ANALIZĂ: Cât de vulnerabilă e România în fața unei recesiuni

Finalul verii a reaprins discuțiile privind iminența unei recesiuni, pe fondul deteriorării prognozelor privind comerțul internațional. În fața „inevitabilului“, România se prezintă din nou vulnerabilă, în ciuda unor ani de creștere-record care ar fi permis întărirea poziției economiei locale.

Acest articol a apărut în numărul 73 (9 – 22 septembrie 2019) al revistei NewMoney

La sfârșitul lunii august, două comentarii ale unor oficiali ai Băncii Naționale, făcute în nume propriu, au adus aproape de „casă“ temerile de recesiune care prind din nou contur la nivel mondial, ca urmare a încheierii ciclului de creștere, suprapus efectelor războiului comercial dintre cele mai mari economii ale lumii, China și SUA. Într-o postare pe blogul personal, Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, subliniază poziția precară în care se află economia locală, o poziție nu mult diferită de cea în care se regăsea în momentul în care a lovit criza anterioară.

Dezechilibrele externe sunt relativ mari. Deficitul bugetar al României este la limita de 3% din produsul intern brut (PIB), iar cel de cont curent este al doilea ca mărime din Uniunea Europeană. Cel dintâi reprezintă o consecință a creșterii cheltuielilor cu pensiile și salariile din sectorul public, dar și o urmare a reducerii fiscalității, care nu a fost compensată de o mai bună colectare a taxelor și impozitelor. Cel din urmă este o consecință a creșterii „pe consum“, care a încurajat importuri masive pentru acoperirea cererii.

Citește si

„Dacă o recesiune de aceeași dimensiune ar interveni în 2020 și ponderea în sarcina fiscală a cheltuielilor sociale și a celor cu salariile ajustate pentru cheltuielile imputabile ar fi în 2019 la nivelul din 2018, atunci înseamnă că cele două tipuri de cheltuieli luate împreună ar ajunge în 2020 la aproximativ 94,3% din sarcina fiscală. Acest nivel nu ar mai lăsa suficient loc pentru alte cheltuieli curente și de investiții, forțând soluții dureroase“, notează Croitoru. În concluzie, acesta propune înghețarea pe o perioadă de doi ani a salariilor în sectorul public, soluție care, în opinia consilierului, ar ușura ajustarea pe care o va impune „inevitabila recesiune“.

CONTRA CRONOMETRU. Un avertisment similar a fost lansat și de Eugen Rădulescu, șeful Direcției de Stabilitate din BNR, care atrăgea atenția pe o rețea socială că România se află și din punct de vedere politic într-un punct de inflexiune. „Suntem într-o situație extrem de dificilă, politic și economic. Nu cred că avem resurse ca să mai rezistăm încă un an și jumătate, până ce un nou guvern, rezultat din alegeri la termen, să poată începe să repare ce este acum stricat rău de tot“, a scris Rădulescu.

Observațiile celor doi oficiali ai BNR au surprins prin franchețe, avertismentele oficiale ale băncii centrale având, în general, un ton mai temperat. Creșterea economică-record din ultimii ani nu i-a păcălit însă pe economiști, iar vulnerabilitățile acumulate de România în ultimii ani au fost consemnate și de specialiștii externi de ale căror opinii depinde costul la care ne împrumutăm.

Agenția Standard & Poor’s a menținut deocamdată ratingul României, aflat oricum la ultima treaptă recomandată investițiilor, deci aproape de limita periculoasă de junk. În comunicatul oficial, agenția a avertizat însă asupra posibilității reducerii ratingurilor în cazul în care dezechilibrele fiscale și externe vor persista mai mult decât estimările din prezent, ducând la creșterea datoriei publice peste estimări.

Specialiștii de la Standard & Poor’s sunt de părere că presiunile asupra bugetului României vor persista cel puțin până în 2022, dar și că dinamica de creștere a economiei va fi în continuare restricționată de o serie de factori structurali asupra cărora guvernele ultimilor ani nu s-au concentrat. Emigrarea forței de muncă și evoluția demografiei sunt printre cele mai îngrijorătoare, dar nici scăderea competitivității exporturilor, generată de o creștere a salariilor neînsoțită de o creștere similară a productivității, nu a fost omisă.

