Când cred specialiștii în finanțe că este bine să investești pe piața de capital

Investitorii pe piața de capital au o vorbă care sună, în engleză, în felul următor: „Sell in May and go away“, ceea ce în­seamnă „Vinde în luna mai și pleacă“. Expresia, care vine din America din anii ’50, are o acoperire practică, în sen­sul că statisticile arată că randamentele acțiunilor sunt mai mari în perioada noiembrie-aprilie decât în lu­nile mai-octombrie.

O bună parte din analiștii bursieri re­co­mandă vânzarea în luna mai a portofoliu­lui de acțiuni sau a unei părți din acesta. Vinzi în mai și pleci. Dar nu pleci prea de­parte, pentru că, evident, sfatul analiș­tilor este de a vinde acțiuni și de a plasa banii în alte instrumente financiare, cum ar fi, de exemplu, obligațiunile de stat sau corporatiste.

„Sell in May and go away“ este o vorbă care se potrivește până la un punct. Dacă ne raportăm la indicele S&P 500 (realizat de compania Standard & Poor’s), cifrele ade­veresc vechea idee de a vinde în luna mai. Conform Fidelity Investments, o plat­formă dedicată investitorilor pe pia­ța de capital, după anul 1990, în peri­oada no­iembrie-aprilie, creș­terea indicelui a fost în medie de 7%. În mai-octom­brie, creș­te­rea valorii indicelui a fost de numai 2%. Sunt date care confirmă ideea ieșirii de pe bursă în luna mai.

Există însă și lucrări de-a dreptul academice care arată că tendința nu este va­labilă doar pe piața americană, ci și pe alte piețe de capital. Ceea ce îi poate face pe unii investitori să creadă că rețeta vânzării în luna mai este infailibilă.

Evident, orice regulă are excepțiile sale. Iar vânzarea în luna mai are destule contra­exemple. Cel mai cunoscut caz este anul 2020, marcat de pandemia de COVID-19. Atunci, în lunile februarie-martie, indicele S&P 500 a scăzut cu 34%, iar până în octombrie 2020 a câștigat un plus de 12,4%. Bineînțeles că anul 2020 a fost unul atipic, din cauza pan­demiei, și nu poate fi luat ca referință, dar poate demonstra că aplica­rea zicalei cu „ochii închiși“, fără o gândire prealabilă, ar fi adus pierderi mari investitorilor.

Pro și contra

Sunt multe argumente care pot fi aduse în favoarea sau împotriva vânzării în luna mai.

Pro. De exemplu, în pe­rioada mai-octombrie din anii 2012-2020, creșterea indi­celui bursier S&P 500 a fost destul de re­dusă, în medie cu 3,8%, fără însă a lua în calcul căderea dură din anul 2011, atunci când același indice a scăzut cu 8%. De asemenea, scăderea din 2015, de 0,3%, a fost to­tuși nesemnifi­ca­tivă în raport cu creș­te­rile înregistrate în fiecare an.

Contra. Anul 2022, marcat și el de începerea războiului din Ucraina, a infirmat logica vânzării în mai. În aprilie 2022, indi­cele S&P 500 a scăzut cu 8,8%, iar de la în­ceputul anului scăderea a fost cu 13%. Este clar că nimeni nu ar fi recomandat o vânzare a acțiunilor în mai 2022, în con­di­țiile scăderii abrupte a pieței. Se poate ob­serva că în momentele de criză regulile sta­tistice se schimbă, după cum este și de așteptat.

Una peste alta, modelul se verifică fără probleme pe o perioadă lungă, dar capaci­tatea predictivă este destul de aproxi­mativă, iar riscurile pentru investitori de a avea costuri semnificative sunt destul de mari. De altfel, sunt analiști care se în­trea­bă dacă nu cumva anul 2023 nu va fi o excep­ție, în sensul că următoarele luni vor aduce randamente bursiere mai mari de­cât în cele șase luni care au trecut. Rima zicalei este reușită, dar ea nu trebuie să fie literă de lege pentru investitori, mai ales într-un an cu multe necunoscute macroeconomice.

Strategii de investiție

Există strategii pe care investitorii le pot aplica pentru a evita reducerea randamentelor de pe par­cursul verii. De exemplu, o variantă pro­pusă de specialiști este rotația acțiu­nilor. Sunt companii care au creat ETF-uri (un „coș“ de active diversificate, asemănă­toare cu un fond mutual care se tranzacționează la rândul lui pe piețe) care au adus un randament mai bun decât indicele S&P 500, atât în perioada noiembrie-aprilie, cât și în lunile mai-octombrie.

De­sigur însă, nu este neapărat o mare sur­priză, dacă avem în vedere că indicii cla­si­ci au în componență acțiuni ale unor companii importante, în felul acesta redu­când riscul investiției.

Să luăm exemplul unei piețe europene, mai mici, și anume Bursa de la Paris. Anul acesta, la jumătatea lunii aprilie, indicele bursier francez, CAC 40, a ajuns la un nivel-record, depășind pentru prima oară de la crearea sa valoarea de 7.500 de puncte.

