Austria își apără statutul de țară neutră și vrea să joace în continuare rolul de punte între Rusia și Occident, doar că balanța se înclină mai mult spre Est

Austria își apără statutul de țară neutră și vrea să joace în continuare rolul de punte între Occident și Rusia, doar că, de fapt, balanța pare să se încline mai mult spre Est, scrie revista britanică The Eco­nomist.

Cândva centrul unui imperiu care se întindea din Italia până în Ucraina, Viena este azi doar capitala celui de-al 14-lea stat ca mărime al Uniunii Europene. Chiar dacă și-a pierdut aura imperială, în ultimele decenii Austria și-a gândit un rol – ca stat oc­cidental, să devină o punte specială cu blocul sovietic și cu Rusia. Strategia a implicat mereu un anumit raționament dubios, cel puțin până când Vladimir Putin a invadat Ucraina acum un an.

În Austria, lucrurile s-au tot înrăutățit. Din 2019, o serie întreagă de scandaluri ține prima pagină a ziarelor și reașază scena politică internă. Încrederea în clasa politică s-a prăbușit.

În ultimii șase ani, Austria a schimbat cinci cancelari, record pe care nici măcar Italia sau Marea Britanie nu l-a atins.

Mai mult, problemele interne ale Austriei sunt legate de Rusia. În 2019, un video scăpat pe surse îl arată pe vicecancelarul de atunci, Heinz-Christian Strache, discu­tând la Ibiza cu nepoata unui oligarh rus.

Strache, totodată liderul Partidului Liber­tății din Austria (FPÖ) la acel moment, le-a sugerat amicilor săi ruși că ar trebui să cumpere cel mai popular tabloid din Austria și să-l transforme în portavocea lor.

Scandalurile

Anchetele care au urmat au scos la iveală o adevărată matrioșca de abuzuri ale statului – o elită care nu s-a ab­ținut de la finanțări dubioase, plasarea prietenilor în poziții bine remunerate, mituirea jurnaliștilor sau dirijarea autorită­ților fiscale în propriul avantaj.

Sunt implicați în anchetă zeci de politicieni, oameni de afaceri sau din mass-media. Scandalul l-a afectat chiar și pe cancelarul Sebastian Kurz (35 de ani), etichetat de mulți un copil-minune al politicii austriece, care s-a văzut nevoit să demisioneze în oc­tombrie 2021 (lucrează azi pentru o companie din Silicon Valley și neagă că ar fi co­mis vreun abuz).

Kurz a acumulat un capital de putere enorm și neponderat, iar plecarea lui a lăsat țara aproape fără direcție, observă Marcus How, de la ViennEast Insight, firmă de consultanță din Viena. Cel mai bine s-a văzut asta în timpul pandemiei de COVID-19. Autoritățile au impus măsuri dure – vaccinări obligatorii, de exemplu – pe care însă nu au reușit să le pună în aplicare.

Războiul din Ucraina a adus cu sine o provocare și mai mare. Unele consecințe – de exemplu, creșterea exponențială a pre­țurilor la energie – au fost resimțite în toată Europa.

Dar legăturile Austriei cu Rusia au ridicat probleme particulare în noul context geopolitic. „Totdeauna a exis­tat sentimentul că Austria poate îmbrățișa ursul rusesc (Rusia a fost tradițional com­parată cu un urs, n.r.)“, remarcă Thomas Hofer, analist politic din Viena.

Austria a evitat la mustață să se afle de partea greșită a Cortinei de Fier. Ca și Germania, Austria a fost împărțită după Al Doilea Război Mondial, doar că trupele so­vietice au decis să părăsească teritoriul austriac în 1955. Chiar și așa, cumva s-a perceput și a și vrut să fie o punte de legă­tură între cele două blocuri rivale. Austria neutră, fiind una dintre puține țări occidentale care nu fac parte din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a jucat cartea geopolitică în avantajul ei.

În 1968, Austria devenea prima țară oc­ci­dentală care importa gaz sovietic, ceea ce i-a inspirat ulterior pe germani și pe alți europeni să facă la fel. Iar sentimentul antiamerican al populației a contribuit și el la strângerea unor alianțe de business cu fos­tul bloc sovietic.

