Bruxelles-ul va decide în curând dacă ener­gia nucleară este sustenabilă în con­textul Pactului Verde European. Ce face România

Bruxelles-ul va decide în curând dacă ener­gia nucleară este sustenabilă în con­textul Pactului Verde European. Și Ro­mâ­nia face lobby pentru ea, în condi­țiile în care decizia politică la București este ca programul nostru nuclear să fie revita­lizat.

Pe 25 martie, președintele francez Emma­nuel Macron și prim-miniștrii din Ungaria, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia și Slovenia au publicat o scrisoare comună pentru susținerea energiei nucleare în vii­to­rul mix energetic al continentului. Scrisoa­rea s-a dorit „un apel de urgență pentru a asigura reguli ale jocului echitabile pentru energia nucleară în UE, fără a exclude poli­tici și avantaje climatice și energetice“, după cum scrie în text.

Acest apel intervine în plină discuție despre combaterea schimbărilor climatice în UE și despre Pactul Verde European, care ar urma să condiționeze accesul la finanțări și deci investițiile pe termen lung.

Anumite țări sunt favorabile includerii energiei nucleare în acest mix datorită avan­tajelor climatice, întrucât produce emisii foarte scăzute de dioxid de carbon. Alte țări se opun acestei perspective, conside­rând că nuclearul nu este energie verde. Sem­natarii scrisorii cer „ca politicile energetice și climatice europene să susțină toate căile către neutralitatea climatică, po­trivit principiului neutralității tehnolo­gice“. În plus, ei subliniază „contribuția sectorului nuclear la combaterea schim­bării climatice“ și văd în acesta un mijloc de a sus­ține dezvoltarea energiei regenerabile, fără a uita locurile de muncă create.

Statele membre ale Uniunii Europene au viziuni diferite privind rolul sectorului nuclear în viitor. Germania a decis să renunțe la acest tip de energie în urma catastrofei de la Fukushima (2011), iar acest mare contributor la bugetul UE este ostil finanțărilor europene pentru tehnologia în cauză. La fel, Austria se opune nuclearului din cauza pro­blemei deșeurilor, Italia a închis toate centralele în urma unui referendum care a avut loc după tragedia de la Cernobîl, iar Spania intenționează să închidă toate reactoarele nucleare până în 2035.

Însă țări precum Polonia, Republica Cehă și România contează pe energia nucleară pentru a limita utilizarea cărbunelui, foarte poluant și care emite multe gaze cu efect de seră. Franța, care își obține peste 70% din energia electrică din centrale nucleare, a fost de acord să reducă ponderea la 50% până în 2035. Chiar dacă Parisul nu a decis până acum dacă va construi noi reactoare, Emmanuel Macron a dat asigurări că „viito­rul nostru energetic și ecologic include și domeniul nuclear“.

O primă victorii pentru adepții energiei nucleare

Adepții energiei nucleare par a fi repurtat, cel puțin deocam­dată, o victorie de etapă. Comisia Euro­pea­nă a cerut Centrului Comun de Cerce­tare (JRC) să întocmească un raport în care să evalueze impactul energiei nucleare din punct de vedere ecologic. Experții de la Bruxelles nu au ajuns anul trecut la un consens privind „eticheta verde“ pentru energia nucleară. Ei au recunoscut că aceasta produce foarte puțin dioxid de carbon, care contribuie la încălzirea climei, dar au apreciat că sunt necesare analize suplimentare privind impactul eliminării deșeurilor radioactive asupra mediului. Ei bine, de data aceasta, experții de la JRC pare că vor sta­tua că energia nucleară este sustenabilă, deci investițiile în acest sector pot fi aprobate spre finanțare.

Reuters a consultat o versiune prelimi­nară a documentului, care va fi publicat ofi­cial în curând, și citează afirmația că „analizele nu au descoperit nicio dovadă funda­mentată științific că energia nucleară dău­­nează mai grav sănătății umane sau me­diului decât alte tehnologii de producere a energiei electrice“. Experții consideră că de­po­zitarea deșeurilor nucleare în forma­ți­uni geologice adânci este „corespun­ză­toare și sigură“, menționând în acest sens exemplele Franței și Finlandei, unde amenajarea unor astfel de situri este în stadii avansate. Raportul JRC va fi examinat de două comisii de experți, timp de trei luni, înainte de decizia finală a Comisiei Europene.