Recordul francez nu a rezistat mult. La începutul lunii mai, indicele s-a întors sub 7.500 de puncte, sensibil la deciziile băn­ci­lor centrale, Rezerva Federală americană (Fed) și Banca Centrală Europeană (BCE), la datele privind inflația din Europa sau din lume, precum și la evoluțiile celei mai importante piețe, cea americană. De altfel, bursele europene sunt legate „ombilical“ de evoluția celor din America, în multe zile investitorii pe piețele de pe Bătrânul Conti­nent reglându-și fluxul financiar în funcție de dinamica pieței americane.

Bursa franceză are o serie de companii locale importante, precum LVMH, Hermes, L’Oreal sau Renault. Dar, dincolo de rezultatele companiilor franceze, evoluția indi­celui bursier de la Paris depinde și de indi­catorii de pe piața internațională.

Influența dobânzilor-cheie

De fapt, toate bursele au fost influențate de de­ciziile băncilor centrale. Fiecare creștere de dobândă a coincis cu o scădere ușoară a piețelor de capital dintr-un motiv extrem de simplu – investitorii își mută o parte din bani către valute și bănci, acolo unde remunerarea banilor crește.

Au fost destule ocazii în care bursele au așteptat deciziile băncilor centrale. Re­zer­va Federală americană a crescut de zece ori consecutiv dobânda de politică mo­ne­tară, iar Banca Centrală Europeană a ajuns recent la a șasea rundă de ridicare a do­bânzii-cheie.

Ca de obicei, America a acționat mai rapid și mai hotărât, iar Rezerva Federală se vede acum într-o situație inedită, do­bânda a ajuns la nivelul inflației, 5%. Vom vedea dacă va fi și o situație fericită, pentru că dacă inflația va începe să coboare va însemna că măsurile băncii centrale ame­ricane au dat rezultate. Drept urmare, piețele vor căpăta încredere și „vânt din pupa“, iar indicii bursieri este de aș­tep­tat să crească.

Dacă însă inflația va rezista sau va crește în continuare, Rezerva Federală americană are o mare problemă și anume că investitorii pe piața de capital vor deveni neîn­crezători în eficiența politicii mo­netare și, drept urmare, ne-am putea aș­tepta la retrageri importante de bani de pe burse, implicit la scăderi ale cotațiilor acțiunilor.

Dacă lucrurile vor merge bine în SUA și inflația va scădea, este de așteptat ca Re­zerva Federală să facă o pauză de creștere a dobânzii, ceea ce ar fi încă o veste bună pentru economie.

Banca Centrală Europeană se află într-o situație diferită de cea din Statele Unite. Instituția de la Frankfurt a ajuns cu dobân­da-cheie la 3,5% pentru o inflație în zona Euro de 7%. Modul în care a acțio­nat BCE, mai lent decât Rezerva Federală, s-a dato­rat faptului că a dorit să salveze și firava creș­tere economică europeană. Până acum a reușit.

Rămâne de văzut dacă va putea să jongleze în continuare cu mai multe obiective (reducerea inflației, crește­rea economică, dozarea creșterii dobânzii, încrederea investitorilor) fără ca vreunul dintre ele să se facă țăndări. La urma urmei, cel mai bine ar fi ca investitorii să nu „vândă în mai“, ci să creadă că bursele vor reuși să sfideze statistica și să aducă un randament consistent și în următoarele luni.

O strategie care nu dă greș

O strategie investițională care dă rezultate bune este aceea de a păstra un porto­foliu de acțiuni pe termen lung. Cel mai bun exemplu în acest sens este celebrul Warren Buffett.

• ORACOLUL DIN OMAHA. Chiar și pentru Oracolul din Omaha, supranumele lui Buffett, există un moment când face schimbări de portofoliu. Oricum ar fi însă, mag­­natul american inves­tește în companii mari, firme cu o istorie de creștere sus­ți­nută a veniturilor și a profi­tului (blue chip) și cu bilan­țuri solide.
• PRINCIPIU. Buffett a explicat că de multe ori se ghi­dează după un principiu foarte simplu: cumpără acțiuni la companii care produc măr­furi pe care oamenii le folosesc zi de zi. Drept urmare, portofoliul fondului de in­vestiții pe care îl conduce, Berkshire Hathaway, publicat transparent, în fiecare an, cu ocazia scrisorii pe care le-o adresează investitorilor, arată în felul urmă­tor: Apple – 40%, Bank of America – 11%, Chevron – 9,7%, Coca-Cola – 8,2%, American Express – 7,2%.
• GATES INVESTEȘTE ÎN BUFFETT. Portofoliul lui Bill Gates este dominat de Berkshire Hatha­way, fondul administrat de prietenul său Buffett, 53%, dar include și Waste Mana­gement, 16%, Caterpillar, 7%, Canadian National Railway, 6%.

Acest articol a apărut în numărul 164 al revistei NewMoney

FOTO: Getty