Averea Coroanei britanice va fi de acum gestionată de regele Charles al III-lea. Ce va însemna asta pentru finan­țele regale?

Noul monarh anunță că ar vrea o redimensionare a numărului membrilor activi public ai familiei regale, dar, fără o mai mare transparență, cheltuielile regale nu vor scădea.

Când, în 2013, împlinea 65 de ani, vârsta la care britanicii se pensionează, Charles anunța că își va dona pensia de 110 lire sterline pe săptămână (la acel moment 177 de dolari) pentru diverse cauze cari­tabile. Nu era ca și cum ar fi urmat să se pensioneze cu adevărat.

Acum, ca rege al Angliei, o poziție aș­tep­tată de o viață, e clar că nu se pune problema că ar avea nevoie de bani. Ave­rea familiei regale britanice este alimen­tată din numeroase surse – taxe ale contribuabililor și diverse active (ducate) pe care Coroana le deține.

Charles al III-lea nu a făcut un secret din planul de a schimba monarhia – de exemplu, o schimbare importantă, pe care a anunțat-o deja, este de a reduce nu­mărul membrilor familiei regale care îndeplinesc îndatoriri oficiale. Revista bri­tanică The Economist a încercat să eva­lueze ce impact ar urma să aibă această schimbare pentru finanțele regale.

Să nu uităm că re­gina a fost dintotdea­una un simbol de stabilitate, numai că familia regală nu a fost mereu lăudată și privită cu îngă­duință în spațiul pu­blic. Au fost voci critice puternice care au arătat către averea re­gală, celebră și bo­gată prin simplul fapt că a moștenit numele Windsor, comentează presa interna­țio­nală.

Veniturile regale

Ne putem uita ra­pid la cum se finanțează monarhia brita­nică, analizează The Economist. De când guvernul a înlocuit în 2012 ve­chiul sistem al „civil list“ (suma fixă pe care monarhul o primea în schimbul admi­nistrării de că­tre guvern a tuturor proprie­tă­ților regale, n.r.) cu un așa-numit „grant suveran“, suma plătită membrilor familiei regale pentru a acoperi cheltuielile cu an­ga­jații, că­lă­toriile și întreținerea palatelor a crescut consistent, de la 31 de milioane de lire ster­line de la introducerea ei până la 86 de milioane de lire sterline (circa 99 de mili­oane de euro) în 2021-2022. Suma nu a mai fost, așadar, fixă, ci calculată ca pro­cent din veniturile încasate de Trezoreria Marii Britanii din activele imobiliare ale Coroanei (Crown Estate), o colecție de terenuri și active care includ hipodromul Ascot (foarte aproape de castelul Windsor), o mare parte din cen­­trul Londrei, cât și o zonă largă offshore în apele teritoriale britanice. Deși monarhul este proprietarul activelor Co­roa­nei, acestea sunt gestionate independent. În 2021-2022, profiturile au fost de 313 milioane de lire sterline (aproximativ 360 de milioane de euro).

Separat, familia regală încasează venituri și din ducatele Lancaster și Cornwall – din terenuri, proprietăți și active financiare. Ca rege, Charles al III-lea moștenește ducatul Lancaster, iar ducatul de Cornwall îi va reveni prințului William, moștenitorul lui. În 2022, activele ducatelor erau eva­luate cumulat la suma de 1,7 miliarde de lire sterline (peste 1,9 miliarde de euro), cu o profitabilitate de circa 47 de milioane de lire sterline (54 de milioane de euro).

Moștenitorii și schimbarea

Pe când era prinț de Wales, Charles al III-lea a acumulat o avere de câteva milioane de lire sterline care va fi moștenită de William și de soția acestuia, Kate. Între timp, regina defunctă, care a moștenit de la tatăl ei, George al VI-lea, și două proprietăți la țară, Balmoral (în Scoția) și Sandringham (în Norfolk), și-a susținut și ceilalți copii – Anne, Andrew și Edward. Deși multe dintre palatele în care membrii familiei regale locuiesc nu pot fi vândute, aceștia dispun de alte proprietăți cu care pot face ce vor.

