ANALIZĂ: Cât de vulnerabilă e România în fața unei recesiuni

Alexandra Pele 17/09/2019 | 10:21 Financiar
ANALIZĂ: Cât de vulnerabilă e România în fața unei recesiuni

Finalul verii a reaprins discuțiile pri­­vind iminența unei recesiuni, pe fondul deteriorării prognozelor privind co­­mer­­­­­­țul internațional. În fața „inevitabilului“, România se prezintă din nou vul­­nerabilă, în ciuda unor ani de creș­­te­­re-record care ar fi permis în­­tă­­rirea poziției economiei locale.

Acest articol a apărut în numărul 73 (9 – 22 septembrie 2019) al revistei NewMoney

La sfârșitul lunii august, două comentarii ale unor oficiali ai Băncii Naționale, fă­­cu­­te în nume propriu, au adus aproape de „casă“ temerile de recesiune care prind din nou contur la nivel mondial, ca urmare a încheierii ciclului de creștere, suprapus efectelor războiului comercial dintre cele mai mari economii ale lumii, China și SUA. Într-o postare pe blogul per­­sonal, Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, subli­­ni­­a­­ză poziția precară în care se află economia locală, o poziție nu mult diferită de cea în care se regăsea în momentul în care a lovit criza anterioară.

Dezechilibrele externe sunt relativ mari. Deficitul bugetar al României este la limita de 3% din produsul intern brut (PIB), iar cel de cont curent este al doilea ca mărime din Uniunea Europeană. Cel dintâi reprezintă o consecință a creșterii cheltuielilor cu pensiile și salariile din sectorul public, dar și o urmare a reducerii fiscalității, care nu a fost compensată de o mai bună colectare a taxelor și im­­po­­zitelor. Cel din urmă este o con­­se­­cin­­ță a creșterii „pe consum“, care a încurajat importuri masive pentru acoperirea cererii.

„Dacă o recesiune de aceeași dimensiune ar interveni în 2020 și ponderea în sarcina fiscală a cheltuielilor sociale și a celor cu salariile ajustate pentru cheltuie­­lile imputabile ar fi în 2019 la nivelul din 2018, atunci înseamnă că cele două tipuri de cheltuieli luate împreună ar ajunge în 2020 la aproximativ 94,3% din sarcina fiscală. Acest nivel nu ar mai lăsa suficient loc pentru alte cheltuieli curente și de in­­ves­­tiții, forțând soluții dureroase“, notează Croitoru. În concluzie, acesta propune înghețarea pe o perioadă de doi ani a salariilor în sectorul public, soluție care, în opinia consilierului, ar ușura ajustarea pe care o va impune „inevitabila recesiune“.

CONTRA CRONOMETRU. Un avertisment similar a fost lansat și de Eugen Rădulescu, șeful Direcției de Stabilitate din BNR, care atrăgea atenția pe o rețea socială că România se află și din punct de vedere politic într-un punct de inflexiune. „Suntem într-o situație extrem de dificilă, politic și economic. Nu cred că avem resurse ca să mai rezistăm încă un an și jumătate, până ce un nou guvern, rezultat din alegeri la termen, să poată începe să repare ce este acum stricat rău de tot“, a scris Rădulescu.

Observațiile celor doi oficiali ai BNR au surprins prin franchețe, aver­­tis­­mentele oficiale ale băncii centrale având, în ge­­neral, un ton mai temperat. Creșterea eco­­nomică-record din ultimii ani nu i-a păcălit însă pe economiști, iar vul­­ne­­ra­­bilitățile acumulate de România în ultimii ani au fost consemnate și de spe­­cia­­liș­­tii externi de ale căror opinii depinde cos­­tul la care ne împrumutăm.

Agenția Standard & Poor’s a menținut deocamdată ratingul României, aflat oricum la ultima treaptă recomandată inves­­ti­­țiilor, deci aproape de limita periculoasă de junk. În comunicatul oficial, agenția a avertizat însă asupra posibilității reducerii ratingurilor în cazul în care dezechilibrele fiscale și externe vor persista mai mult decât estimările din prezent, ducând la creșterea datoriei publice peste estimări.

Specialiștii de la Standard & Poor’s sunt de părere că presiunile asupra bugetului Ro­­mâniei vor persista cel puțin până în 2022, dar și că dinamica de creștere a eco­­no­­miei va fi în continuare restricționată de o serie de factori structurali asupra că­­ro­­ra gu­­vernele ultimilor ani nu s-au concentrat. Emigrarea forței de muncă și evo­­lu­­ția demografiei sunt printre cele mai în­­gri­­jo­­ră­­toa­­re, dar nici scăderea compe­­ti­­ti­­vității exporturilor, generată de o creștere a salariilor neînsoțită de o creștere simi­­la­­ră a productivității, nu a fost omisă.

Dezechilibrele macroeconomice se află și în topul riscurilor sistemice la adresa sec­­torului financiar-bancar identificate de managerii instituțiilor de credit din România. Pentru al treilea trimestru consecutiv, un alt risc sistemic sever perceput de aceș­­tia este reprezentat de cadrul legislativ incert. Ridicat este văzut și riscul de­­te­­ri­­orării rapide a încrederii investitorilor în eco­­no­­mi­­ile emergente, atât ca o con­­se­­cin­­ță a contextelor internaționale, cât și – punctual, în cazul României – ca urmare a po­­li­­ti­­cii fiscale prociclice și a adâncirii deficitului de cont curent.

RISCUL RECESIUNII. Pe plan extern, volatilitatea este în creștere, veștile proaste ținându-se lanț. Investitorii sunt cu ochii pe marile bănci centrale, care au început deja să promită o scădere a dobânzilor sau alte măsuri de relaxare monetară pentru a sprijini economia globală.

„În prezent, există nouă economii principale în recesiune sau în pragul recesiunii: Argentina, Brazilia, Germania, Italia, Mexic, Rusia, Singapore, Coreea de Sud și Marea Britanie. Pentru unele dintre ele, acest lucru se datorează politicilor greșite, dar, pentru altele, se leagă direct de evo­­lu­­ția recentă a comerțului global“, notează Christopher Dembik, director de analiză macro la Saxo Bank, în perspectiva sa pentru luna septembrie. Încetinirea Chinei, în special a importurilor chineze, va fi un factor determinant al scăderii comerțului global și al riscului de recesiune.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.