Bani din termopane: cum a reușit un antreprenor din Bacău sa producă ferestre de peste 23 de milioane de euro

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Ce au în comun cavalerii Jedi și Adrian Gârmacea, fondatorul produ­că­torului de tâmplărie din PVC Barrier? Asemenea eroilor săi, carac­te­rizați prin spiritul războinic, dar în­țelept, antreprenorul moldovean și-a dat seama că organizarea și structurarea reprezintă punctul de plecare pen­tru a trece afacerea la un alt ni­vel și, totodată, atuuri pentru o even­tuală vânzare.

„Planurile noastre sunt întinse pe mai multe generații“, își expune meticulos ideile antreprenorul băcăuan, care, în urmă cu aproape 20 de ani, a pus bazele companiei Electric Plus, inițial, pen­tru a instala sisteme de alarmă și interfoane. Doar era absolvent al Facul­tății de Automatică și Calculatoare. „Încă mai montăm sisteme de alarmă și acum, însă doar pentru noi“, punctează astăzi antreprenorul de 48 de ani.

Tot atunci a început și producția de jaluzele și rulouri pentru ferestre – cea care avea să devină în timp businessul principal. De altfel, după cum singur își justifică alegerea: „Nevoia de ferestre va exista întotdeauna, iar progresul tehnologic va duce la ferestre din ce în ce mai bune“. În 2003, a dezvoltat și unitatea de pro­ducție, care asigură toată gama de produse pentru tâmplărie PVC. Anul trecut, Electric Plus a ajuns la afaceri de 23,1 milioane de euro și se pregă­tește de investiția într-o nouă fabrică, cu o supra­față de 30.000 de metri pătrați și cu o ca­pacitate dublă de pro­ducție față de cea actuală.

Pe lângă hala de producție, urmează să fie construite și o clădire de birouri teh­nice, un laborator pentru cercetare și dezvoltare și o cantină pentru angajații fa­bricii. Adrian Gârmacea estimează investiția la 10-12 milioane de euro, bani asigurați din fonduri proprii. A cumpărat, de altfel, aproape nouă hec­tare de teren în apropierea fabricii din Bacău: „Teoretic, cu achi­zițiile acestea, am rezolvat problema pentru următoarea ge­ne­rație, ei nu vor avea probleme cu terenul“.

Resurse vs. resurse umane. O pro­blemă în  așteptarea unei rezolvări ar putea rămâne însă găsirea viitorilor angajați. În prezent, compania are 600, dar din 2018, când noua facilitate de pro­ducție ar urma să fie finalizată, pro­du­cătorul ar mai avea nevoie de alți 300. O parte din investițiile de 1,1 milioane de euro realizate anul trecut au fost alocate și achiziționării unui bloc cu 60 de spații locative pe care compania urmează să îl amenajeze până în septembrie. „Vrem să îl reabilităm, să facem din el un imobil efi­cient din punct de vedere energetic (0% consum de energie pentru încălzire și răcire)“, spune antreprenorul. Odată fi­nalizate lucrările, angajații companiei care locuiesc în satele din apropierea ora­­șu­lui Bacău sau chiar în Vaslui – de unde vin foarte mulți – se vor putea muta acolo con­tra unei chirii modice.

Salariul mediu în fabrică este de 1.700 de lei net, bani la care se adaugă și dife­rite bonusuri, o sumă nu foarte departe de salariul mediu net la nivelul ju­dețului Bacău, care era în decembrie 2016 de 2.083 de lei, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Paradoxal, deși Bacăul este un oraș cu mulți antreprenori puternici, printre care frații Pavăl, pro­prie­tarii retailerului de bricolaj Dedeman, sau grupuri precum Agricola, unul dintre principalii producători și procesatori locali de carne de pui, rata șomajului în ul­tima lună a anului trecut era ridicată: 6,8% la nivelul întregului județ.