Dezechilibrele macroeconomice se află și în topul riscurilor sistemice la adresa sectorului financiar-bancar identificate de managerii instituțiilor de credit din România. Pentru al treilea trimestru consecutiv, un alt risc sistemic sever perceput de aceștia este reprezentat de cadrul legislativ incert. Ridicat este văzut și riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente, atât ca o consecință a contextelor internaționale, cât și – punctual, în cazul României – ca urmare a politicii fiscale prociclice și a adâncirii deficitului de cont curent.

RISCUL RECESIUNII. Pe plan extern, volatilitatea este în creștere, veștile proaste ținându-se lanț. Investitorii sunt cu ochii pe marile bănci centrale, care au început deja să promită o scădere a dobânzilor sau alte măsuri de relaxare monetară pentru a sprijini economia globală.

„În prezent, există nouă economii principale în recesiune sau în pragul recesiunii: Argentina, Brazilia, Germania, Italia, Mexic, Rusia, Singapore, Coreea de Sud și Marea Britanie. Pentru unele dintre ele, acest lucru se datorează politicilor greșite, dar, pentru altele, se leagă direct de evoluția recentă a comerțului global“, notează Christopher Dembik, director de analiză macro la Saxo Bank, în perspectiva sa pentru luna septembrie. Încetinirea Chinei, în special a importurilor chineze, va fi un factor determinant al scăderii comerțului global și al riscului de recesiune.

„Percepția de risc investițional pe piețele financiare globale s-a intensificat în august, evoluție determinată, în principal, de persistența confruntării economice totale SUA-China (primele două economii ale lumii, cu o pondere cumulată de peste 40% din PIB-ul global)“, avertizează și Eugen Rădulescu, senior economist al Băncii Transilvania. Preocupările privind finalul ciclului economic post-criză și capacitatea politicii economice de a evita incidența unei recesiuni în Statele Unite și zona euro în următoarele 12 luni au contribuit la creșterea indicatorului de volatilitate, mai punctează el.

DELIR. Deloc surprinzător, având în vedere numeroasele evenimente care au zguduit piețele în luna august, Statele Unite au etichetat China că ar fi „manipulator de valută“, o acuzație extrem de dură, ce pare însă a fi confirmată de evoluția yuanului. Rezerva Federală și Banca Centrală Europeană (BCE), aflată într-un proces de schimbare a conducerii, au calmat temporar piețele, prin confirmarea faptului că au lansat un nou ciclu de relaxare. Iar ca urmare a creșterii volatilității, aurul a devenit „vedeta“ lunii, investitorii fiind în căutare de active sigure.

Pe frontul macroeconomic, economiștii au avut parte de noi confirmări ale faptului că nu va exista o redresare a creșterii și a comerțului în a doua jumătate a anului, așa cum se așteptau, ceea ce a dus la creșterea riscului de recesiune.

Și cum optimismul legat de viitorul negocierilor dintre SUA și China pare a fi aproape epuizat, investitorii își îndreaptă speranțele către deciziile propriu-zise ale marilor bănci centrale, de care nu toată lumea va fi mulțumită. Germania, spre exemplu, nu susține o nouă scădere a dobânzilor, ținând cont că populația sa are economii cât cele ale Franței și Italiei la un loc. Poziția este paradoxală, având în vedere că nevoia reducerii dobânzilor este alimentată în principal de încetinirea economiei germane.

Semne de criză

Randamentele titlurilor de stat americane pe termen scurt (doi și trei ani) au devenit mai mari decât cele ale titlurilor pe zece ani, evoluție interpretată de mulți analiști drept semn clar de recesiune. În acest context, toate speranțele se îndreaptă către marile bănci centrale.

REZERVA FEDERALĂ. Economiștii se așteaptă ca FED să reducă dobânzile la ședința din septembrie cu cel puțin 25 de puncte de bază și cu alte 25 de puncte de bază până la finalul anului.
ZONA EURO. Banca Centrală Europeană ar trebui să dezvăluie luna aceasta „un pachet de politici semnificative și foarte de impact“, pentru a contracara astfel îndoielile cu privire la capacitatea de a resuscita inflația. Motivul principal rămâne însă riscul de recesiune din Germania. Analiștii anticipează o scădere a dobânzilor cu 20 de puncte de bază și o repornire a programului de relaxare cantitativă, înainte ca fosta șefă a Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, să-și preia mandatul.
RĂZBOIUL VALUTAR. Flancul „valutar“ al războiului comercial dintre cele mai mari două economii ale lumii a devenit evident în august, când China și-a devalorizat moneda la cel mai redus nivel al ultimilor 11 ani, drept răspuns la noile tarife vamale anunțate de Donald Trump.

FOTO: Laszlo Raduly