Analiză NewMoney: Vulnerabilitățile din spatele principalei surse de capital a bancilor

Alexandra Pele 02/08/2019 | 13:15 Financiar
Analiză NewMoney: Vulnerabilitățile din spatele principalei surse de capital a bancilor

Principala sursă de capital a sistemului bancar local o reprezintă depozi­tele. Deși nivelul acestora îl depășește pe cel al creditelor, structura lor ascunde o serie de vulnerabilități, în con­dițiile în care reacția din partea institu­țiilor financiare, de majorare a dobânzilor, se lasă așteptată.

Acest articol a apărut în numărul 70 (22 iulie – 4 august 2019) al revistei NewMoney

„Nu sunt deloc ascultători. Noi suntem per­severenți și ei sunt încăpățânați“, spu­nea guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, în urma șe­din­ței de politică monetară de la începutul lunii, cu privire la reticența banche­rilor de a majora dobânzile la depozite, principala lor sursă de finanțare. O lecție a crizei și a ieșirilor de capital inevitabile pe care le-a generat – realizate într-o ma­nieră „controlată“ pe plan local, ca urmare a acordului de la Viena – a fost că băn­cile au nevoie să se sprijine mai mult pe banii atrași de la companii și clienții de retail decât pe li­nii­le de finanțare din Austria, Grecia sau Olanda. La nivel local, strategia a fost implementată cu succes. Depozitele bancare au ajuns să re­prezinte 64% din pasivul sistemului bancar, iar dependența de finanțare externă s-a redus considerabil, de la 30,6% la sfârșitul lui 2008 la 8,6% la sfârșitul anului trecut.

Astfel, depozitele atrase de la clienți au crescut cu 8,4% față de sfârșitul anului 2017 (de la 70,7 miliarde de euro în decembrie 2017 la aproape 72,2 miliarde de euro în decembrie 2018), iar sur­sele atrase de la băncile-mamă s-au dimi­nuat cu aproximativ 18% (de la 6 miliarde de euro la 4,9 miliarde de euro). În acest context, riscul de finanțare asociat bănci­lor a scăzut mult, depozitele fiind conside­rate o sursă stabilă, având în vedere că acestea sunt garantate, ceea ce oferă confort atât deponenților, cât și băncilor.

Circa 65,2% din soldul total al banilor păs­trați la bancă au acoperire în schema națională de garantare, potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), iar 99,5% din deponenți sunt acoperiți. „Granularitatea ridicată a depo­zitelor sectorului real, precum și garanta­rea acestora într-o proporție semnifica­tivă susțin riscul scăzut asociat unor retrageri, în even­tualitatea materializării unor șocuri de lichiditate“, notează ex­perții Comitetului Național pentru Supravegherea Macro­prudențială (CNSM) în raportul anual al instituției.

CALCULE. În ultimul an, banca centrală a consumat multe resurse pentru a ține in­flația sub control. Cum dobânzile din Europa sunt la niveluri foarte reduse, majora­rea dobânzii de politică monetară de la București s-a realizat cu precauție, pentru a evita intrarea de capital speculativ. Prin urmare, un instrument mai adecvat, a considerat BNR, a fost controlul lichidității din piață. Acesta, promite conducerea institu­ției, va continua și în acest an, iar un efect vizat este inclusiv majorarea dobânzilor la termen, în special în contextul unor date ce indică oarecare probleme.

Deși relativ stabilă la nivel agregat, principala sursă de finanțare a sectorului bancar – depozitul – a cunoscut în ultima peri­oadă evoluții structurale care predispun la unele vulnerabilități, avertizează specia­liștii de la CNSM. O preocupare semnifi­ca­tivă o reprezintă creșterea importantă a sur­selor „la vedere“, aşa-numitele depozite overnight, banii lăsați de companii și po­pu­lație în conturile bancare, peste noapte. Cu alte cuvinte, bancherii nu se bazează pe economiile clienților, ci pe banii din conturile curente, ținuți pe card.

Această tendinţă pare să fie generalizată la nivel european (mai ales în cazul țărilor din Europa Centrală și de Est), în contextul ratelor de dobândă reduse, care nu încura­jează economisirea pe scadențe mai lungi. În cazul specific al României, pasivul bilan­țier al instituțiilor de credit este constituit într-o proporție importantă (mai mult de o treime) din depozite de tip overnight. „Din această perspectivă, băncile din România par să adopte o strategie de fi­nanțare mai riscantă, cu scopul maximi­zării veniturilor din dobânzi, prin practicarea unor dobânzi reduse la depozitele la termen, care implică, în majoritatea cazu­rilor, rate de dobândă reale negative“, aver­tizează experții de la CNSM.

Anul trecut, spre exemplu, dinamica depozitelor overnight s-a menținut superioară ritmului de majorare al depozitelor la termen. După ce la jumătatea anului 2018 a atins un vârf al ultimilor aproximativ șase ani, dinamica anuală a depozitelor la termen sub doi ani s-a reînscris pe o traiectorie descrescătoare, în condițiile declinului plasamentelor societăților nefinanciare (asociat inclusiv plăților de dividende efectuate de entitățile cu capital de stat). Anul trecut a marcat și o premieră a ultimilor cinci ani. Ponderea depozitelor în lei, deși în continuare majoritară, a scăzut uşor. Acest lucru a survenit ca urmare a acce­le­rării ritmului depozitelor în valută, conco­mitent cu decelerarea creșterii plasamentelor în lei. Această tendință a fost remar­cată în special în rândul clienților de retail. Ponderea depozitelor în valută ale popula­ției în totalul plasamentelor bancare a urcat până la maximumul ultimilor 14 ani (aproape 40% în septembrie 2018).

COSTURI. Îndemnul Băncii Naționale a României către bancheri de a majora do­bân­zile la depozite a fost ascultat într-o oare­care măsură. Rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen ale populației a crescut lent în prima parte a anului trecut și a accelerat uşor în a doua, ajungând la 1,76% la sfârșitul anului, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani și jumătate (cu aproape un punct procentual peste nivelul din decembrie 2017).

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.