Ce face România

Țara noastră are ope­ra­ționale două reactoare nucleare în centrala de la Cernavodă, singura centrală nu­cleară din fostul bloc comunist care nu a folosit tehnologie sovietică, ci occidentală, în speță cea canadiană CANDU.

Anul trecut, cele două reactoare (de 700 de megawați fiecare) au asigurat 20% din producția națională de energie electrică. Centrala a fost proiectată să aibă cinci reactoare, toate începute în perioada comu­nistă, și, după mai mulți ani de tatonare, în 2020 a fost semnat în sfârșit un acord interguvernamental România-SUA, cu scopul de a finaliza reactoarele 3 și 4.

Sub coordonarea companiei americane AECOM și cu implicarea unor firme din Franța și Canada, se vor finaliza cele două unități nucleare, la pachet cu extinderea duratei de viață a reactorului 1, aflat în ope­rare deja de aproape un sfert de secol, iar EximBank USA va veni cu o finanțare par­țială pentru acest proiect evaluat la opt mi­liarde de dolari.

„Preconizăm că punerea în funcțiune a Unității 3 va fi, conform Planului Național Integrat Energie Schimbări Climatice, în jurul anului 2030-2031, ceea ce înseamnă o mo­bilizare de șantier în jurul anului 2024, până atunci avem faze premergătoare“, a spus recent Cosmin Ghiță, directorul Nuclearelectrica (SNN), compania statului care administrează centrala de la Cernavodă.

Dacă în final Comisia Europeană va accepta nuclearul ca fiind ecologic, este o veste bună și pentru proiectul românesc, pentru că finanțarea ar putea fi mai ieftină și mai ușor de obținut. Iar costurile uriașe de investiții sunt o constantă a proiectelor nucleare. Din acest motiv ar reieși un cost al energiei, pentru acoperirea investiției, prea mare pentru ca aceasta să poate să „stea“ în piață. Și ajungem la ne­ce­sitatea unei scheme de sprijin, adică a subvenției care va fi cu siguranță plătită direct de consumatorii români (sau, posibil, su­por­tată de bugetul de stat, deci plătită indirect tot de consumatori), pentru că altfel re­actoa­rele nu se pot face.

Ea se numește „contract pentru dife­rență“ sau, prescurtat din engleză, CfD. Mecanismul CfD înseamnă, de fapt, posibilitatea subvenționării unei părți din prețul de vânzare a energiei electrice pentru produ­că­torii care vor avea acces la această schemă de sprijin, în condițiile în care tot ei asigură finanțarea construcției, cu costul capitalului inclus.

Mecanismul funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producătorii de energie, la un nivel de preț fix cunoscut sub nu­mele de „preț de exercitare“ (strike price), stabilit pentru fiecare nouă investiție, pe baza tuturor costurilor pe care le implică.

Astfel, producătorii vor obține venituri din vânzarea de electricitate pe piața con­curențială, iar în cazul în care prețul obținut de ei pe piață este sub prețul de exercitare, vor primi o plată reprezentând diferența dintre prețul de referință și prețul de exercitare. Prețul de referință se stabilește pentru fiecare tip de tehnologie care va putea beneficia de sprijin sub forma mecanismu­lui CfD, pe baza valorilor medii de preț înre­gistrate pe piețele centralizate de energie în perioadele similare din anii precedenți.

În schimb, dacă prețul energiei pe piață crește, iar prețul obținut din vânzarea de electricitate este mai mare decât prețul de exercitare (situație mai puțin probabilă), pro­ducătorii trebuie să ramburseze dife­rența dintre cele două. Mecanismul se va aplica, în teorie, pe toată durata de viață a uni­tății de generare care este construită pe baza acestei scheme – deci, în cazul reactoarelor noastre, pe zeci de ani.