Dedeman este de altfel și un studiu de caz pentru Adrian Gârmacea, care simte  că nu mai are răbdare și, uneori, ar vrea să sară peste etape. „Ne batem de la egal la egal cu orice producător din lume. Pro­ble­ma noastră este viteza cu care creș­tem și timpul în care se întâmplă acest lucru.“ Și-ar fi dorit ca fabrica să fie gata anul acesta și se uită lung către Dedeman, care a deschis al doilea magazin din Bacău în doar trei luni – „Foarte repede. Faptul că sunt aici în Bacău ne permite să îi studiem îndeaproape.“

Pe lângă producție, Barrier a dezvoltat și o rețea de retail – două magazine proprii și alte 21 în regim de franciză, cu o țintă de 120 până în 2020. Costul unei fran­cize este de 5.000 de euro, iar Barrier investește ulterior 30.000 de euro. „Cred că acesta va fi ultimul an când o să ră­mână așa. Probabil de la anul (franciza, n.r.) o să ajungă la 10.000 de euro“, spune antreprenorul. Anul acesta are în plan să mai deschidă zece francize, dintre care șase vor fi inaugurate până de Paște. Spune că nu și-a făcut calcule legate de viteza de recupe­rare a banilor, scopul fiind „ocuparea rapidă“ a României cu francize Barrier.

Pe de altă parte, Electric Plus este cel mai mare francizat al Orange, cu 41 de ma­gazine. Tot o reminiscență de la înce­puturi. „Am început cu Dialog, în 1997. Am prins toate etapele, de la telefoanele acelea mari cât o sticlă de jumătate de litru până la cele foarte mici“, mai spune antreprenorul, mărturisind că are și o co­lecție de telefoane strânsă de-a lungul ani­lor. Intrarea în zona telecom făcea parte din „încercările de început“. Astăzi nu ar mai vrea nicio diversificare: „Direc­țiile noastre sunt clare“.

Departe de miliard. Piața tâmplăriei din PVC a crescut ușor în 2015 față de 2016, până la 350 de milioane de euro, însă este departe de valoarea de un miliard de euro, la cât era estimată înaintea crizei. „Nu cred că putem trăi cu nostalgia vre­mu­­rilor din 2007. Dar din punctul meu de ve­dere, este ne­voie de con­struc­ții“, argu­men­tează Gârmacea, punctând că nor­mele în acest domeniu se schimbă din 2020, iar toate construcțiile trebuie să fie eficiente din punct de vedere energetic, astfel că piața ar trebui să cunoască un nou impuls. Cu toate acestea, pariul este riscant.

După cum arăta anterior o ana­liză a NewMoney, cu toate că anul trecut economia României a avut cel mai mare avans de după criză (4,8%), construcțiile au fost singura industrie care s-a întors pe minus (-4,8%). Explicația vine din faptul că investițiile private au o pondere lim­i­tată în acest domeniu, pe ansamblu, și de aceea au un impact limitat. Pe segmentul tâmplăriei din PVC, Barrier a reușit să se mențină în plutonul fruntaș. „Ne batem de la egal la egal cu orice pro­ducător din lumea asta“, spune antreprenorul moldo­vean, care își limitează exporturile la 20% din totalul producției.

Exporturile au o pondere mare în businessul majorității jucătorilor din acest segment, însă Adrian Gârmacea spune că piața tra­dițională a Barrier este cea lo­cală. Chiar dacă „prețul unei piese la export este de trei ori mai mare decât în România“. Și nu vrea să schimbe acest lucru, cel puțin nu până la următoarea capacitate de pro­ducție, cu toate că are comenzi bune la export pentru acest an. Principala sa piață externă este cea eu­ro­peană, cu pre­cădere țări precum Germa­nia, Belgia, Franța, Italia sau Austria.

