De ce unul dintre cei mai bogați vâlceni e convins că gazul natural comprimat va fi carburantul auto al viitorului

Ionuț Ancuțescu 16/04/2018 | 10:57 Special
De ce unul dintre cei mai bogați vâlceni e convins că gazul natural comprimat va fi carburantul auto al viitorului

Vâlceanul Dumitru Becșenescu, proprietarul grupului de companii Antares, crede că gazul natural comprimat (CNG) este combustibilul viitorului. Un crez împotriva curentului, în valoare de o sută de milioane de euro.

Acest articol a apărut în numărul 38 (16-29 aprilie) al revistei NewMoney

Să ne întoarcem în 1988. Proaspăt absolvent al Institutului de Marină (actuala Academie Navală) „Mircea cel Bătrân“, Dumitru Becșenescu (52 de ani) își începe cariera de ofițer de marină, profesie pe care avea să o practice timp de cinci ani. Peste mări și țări, învață multe: cum să interacționeze cu ceilalți în situații limită sau cum să cumpere și să vândă în profit – și ne referim acum la micul comerț pe care îl fac marinarii când se întorc pe uscat. Tot pe vapor, află că, de departe, cele mai bune investiții pe care le poți face sunt în petrol (volumele de transport al aurului negru pe mare sunt și azi un indicator cheie al evoluției economice globale) și imobiliare (probabil, singurul reper stabil pentru cineva care vede doar apă aproape tot anul).

După vreo cinci ani, începe să vadă dezavantajele acestui du-te-vino de pe mare pe uscat, iar în 1993, chiar în ziua de Paște, jură că va rămâne la țărm. „Am simțit că trebuie să încep ceva la uscat. Dar nu puteam să încep, pentru că, până înțelegeam ce se întâmplă, trebuia să plec iarăși“, rememorează Becșenescu episodul de fix acum 25 de ani.

Citiți și: Alchimistul din business: cum a „prefăcut” un vrâncean o fabrică de vopsele în mere, vin și sucuri naturale

De atunci încoace, a avut o călătorie antrepre­­no­­ria­­lă complicată, trecând de la un domeniu la altul și având o relativ scurtă carieră politică. Becșenescu fa­­ce parte din categoria destul de răspândită după 1990, mai ales în orașele din afara Capitalei, a oamenilor de afaceri foarte diversificați. Iar în ceea ce îl privește, a „migrat“ de la distribuție de butelii de aragaz la construcții de locuințe, de la transport de marfă pe calea ferată sau de persoane pe căile rutiere la o investiție în turism, de la producție de uși la achiziții de apartamente în Statele Unite.

Comerțul cu combustibili a rămas însă o constan­­tă, iar principalul său proiect de acum încolo gra­­vi­­tea­­ză în jurul aceleiași industrii. Dar despre cum va construi o rețea de gaz natural comprimat (CNG) care, până în 2025, ar trebui să valoreze – conform cal­­culelor sale – o sută de milioane de euro veți afla un pic mai târziu. Deocamdată, să dăm definiția CNG-ului, așa cum apare ea pe Wikipedia: CNG sau GNC (acronimul diferă în funcție de limbă, engleză sau română), adică gaz natural stocat la presiune ridicată, este un combustibil care poate înlocui benzina, Dieselul sau GPL-ul. De asemenea, gazul natural comprimat poluează mai puțin și este mai sigur decât combustibilii de mai sus. Și încă o lămurire (nu doar) de ordin terminologic: CNG e diferit de LNG (gaz natural lichefiat) și diferit de LPG sau GPL (gaz petrolier lichefiat) – de altfel, cel mai răspândit până acum în România. Și de-acum să trecem mai departe.

UNCLE SAM. Cum să faci bani fără să ai bani? Aceas­­ta a fost ecuația căreia Becșenescu a trebuit să-i dea de cap când s-a întors acasă. Povestește că primii bani, câștigați din vânzarea unei culturi de morcovi la care au muncit părinții săi, i-a investit într-o cister­­nă pentru transportul motorinei. Și de aici o a doua problemă: cum să obții motorina când nu poți trece de portarul autorității de stat care aloca acest combustibil? Te uiți la un film franțuzesc și îți creezi un personaj imaginar – a fost rezolvarea pe care a găsit-o pe moment.

Și-a înființat cu o sută de dolari o companie în Sta­­tele Unite, cu sediul în locuința din Washington a unuia dintre frați și s-a pretins angajatul unui mi­­liardar american care urma să vină în România și să facă investiții însemnate. Cei de la Rafirom, autoritatea cu pricina, l-au crezut pe cuvânt și lucrurile au început să funcționeze. Era o vreme când americanii erau idolatrizați în România, așteptați fiind cinci decenii la rând.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close