Alchimistul din business: cum a „prefăcut” un vrâncean o fabrică de vopsele în mere, vin și sucuri naturale
„M-a preocupat dintotdeauna tot ce e sănătos. Se spune că mâncarea e ca un medicament, iar visul meu este ca produsele pe care le fac să fie medicamente sănătoase“, mărturisește Daniel Guzu (49 de ani), unul dintre cei mai cunoscuți și activi antreprenori români, al cărui nume a fost multă vreme sinonim cu branduri de vopsele și adezivi, dar care în ultimii ani a început să se identifice din ce în ce mai mult și cu fructele, vinurile și sucurile pe care le produce în județul Vrancea.
Acest articol a apărut în numărul 37 (2-15 aprilie) al revistei NewMoney
Pentru el, investiția de peste 20 de milioane de euro în agricultură, tradusă până acum în 250 de hectare de vii și livezi în localitatea Țifești de lângă Panciu – unde, de altfel, s-a și născut –, este de fapt al treilea „copil“ dintr-un portofoliu de afaceri pe care le-a creat de la zero în ultimele două decenii. Primii doi au fost producătorul de vopsele Fabryo (din care a ieșit în urmă cu aproape un deceniu) și producătorul de materiale de construcții Duraziv. Dar „mezinul“ este și singurul de care nu s-ar despărți și în care profitul nu este forța supremă care îl ghidează. De aceea și continuă să investească în el, cele mai recente pariuri ale sale fiind o nouă fabrică de sucuri și un hotel în curtea cramei din Țifești.
„N-am gândit investiția în agricultură ca pe o afacere, am făcut-o din pasiune. Acolo m-am născut și acolo îmi place să stau“, spune antreprenorul, recunoscând în același timp că își dedică fermei nu doar cea mai mare parte a timpului său – „luni sunt în fabrică la Duraziv, iar în restul săptămânii în Vrancea“ –, ci și a resurselor. Dar, treptat, pasiunea și eforturile sale financiare au început să dea și altfel de roade, iar dacă până în urmă cu câțiva ani era Daniel Guzu – dezvoltatorul Fabryo și Duraziv, mai nou este Daniel Guzu, creatorul brandului de vinuri Domeniile Panciu și al sucurilor și dulcețurilor Ana Are.
CALEA AGRICULTURII. „Dacă îți dorești ceva cu adevărat, tot universul contribuie pentru realizarea acestui vis“, scria autorul brazilian Paulo Coelho într-una dintre cele mai celebre cărți ale sale, „Alchimistul“. Iar în cazul lui Daniel Guzu și al parcursului său antreprenorial în segmentul agriculturii, citatul se potrivește mănușă.
Privit retrospectiv, drumul său către agricultură – preocupare pe care o are încă din copilărie, de când îl ajuta pe bunicul său să facă vin pentru consumul casnic – a fost unul îndelungat, pavat cu afaceri fără nicio legătură cu alimentația. Chimist de profesie, el a intrat în antreprenoriat în 1994, când a fondat o firmă care s-a ocupat mai întâi de producția de antigel și lichid de frână – Guzu Chim –, devenind ulterior unul dintre cei mai mari jucători din industria vopselelor. În 2006, fondul de investiţii suedez Oresa Ventures a cumpărat 49% din acţiunile companiei, care și-a schimbat numele în Fabryo Corporation. Doi ani mai târziu, omul de afaceri le-a mai vândut suedezilor o participație de 36%, pentru ca la final de 2008 să iasă complet din companie.
Pe de altă parte, tot ca parte a contractului cu Oresa, Daniel Guzu prelua din nou, tot atunci, controlul integral asupra Bau Profil (redenumită ulterior Duraziv), producător de profile metalice și mortare uscate pe care îl fondase în 2003 și pe care ajunsese să îl dețină în comun cu suedezii.