Proiecte mai are și în zona Orientului Apropiat, în Arabia Saudită și Kuweit, state „în care se construiește mult“. Sunt însă și zone care nu se află pe lista lui scurtă: spațiul estic (Rusia) sau zone mai îndepărtate precum SUA sau Canada. „Este în regulă să vinzi oriunde, dar nu văd de ce ți-ai disipa efortul pe Japonia, SUA sau Canada, când piața este foarte mare în Europa de Vest.“ Oricum, din punctul său de vedere, viitorul pe segmentul de tâmplărie din PVC pentru ferestre aparține României și Poloniei. „Nu cred că Europa de Vest va putea ține pasul cu prețul și calitatea produselor din aceste două țări.“

Discuții de fond. Cum în ultimii doi ani domeniul construcțiilor a fost unul foarte activ, cu multe preluări ale companiilor locale de către firme străine – de pildă, antreprenorul de origine turcă Ömer Süsli a vândut fabrica de cărămizi pe care o deținea în județul Buzău companiei Wienerberger, liderul pieței de profil –, nici Electric Plus nu a fost ocolită de oferte din partea fondurilor de in­ves­tiții. „Am avut discuții cu câteva fonduri, o să avem și în perioada următoare, dar doar de tatonare. Ne-ar plăcea să rămână o companie de familie“, mărturisește Gârmacea.

Chiar dacă o vânzare este văzută ca o a doua opțiune pentru viitorul compa­niei, totuși antreprenorul pavează cu grijă și această ieșire de urgență. Se teme să nu fie pus în fața faptului împlinit – aceea în care, la momentul predării șta­fe­tei, copiii să aleagă alt drum. De aceea, compania s-a concentrat în ultima peri­oa­dă pe dezvoltarea unei culturi organi­za­ționale (depărtându-se de modelul tra­dițional haotic al companiilor antrepre­no­riale românești), care să îi ajute, pe de-o parte, să facă față creșterii cererilor, pe de alta, să poată să fie preluată în cazul în care „cineva nu dorește să meargă în continuare cu acționariatul“. Sau dacă la un moment dat tentația unei sume ge­ne­roase oferite de vreun fond de inves­tiții va fi mai mare decât dorința de a păs­tra afacerea în familie. În fond, în bu­si­ness, totul are un preț.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Made in Bacău” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Câțiva dintre cei mai mari jucători din economia locală au buletin de Bacău.[/vc_column_text][vc_column_text]

• DEDEMAN. Compania deținută de frații Adrian și Dragoș Pavăl nu este doar cea mai mare din segmentul pe care activează – bricolajul –, ci a ajuns și cea mai mare companie antreprenorială autohtonă. Cu afaceri de circa un miliard de euro, cu 45 de magazine pe plan local, retailerul este aproape de inaugurarea celui mai scump magazin al rețelei (o investiție de 30 de milioane de euro), în zona Băneasa.
• AGRICOLA. Grupul Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața cărnii din România, a avut anul trecut afaceri de 150 de milioane de euro, în creștere cu 3% față de 2015. Potrivit grupului, Agricola deţine 16% din piaţa cărnii de pui și este lider cu 19% pe piaţa de semipreparate şi produse de tip ready-meal.
• PAMBAC. Unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața locală de panificație, Pambac a fost preluat în 2013 de antreprenorii Cătălin Grigoriu și Eusebiu Guțu, proprietarii distri-buitorului de îngrășăminte, produse fitosanitare și semințe Comfert Bacău. Distribuitorul a fost vândut în urmă cu aproape doi ani de grupul irlandez Origin Enterprises. Suma vehiculată atunci a fost de aproape 20 de milioane de euro.
• UMB GRUP. Format din două companii, Tehnostrade și UMB Spedition, grupul fondat de Dorinel Umbrărescu, odinioară unul dintre cele mai puternice din domeniul construcțiilor de drumuri, a simțit din plin efec-tele crizei. În 2015, Umbrărescu amenința cu încetarea activității.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]