemplu, sediul într-un paradis fiscal cu rate de impozitare mici, atunci alte state în care aceasta desfășoară activități economice ar avea dreptul să colecteze impozit până la nivelul minim global.

OECD estimează că introducerea unei astfel de reforme unitare la nivel global ar încetini întrucâtva investițiile, dar acest lucru ar frâna cu numai 0,1% PIB-ul global, în timp ce neintroducerea reformei ar avea ca rezultat tensiuni comerciale (taxe impuse reciproc) care ar avea un impact de 1% din PIB.

Experții OECD susțin că principiile de mai sus ar putea fi implementate într-un an, dar depind de ajungerea la un consens politic pe această temă, consens care depinde, la rândul său, de rezultatul alege­ri­lor prezi­den­țiale din SUA.

În ciuda randamentelor bune obținute de investitorii străini în România, fluxurile s-au prăbușit din cauza crizei generate de pandemia de COVID-19. Valoarea acestora a scăzut cu peste 60% în primele șapte luni din 2020, iar specialiștii nu sunt foarte optimiști cu privire la perspectivele pe termen scurt.

Ce, cât, unde

Valoarea investițiilor directe realizate de companii româ­nești peste hotare a fost de 324 de milioane de lei în 2019, potrivit datelor publicate în premieră de BNR.

• Sold. Valoarea cumulată a investițiilor directe realizate de antreprenori locali în străi­­nătate, în ultimii 30 de ani, se ridica la 2,15 miliarde de euro la nivelul lui 2019.
• Destinații. Principala destinație a fost Cipru – 484 de milioane de euro –, ur­ma­tă de Moldova – 299 de mili­oane de euro –, Ungaria – 282 de milioane de euro – și Republica Serbia – 114 mili­oane de euro.
• Componență. Capitalu­rile proprii transferate de investitori români în afara gra­ni­țelor s-au ridicat la 1,6 miliarde de euro, respectiv 75,2% din soldul investițiilor în străinătate, în vreme ce instrumentele de natura datoriei au fost de 0,5 miliarde de euro (24,8% din total).
• Ordin de mărime. În anul 2019, fluxul net de in­vestiții străine directe atrase de România a fost de 5,2 miliarde de euro. Acesta s-a orientat preponderent spre: comerț (1,8 miliarde de euro), industrie (1,3 miliarde de euro) și intermedieri financiare și asigurări (1,1 miliarde de euro). În industrie, cele mai mari investiții s-au realizat în sectoarele alimente, băuturi și tutun, mij­loace de transport și mașini și echipamente.

Acest articol a apărut în numărul 101 al revistei NewMoney
FOTO: Getty