Oresa a fost o experiență din care a rămas cu „un mod de lucru mai organizat, cu reguli clare“, dar și cu 20 de milioane de euro, bani pe care i-a reinvestit în principal în agricultură – în producția de vin și fructe. E adevărat, înainte de criză a cedat și el tentației de a investi în real estate, un domeniu pe val (și) la acea vreme, dar recunoaște acum că a fost o decizie neinspirată: „A fost o lecție, am investit pentru bani și până la urmă am pierdut bani; nu o să mai investesc niciodată în ceva ce nu mă pasionează“.
Duraziv a ajuns între timp la punctul de maturitate și a rămas cea mai mare afacere în care este implicat, după ce de-a lungul timpului a investit în companie aproximativ zece milioane de euro. Acum, pe platforma industrială pe care producătorul de materiale de construcții o ocupă în localitatea Popești-Leordeni de lângă Capitală, chiar „gard în gard“ cu Fabryo, există trei linii de producție: de profile metalice, de mortare uscate și vopsele. „Pe segmentul de construcții private, piața este în creștere. Sunt șantiere peste tot“, spune Guzu, care adaugă că, în acest context, și vânzările afacerii sale de materiale de construcții au crescut în 2017 cu 11%. Astfel, compania a reușit să ajungă anul trecut la o cifră de afaceri de aproape 25 de milioane de euro, potrivit calculelor NewMoney, iar 2018 ar putea aduce un nou avans de 10-11 procente.
Chiar dacă în ultimii ani a primit diferite oferte pentru vânzarea Duraziv, spune că niciuna nu i s-a părut suficient de satisfăcătoare din punct de vedere financiar, astfel că – pentru moment – preferă să meargă în paralel cu ambele afaceri. Ce ofertă l-ar mulțumi? „De 8-10 ori EBITDA (profitul operațional, n.r.)“, spune Guzu, fără a sta pe gânduri. Se ferește să dea detalii concrete despre valoarea de anul trecut a acestui indicator financiar și, implicit, despre condițiile în care ar face un nou exit, dar spune că Duraziv este businessul care generează cei mai mulți bani în portofoliul său de afaceri.
Dacă e să ne uităm la mediul antreprenorial autohton, nu puțini sunt cei care au ales să iasă în ultimii ani din afacerile care i-au consacrat, printre cele mai recente exemple numărându-se Vasile Armenean (Betty Ice), Levente Bara (Supremia) sau Vladimir Cohn (Ecopack şi Ecopaper). „Intenția de a vinde ține destul de mult de natura antreprenorului, dispus să își asume riscuri și să tânjească continuu după ceva nou. În principiu, desigur că este indicat să vinzi când economia este pe o tendință ascendentă. Ce observăm însă în practică este că, de multe ori, tranzacțiile nu au loc, deoarece vânzătorul și cumpărătorul nu găsesc un numitor comun, iar momentul este ratat“, spune Alina Mirea, partener și lider Deloitte Private în România – o inițiativă prin care Deloitte oferă consultanță afacerilor private, inclusiv afacerilor de familie.
NATURĂ ȘI NUTRIȚIE. În esență, Daniel Guzu este un agricultor romantic. Amintește adesea despre viile și livezile pe care le-a plantat lângă Panciu, și ar petrece ore în șir vorbind despre resursele pe care omul le găsește în natură pentru a avea o viață fericită și sănătoasă, despre vitamine, despre sucurile din fructe naturale – care sunt „medicament“ pentru metabolism – și despre studiile științifice care demonstrează acest lucru. „Natura ne pune la îndemână totul“, susține omul de afaceri, pomenind și câteva nume cu greutate ale nutriției mondiale, care îl inspiră în ceea ce face în Vrancea: britanicul Norman Walker, susținător fervent al sucurilor proaspete din legume și fructe, care a trăit până la 99 de ani sau medicul japonez Hiromi Shinya, cunoscut pentru teoria potrivit căreia în corpul uman există o „enzimă-miracol“ care joacă un rol esențial în capacitatea organismului de a se auto-vindeca.