Cum va schimba noul cap al familiei regale aceste aranjamente? Majoritatea monarhii­lor europene funcționează cu o mână de membri activi (care îndeplinesc atribuții ofi­ciale) – monarhia norvegiană are 4 mem­bri activi, comparativ cu 12, cât este nu­mă­rul celor care îndeplinesc în mod re­gulat îndatoririle regale oficiale în cazul mo­nar­hiei britanice.

Un număr mai mic de membri cu atri­buții regale oficiale ar atrage după sine scă­derea costurilor cu asigurarea secu­ri­tății (plătită și asigurată în prezent de po­liția metropolitană și deci fără legătură cu grantul suveran). Aceste costuri nu se cu­nosc exact – potrivit estimărilor, ar fi de cel puțin 100 de milioane de lire sterline (115 milioane de euro) pe an. Prin urmare, nici cât se va economisi din redimensio­nare nu poate fi calculat cu precizie. Conform publicației Republic, bugetul real al fa­miliei regale ar ajunge la 345 de milioane de lire pe an (397 de milioane de euro), așadar cu mult peste grantul suveran de care beneficiază anual. Nu ar trebui să ne așteptăm că peste noapte monarhia bri­tanică va deveni mai cumpătată în materie de cheltuieli, comen­tează ironic The Eco­no­mist. Termenii gran­tu­lui suveran sunt revizuiți o dată la cinci ani – următoarea revizuire va fi închisă în aprilie 2023.

David McClure, autorul cărții „The Queen’s True Worth“, ține să remarce că suma nu a scăzut de fapt niciodată. Gran­tul a crescut din 2016 de la 15% din profiturile Coroanei la 25%, aparent temporar, în perioada modernizării Palatului Buckin­gham.

Numai că pandemia de COVID-19 a for­țat palatele Coroanei să se închidă vizitatorilor, ceea ce, potrivit unei estimări din septembrie 2020, ar fi urmat să atragă o pierdere de aproximativ 15 milioane de lire sterline (17 milioane de euro). Chiar dacă grantul va reveni la 15% din profituri, concesiunile valoroase acordate companiilor care operează ferme eoliene offshore în zo­nele marine care aparțin Coroanei pro­mit să mărească simțitor profiturile în anii următori, ceea ce se va traduce evident prin venituri mai mari pentru Coroană.

Cât despre celelalte surse de bunăstare ale familiei regale, cel mai probabil vor fi afec­tate marginal de moartea reginei. Ducatele nu intră sub incidența taxei de moștenire, iar un acord din 1993 menit să protejeze averea suveranului implică ideea că niciun ducat nu este transmis moște­ni­torului (sau moștenitoarei), prin urmare în­treaga avere imobiliară a reginei va ajunge la fiul cel mare, Charles. Chiar și așa, este puțin probabil ca regele Charles al III-lea să-și taie rudele de la profiturile asi­gurate de ducate.

Ce nu se știe în acest moment este cum vor fi direcționați exact banii. De altfel, McClure solicită o mai mare transparență cu privire la modul în care profiturile ducatelor sunt cheltuite. O transparență sporită la acest capitol ar fi un exercițiu real de modernizare a monarhiei britanice.

Bani și istorie

Evaluate la aproape 30 de miliarde de lire sterline (34,5 miliarde de euro), activele imperiului imobiliar (Crown Estate) al Casei Regale a Marii Britanii nu pot fi însă în­stră­inate, dat fiind că prin turism generează ve­nituri uriașe la produsul intern brut.

• PE PICIOR REGAL. Costurile legate de atri­buțiile oficiale ale monarhului și ale mem­brilor activi din familia regală, cât și costurile necesare pentru administrarea pro­prietăților ocupate de către aceștia sunt plătite printr-un grant suveran.
• IMPERIUL BRITANIC. De-a lungul celor 70 de ani de domnie, defuncta regină Elisabeta a II-a a servit ca șef de stat (evident, o pre­zență mai mult ceremonială) pentru 32 de țări, majoritatea fiind foste colonii britanice. La moartea ei, sub jurisdicția Regatului Unit al Marii Britanii mai sunt doar 15 state. Odată cu preluarea Co­roanei de către Charles al III-lea, chiar și pentru cele 15 țări, această interacțiune limitată cu Londra s-ar putea să se dovedească prea mult, o parte dintre aceste state considerând legăturile cu monarhia britanică drept un anacronism colonial.

Acest articol a apărut în numărul 148 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty