România a atins în 2023 o etapă importantă în par­cursul său în domeniul energiei regenerabile: peste 1 GW de capacitate solară nouă instalată într-un singur an

Capacitățile fotovoltaice nou-instalate în România au depășit în acest an pragul de 1.000 MW, mai ales pe seama prosumatorilor, ceea ce este un record, iar trendul, care face din fotovoltaic sursa de energie electrică cu cea mai mare creștere, este po­­­sibil să se mențină, chiar dacă sunt și nori negri la orizont.

După o perioadă de acalmie, România a atins în 2023 o etapă importantă în par­cursul său în domeniul energiei regenerabile: peste 1 GW de capacitate solară nouă instalată într-un singur an, în proiecte mari și capa­ci­tăți de producție distribuită, arată un raport al Solar Power Europe, asociația care re­pre­zintă industria fotovoltaică din Europa.

Noile instalații fotovoltaice montate, care echivalează cu o creștere de 308% în com­pa­rație cu capacitatea instalată în anul pre­cedent, înseamnă și un nou record anual al României după perioada anilor 2010, când, grație unei scheme de sprijin foarte gene­roase inițial, am avut primul val al regene­rabilelor. Acum, energia solară fo­to­voltaică este sursa de energie cu cea mai rapidă creș­tere din țară.

Până la sfârșitul anului 2023, capacitatea fotovoltaică cumulată (atât parcurile fotovoltaice mari, dispecerizabile, cât și inta­la­țiile prosumatorilor) va fi ajuns la 2,85 GW, generând peste 2,5 TWh, ceea ce a repre­zen­tat aproximativ 5% din totalul energiei electrice produse în România în anul care tocmai se încheie.

Odată cu adăugarea a 297 MW în pro­iecte mari, instalate în primele trei trimestre din 2023, capacitatea fotovoltaică dis­pe­­ce­rizabilă a ajuns la 1,7 GW, repre­zen­tând 28% din totalul capacității solare in­stalate în acest an – restul a fost gene­rare distribuită (pro­sumatori).

Solar Power Europe arată că, deși această cifră anuală reprezintă un salt cantitativ sem­­nificativ în raport cu capacitatea insta­lată în anii trecuți, care era în medie de 1 MW pe an, principalul motor al evoluției im­pre­sio­nante din sectorul fotovoltaic ro­mâ­nesc este segmentul de generare distri­bu­ită. Astfel, în al patrulea trimestru al anului 2023, numărul gospodăriilor, firmelor și in­stituțiilor care au căpătat statutul de prosumatori a depășit 80.000, totalizând o pu­tere instalată de aproape 1,2 GW, secto­rul rezidențial reprezentând peste 85% din totalul instalațiilor.

Ținte naționale

Cu o medie anuală de 1.900-2.400 de ore de soare, România are un potențial natural semnificativ pentru dez­voltarea energiei fotovoltaice. Cu toate aces­tea, țara nu a stabilit în trecut obiective prea ambițioase pentru sursele de ener­gie re­generabilă, potrivit asociației eu­ropene, urmărind ca doar 30,7% din consumul său final de energie să provină din surse regene­rabile până în 2030. Pentru energia solară, acest lucru se traduce printr-un obiectiv de 5,05 GW, ceea ce ar presu­pune adăugarea a 2,2 GW la capacitatea exis­tentă.

Planul național pentru energie și climă (PNIESC), actualizat în noiembrie 2023, mă­rește însă obiectivele privind ponderea con­sumului de energie regenerabilă la 36%, ceea ce pentru energia solară ar însemna o creștere la 8,3 GW: 5,8 GW pentru pro­iecte la scară mare și 2,5 GW pentru fotovoltaice pe acoperiș.

Totuși, deși acesta este un pas mare, nu este suficient pentru a se alinia la obiectivul obligatoriu al UE de 42,5% țintă de rege­ne­rabile până în 2030. În contextul am­bi­țiilor europene și pe baza potențialului său natural, România ar trebui să țintească o cotă de regenerabil undeva spre 44,4% din consumul național, ceea ce înseamnă 11,1 GW de energie solară – 6,1 GW pentru pro­iecte la scară utilitară și 5 GW pentru fotovoltaice pe acoperiș.

Motoarele de creștere

Ultimii doi ani au fost marcați de schimbări legislative semnificative care au contribuit la dezvol­tarea sectorului fotovoltaic din România, dar există încă multe „lacune și inconsis­tențe“ în legislație. Ca aspecte pozitive, Solar Power Europe amintește că, pentru proiectele la scară mare pe o suprafață mai mică de 50 de hectare (aproximativ 42 MW fiecare), procesul de autorizare a fost sim­pli­ficat în ianuarie 2023, ca urmare a elimi­nării în 2022 a cerinței privind documen­ta­ția de planificare prealabilă, ceea ce a re­dus timpul de obținere a autorizațiilor necesare de la o medie de 18 luni la 6-12 luni. Acesta este considerat un termen „competitiv“, în comparație cu alte țări.