Momentan, Guzu vrea să își ducă la un nou nivel afacerea din agricultură și pregătește o investiție de trei milioane de euro într-o fabrică ce va produce inclusiv sucuri fresh, pe care vrea să le scoată pe piață sub brandul Ana Are Fresh. Proiectul, finanțat într-o mică măsură și din fonduri europene, va fi gata în vară sau la toamnă, iar pe poarta fabricii ar urma să iasă, dincolo de sucuri din fructe presate, ușor pasteurizate, la carton aseptic de un litru și de 200 de mililitri, și sucuri nepasteurizate cu un termen de valabilitate de trei săptămâni, pe care le va vinde la sticle de 330 de mililitri. Se gândește inclusiv la un energizant fresh, care să conțină cătină, struguri și afine, „o adevărată bombă de energie“. Obiectivul său este să ajungă cu sucurile fresh și la export, în principiu în țările din Europa, iar marea provocare pentru el va fi aceea de a le pune pe piață cât mai aproape de data fabricației, mai ales că termenul de valabilitate al acestora nu va fi foarte îndelungat.
Iar planurile nu se opresc aici. Chiar dacă este o intenție cu bătaie mai lungă, în calculele sale intră și producția de cosmetice, mai ales că în urma presării fructelor obține și uleiuri ce ar putea fi folosite pentru săpunuri sau creme. Dă exemplul uleiului de sâmbure de caise, „care este o sursă de vitamina B17 și o armă de temut împotriva cancerului“.
ȚIFEȘTI, CENTRUL LUMII. Concomitent, omul de afaceri a început în livezile sale din Vrancea reconversia către culturi ecologice și spune că are o întreagă strategie de lucru în acest sens, pentru că vrea să producă doar fructe ecologice sau, la limită, minim tratate chimic. De mai bine de un deceniu de când a început să investească în agricultură, Guzu a cumpărat continuu teren în Țifești, adunând practic hectar cu hectar, pentru că în zonă nu exista o suprafață comasată pe care să o preia ca atare. În aceste condiții, a ajuns să plătească în unele cazuri chiar și 10.000 de euro pe hectar (prețul terenului agricol din România pleacă de la 1.500 de euro și poate ajunge la 9.000-10.000 de euro pe hectar, potrivit datelor pe 2017 ale Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România).
„Cumpăr peste tot unde se poate și plantez în continuare“, spune Guzu. Tranzacție după tranzacție, a ajuns să aibă aproape 150 de hectare pe care cultivă viță-de-vie, la care se adaugă alte peste o sută de hectare cu pomi fructiferi. La un calcul rapid, cea mai mare suprafață de livadă – 75 de hectare – este cultivată cu meri, însă Guzu a mai plantat în ferma de la Țifești și cătină, afine, cireșe și vișini. A avut și nouă hectare de peri, însă recunoaște, nu fără regret, că a fost nevoit să desființeze această livadă, pentru că, fiind predispuși la boli, pomii pe care îi cultiva începuseră să se usuce. „În sistem superintensiv e foarte dificil de menținut cultura. M-a costat această «școal㻓, recunoaște antreprenorul. În aprilie, el vrea însă să mai planteze 20 de hectare cu cireși, cinci cu vișini și 3,5 cu cătină.
În ferma de la Țifești lucrează acum peste o sută de angajați permanenți, cărora li se adaugă tot timpul între 100 și 300 de zilieri – pentru comparație, echipa Duraziv are 200 de oameni. Produsele din Vrancea ajung pe rafturile unor rețele din comerțul modern precum Auchan, Carrefour, cora sau Mega Image, dar și în HoReCa sau în magazinele specializate din toată țara.