Ministerul Energiei de la București are comandat un studiu referitor la implementarea mecanismului CfD, iar în viitorul apro­piat ar urma să îl primească. Pe baza lui ar trebui să fie implementată legislația pentru CfD, care acum nu există în România. Iar de această schemă, Nuclearelectrica arată că are nevoie. „Ca o condiție preala­bilă pentru luarea Deciziei Preliminare de In­vestire și trecerea în etapa a 2-a a proiec­tului, se impune încheierea unui acord între statul român și SNN, prin care să se stabi­lească responsabilitățile părților cu privire la asi­gu­rarea finanțării, adoptarea mecanis­melor de sprijin și asigurarea condițiilor de in­fra­structură pentru finalizarea și exploatarea proiectului.“ Am citat din „Strategia de continuare a proiectului Unităților 3 și 4“, pe care SNN urmează să o supună aten­ției acționarilor chiar luna aceasta.

„Circuit nuclear integrat“

Pe scurt, circuitul nuclear funcționează cam așa: se extrage minereul de uraniu din pământ, se procesează, se transformă în combustibil și apoi se introduce în reactorul nuclear unde, cu ajutorul apei grele, se produce energie electrică. Un ciclu frânt în ultimii ani, în con­dițiile în care Compania Națională a Uraniu­lui, cea care extrăgea minereul, a intrat în fa­liment, dar care va fi revitalizat, după deciziile luate în acest an.

Astfel, vechea mină de uraniu de la Crucea, din Carpații Orientali, cu zăcăminte pe cale de epuizare, va fi închisă și se va deschide una nouă la Tulgheș-Grințieș, relativ aproape de Crucea. Minereul extras de aici va fi apoi procesat în fabrica de la Feldi­oara, care va fi revitalizată, iar uraniul rezultat va putea fi folosit de unitatea de la Pi­tești pentru a produce barele de combustibil necesar reactoarelor de la Cernavodă. Iar de toate se va ocupa Nuclearelectrica, operatorul centralei de la Cernavodă. Pri­mul pas a fost făcut: Nuclearelectrica a anunțat preluarea uzinei de procesare a uraniului de la Feldioara luna trecută.

„Practic, la Nuclearelectrica vom avea circuit nuclear integrat. Vom avea extracție de minereu de uraniu, vom avea procesa­rea acestuia, fabricarea combustibilului și producerea de energie electrică din această sursă“, a spus ministrul energiei, Virgil Po­pescu, cu ocazia anunțului făcut de SNN.

Reactoarele modulare mici

Agenția pentru Comerț și Dezvoltare din SUA (USTDA) și Nuclearelectrica au anunțat, în ianuarie, acordarea de către USTDA a unui grant nerambur­sabil în valoare de 1,27 milioane de dolari.

• DESTINAȚIE. Grantul va fi acordat pentru finanțarea asistenței tehnice aferente identificării și realizării unei evaluări preliminare a unor potențiale amplasamente nucleare compatibile cu tehnologiile SMR – small modular reactors (reactoare modulare mici) în România. „Grantul acordat de USTDA ne va permite evaluarea de amplasamente și tehnologie având o asistență tehnică adecvată și să inițiem acest proces de evaluare în timp util pentru a sprijini un proces decizional ulterior“, a spus atunci Cosmin Ghiță, directorul companiei Nuclearelectrica.
• ÎNȚELEGERE. Nuclearelectrica a sem­nat încă de acum doi ani un Me­mo­randum de Înțelegere cu firma americană NuScale Power în vederea realizării unui schimb de informații teh­nice și economice cu privire la tehnologia nucleară inovatoare SMR dez­vol­tată de NuScale.
• AVANTAJE. NuScale dezvoltă o cen­trală nu­cleară pe bază de reactoare mo­dulare cu apă ușoară pentru a furniza electricitate, energie termică sau a desaliniza apa. Pro­iectul inovator al reactorului modular mic (SMR) are la bază o construcție modulară integral fabricată de NuScale, capabilă să gene­reze 60 de megawați de electricitate. Pro­iectul presupune ca o centrală nu­cleară să poată acomoda până la 12 astfel de module individuale, care oferă beneficiile unei teh­no­logii fără emisii de carbon și reduce costurile uriașe ale unei noi centrale nucleare cu o capacitate de ordinul miilor de megawați.