Politic, legăturile cu Moscova stârnesc nedumerire. Așa cum s-a întâmplat pe 18 august 2018, când ministra austriacă de ex­terne, Karin Kneissl, a valsat cu preșe­din­tele Vladimir Putin la propria nuntă, deși Occidentul impusese sancțiuni Rusiei după anexarea Crimeei în 2014.

În alte ocazii a fost de-a dreptul uluitor și pe față când foști lideri austrieci au ajuns să lucreze pentru mari companii ru­sești. De exemplu, fostul cancelar Wolfgang Schüssel devenea în 2019 membru al boardului Lukoil. Iar tot în 2019, alt fost can­celar, Christian Kern, primea o poziție în boardul companiei naționale feroviare a Rusiei.

La fel, despre Viena se spune că este plină de spioni ruși, iar serviciile austriece de informații par a fi atât de compromise, încât aliații europeni refuză să mai facă schimb de informații cu acestea.

Punte către nicăieri

Războiul din Ucra­ina a determinat câteva țări europene să-și regândească drumul. Finlanda și Suedia s-au grăbit să adere la NATO, Germania s-a decuplat de la gazul rusesc și-și conso­li­dează forțele militare. Austria însă nu s-a grăbit să facă vreo schimbare. Este ade­­vă­rat că a semnat pentru extinderea sanc­țiu­ni­lor stabilite de Uniunea Europeană și s-a angajat să cheltuie mai mult pentru apă­rare.

Dar a rămas ancorată în ideea de neutralitate și dă dovadă de ambivalență în contextul unui conflict care pentru vecinii ei ar putea reprezenta, la un moment dat, o amenințare existențială. Continuă să importe cantități importante de gaz rusesc, in­vocând ca justificare „obligații contractuale“.

Jumătate din profiturile marcate anul trecut de cea de-a doua mare bancă aus­triacă, Raiffeisen Bank, a fost făcută cu Rusia. În aprilie anul trecut, actualul cancelar, Karl Nehammer, a fost primul lider occidental care l-a vizitat pe Putin de la începerea conflictului din Ucraina, în încercarea nereușită de a construi o punte între Rusia și Occident.

Austriecilor le place să se autodescrie niște minigermani care trăiesc într-o zonă alpină bine gestionată. Dar, după cum decurg lucrurile, analogia mai potrivită ar fi cu Ungaria, fosta parteneră din imperiu și care în mandatul lui Viktor Orbán a devenit și ea tot mai apropiată de Rusia.

Partidul Libertății din Austria, de ex­tremă dreapta, care a și declanșat tot scandalul Ibiza și cel care are și cele mai apropiate legături cu Rusia, a obținut un scor ridicat în sondaje, în contextul alegerilor generale de anul viitor. Și nu e deloc de bun augur că parlamentarii partidului au părăsit sala în timpul unui discurs video transmis de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Dacă Viena era cândva locul unde di­plo­mații europeni se adunau pentru a aplana tensiunile de pe Bătrânul Continent, ei bine, s-ar putea ca în zilele noastre să de­vină chiar sursa lor, conchid britanicii de la The Economist.

Corupție în UE

2019 a fost un an dureros pentru clasa politică austriacă.

• SCANDALUL. ­­Înregistrarea compromițătoare cu Heinz-Christian Strache, vicecancelarul Austriei la acel moment, a fost făcută în 2017 la o petrecere, într-o vilă de pe insula spaniolă Ibiza. Strache este filmat discutând cu o femeie care s-a prezentat drept nepoata unui oligarh rus. Se arată dispus să ofere con­tracte publice, în schimbul unui sprijin financiar pentru partidul său.
• SCHIMBAREA. ­­Filmarea a dus la demisia acestuia și la destrămarea coaliției de guvernare. Demisia lui Strache nu a calmat spiri­tele. Zeci de mii de oameni s-au strâns în fața sediului guvernului și au cerut demisia întregului cabinet condus de Sebastian Kurz.

Acest articol a apărut în numărul 164 al revistei NewMoney

FOTO: Getty