De asemenea, în ceea ce privește secto­rul prosumatorilor, modificarea cadrului legislativ a fost unul dintre principalii factori determinanți ai dezvoltării sale impresionante în 2023: procedurile de conectare la rețea pentru sistemele care generează sub 400 kW pe loc de consum au fost simplificate în 2022, permițând obținerea tuturor documentelor și autorizațiilor necesare în termen de o lună.

Un alt factor sem­ni­ficativ care a impulsionat creșterea seg­­mentului prosumatorilor din România a fost programul de subvenții și creșterea de patru ori a finanțării, până la 610 mili­oane de euro buget total, împreună cu po­si­bi­litatea ca prosumatorii să vândă surplusul de energie electrică direct furnizoru­lui de energie electrică. Totuși, programul respectiv, prin care urmează să apară peste 80.000 de noi prosumatori, a fost blo­cat câteva luni în instanță și noile instalări au fost amâ­nate – speranța este ca ele să în­ceapă în câteva săptămâni.

Provocările

România dispune de con­dițiile prealabile necesare pentru dezvol­tarea proiectelor de energie regenerabilă: climă, disponibilitatea terenurilor și procese de autorizare relativ simplificate, dar există și provocări, de ordin legislativ și teh­nic.

În timp ce modificarea din 2022 a Legii fondului funciar a simplificat procedura de autorizare pentru proiectele cu o su­prafață mai mică de 50 de hectare, s-a creat un blo­caj artificial pentru capacitățile mai mari, care depășesc pragul de 50 de hec­tare, întrucât Ministerul Agriculturii nu eliberează autorizațiile necesare. Astfel, dacă este relativ ușor să se dezvolte centrale fotovoltaice sub pragul de 50 de hectare, proiectele mai mari se confruntă cu un proces mai anevoios de obținere a do­cu­mentației necesare.

A doua provocare semnificativă se re­feră la conectarea la re­țea, care tinde să fie dificilă din cauza dis­ponibilităților limitate în anumite zone – cum ar fi Dobrogea și Banat, pentru că re­țeaua este deja supra­so­licitată și noi linii tre­buie construite. În plus, costurile ridicate ale consolidării și extinderii rețelei cad în multe cazuri pe umerii investitorilor, iar unele termene de construcție au fost amâ­nate, de operatorul rețelei naționale și de operatorii de distri­buție, și cu doi ani.

„Piața fotovoltaică din România a intrat într-o nouă fază de boom, determinată de contextul actual de securitate, de imperati­vul tranziției ecologice și de cadrul favora­bil de autorizare. Pe măsură ce țara se în­dreaptă spre decarbonizare și spre adoptarea pe scară largă a tehnologiilor curate, perspectivele de viitor ale fotovoltaicului indică o dezvoltare susținută“, conchid cei de la Solar Power Europe, care amintesc și de­spre disponibilitatea fondurilor europene din care se pot instala capacități fotovoltaice la noi în țară.

Viitorul mai puțin luminos

Viitorul pare a fi totuși ceva mai provocator decât estimează Solar Power Europe în raportul său.

• Înjumătățire? Astfel, nu este clar încă dacă viitoarele sub­venții pentru montarea de sisteme fotovoltaice rezi­dențiale vor fi menținute la actualul nivel de 20.000 de lei sau vor fi înju­mătățite, așa cum a apărut într-un proiect de act normativ care ar putea fi totuși retras, în urma reacțiilor publice. Apoi, vom asista la o scumpire a echipamentelor, în condițiile în care crește cota de TVA pentru panouri fotovoltaice, de la 1 ianuarie, Apoi, la toate nivelurile se vorbește din ce în ce mai des despre obligativitatea ca noile instalări în regenerabil să fie însoțite de instalații de stocare, care sunt încă scumpe, iar regulile bugetare mai stricte ar putea împiedica apariția unui program național de subvențio­nare a achiziției de baterii.
• Lipsă de cash. În plus, ope­ratorii de distribuție se pare că nu vor putea sus­ține o modernizare accele­rată a rețelei ca să acomodeze zecile de mii de noi prosumatori, pentru că autoritatea de reglementare nu permite o creștere suficientă a tarifelor de distribuție care să susțină inves­ti­țiile, iar soluția fondurilor europene este îngreunată uneori de lipsa de cash a firmelor de distri­buție, necesar pentru cofinanțare.

Acest articol a apărut în numărul 178 al revistei NewMoney

FOTO: Getty