Chiar dacă la nivel de venituri, compania Natura SRL, prin care Guzu operează activitățile din agricultură, este încă departe de afacerile pe care le are Duraziv, lucrurile s-ar putea schimba în următorii ani. De ce nu, în timp, ar putea chiar să le depășească, crede omul de afaceri. „Având în vedere că oamenii se îndreaptă din ce în ce mai mult către un stil de viață sănătos, în câțiva ani s-ar putea să ajungem și acolo“.
Pentru 2018, de exemplu, businessul Natura SRL ar urma să ajungă la circa 20 de milioane de lei (4,3 milioane de euro), în creștere de la circa trei milioane de euro anul trecut. Un avans care ar urma să vină preponderent din lansarea noii linii de producție de sucuri, cât și din inaugurarea unui hotel cu peste 30 de camere și o sală de evenimente de 400 de locuri lângă ferma de la Țifești, în care a investit circa două milioane de euro.
EXTINDEREA OBLIGATORIE. Hotelul pe care Daniel Guzu vrea să îl construiască în curtea cramei sale din Vrancea e o rețetă a turismului viticol pe care au început să o urmeze și alți antreprenori. Pe segmentul de crame, de exemplu, 60 dintre cei 140 de jucători din industria vinului îmbuteliat din întreaga Românie primesc și turiști în vizită, potrivit unei analize realizate în 2016 de portalul CrameRomania.ro.
Iar la o privire de ansamblu, diversificarea pare să fie cuvântul de ordine pentru o serie de antreprenori români. La fel ca în cazul lui Guzu, agricultura sau industria alimentară este pentru mulți o direcție care s-a concretizat abia după o consolidare în alte industrii. Omul de afaceri Cristian Erbașu, de exemplu, care controlează Construcții Erbașu, a început să investească în urmă cu cinci ani într-o fabrică de lactate în județul Dâmbovița, în timp ce Mihai Miron, fondatorul grupului farmaceutic Ropharma, a investit în agricultură și zootehnie în județele Iași și Alba. Și nu doar antreprenorii pursânge au fost fascinați de potențialul agricol al României. Printre „investitorii“ mai neconvenționali se numără și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care are o moșie la Drăgășani (județul Vâlcea) sau familia fostului ministru liberal al Justiției Valeriu Stoica, „vecin de vie“ cu șeful BNR.
„Antreprenorii români care au început să dezvolte afaceri de peste 20 de ani au ajuns cu acestea la un anumit grad de maturitate. Vorbim de businessuri stabile, care le oferă acces la finanțare, ceea ce îi determină să caute noi oportunități“, explică Alina Mirea, de la Deloitte Private, apetitul oamenilor de afaceri pentru diversificarea în afaceri, inclusiv în agricultură.
Pentru Guzu, agricultura este însă mai mult decât o simplă oportunitate. Este o revenire la „glasul pământului“ – „acolo m-am născut și acolo îmi place să stau“ –, dar și o activitate pe care se vede practicând-o multă vreme de acum înainte.
Creatorul de branduri
Pe pământul natal, la Țifești (județul Vrancea), Guzu a pus bazele a două noi branduri – Domeniile Panciu pentru vinuri și Ana Are pentru sucuri și dulcețuri.
- VINURI. În podgoria Panciu, Daniel Guzu cultivă soiuri albe și roșii, de la Fetească Albă la Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Băbească Neagră, Fetească Neagră sau Cabernet Sauvignon. Anul trecut, a produs peste un milion de litri de vin sub brandul umbrelă Domeniile Panciu. Totodată, antreprenorul produce și șampanie.
- SUCURI. Guzu comercializează sucuri și dulcețuri sub brandul Ana Are, lansat în 2012. Dacă în prezent, sucurile sunt comercializate în ambalaje de trei litri, începând de anul acesta, Guzu va începe producția și pentru variantele la un litru și 200 de mililitri. Totodată, va scoate pe piață și sucuri fresh, nepasteurizate, la ambalaje de 330 de mililitri.
FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney
